Lucrările de modernizare a canalizării din Bistriţa, bătaie de joc pe bani europeni

Bistriţa europeană, după cum îi place primarului Ovidiu Creţu să numească pompos oraşul de reşedinţă a judeţului Bistriţa-Năsăud, arată că după un bombardament devastator. Aproape nu există strada care să nu fie afectată de lucrările privind modernizarea infrastructurii de apă şi canalizare. Demarate în timpul administraţiei Marinescu şi continuate în administraţiile Liviu Rusu şi cea actuală, Emil Radu-Moldovan, lucrările, dacă este să dăm crezare responsabililor proiectului intitulat „Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Bistriţa-Năsăud”, ar intra în etapa finală.

Nimic mai neadevărat, se pare că mai este mult până departe, iar bistriţeni nu vor scăpa prea curând de inconfortul major cauzat de aceste lucrări. Bistriţenii s-au săturat să trăiască după principiul ca înainte să fie bine, trebuie obligatoriu să fie rău. Oamenii nu şi-ar dori decât o stare de normalitate, iar orice lucrare stradală care se execută, să fie astfel făcută încât oamenii să nici nu observe acest lucru şi să fie deranjaţi cât mai puţin.

Pe lângă Bistriţa, acest proiect de anvergură, cuprinde o mare parte a judeţului, cu o valoare de zeci de milioane de euro investiţi, cu termene clare de a căror respectare depinde decontarea lucrărilor, dar şi o miză extrem de importantă, asigurarea necesarului de confort civilizat pentru cetăţenii judeţului afectaţi de aceste lucrări.

Abordare haotică

Masterplanul de apă şi canalizare a fost abordat haotic, împărţit pe bucăţi, executat de firme cu capacităţi şi posibilităţi diferite, aspect reflectat în calitatea lucrărilor executate. O adevărată aventură în desfăşurare, cu obstacole apărute neaşteptat, termene amânate, refuz de plată a lucrărilor, străzi sparte şi devastate, mizerie, mirosuri de nesuportat, trafic restricţionat, refaceri necorespunzătoare, toate întâmplate pe fondul nemulţumirilor crescânde a multor cetăţeni, incomodaţi, evident, de lucrările care parcă nu se mai termină, mai ales în municipiul Bistriţa.

Fără îndoială, scopul este unul măreţ, la finalizarea proiectului, peste 90% din populaţia judeţului va avea acces la reţeaua de apă potabilă şi de canalizare. Gloria şi-o arogă, deşi nu are nici un merit, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Emil Radu Moldovan, şi acest lucru l-a făcut în cadrul unei conferinţe de presă, la care au participat şi directorul Aquabis, Ioan Şandru, şi directorul ADI Apă Canal, Răzvan Grec.

Proiectul „Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Bistriţa-Năsăud”, în valoare totală de 291 milioane lei şi implementat de SC Aquabis SA, trebuia să fie finalizat până la sfârşitul anului trecut, după ultimele estimări probabil se va încheia în 2015. La data semnării contractului de finanţare, 22.03.2010, valoarea totală a proiectului a fost de 344.328.828 lei. Sursele de finanţare constau din 265.021.291 lei, grantul din Fondul de Coeziune, 40.532.668 lei, subvenţia de la bugetul de stat, 6.235.795 lei,  subvenţie de la bugetul local şi 32.539.074 lei  asiguraţi de către SC Aquabis SA, printr-un credit de la Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Pe parcursul implementării proiectului, ca urmare a faptului că valoarea cu care s-au semnat contractele din cadrul proiectului a fost sub valoarea iniţial estimată, s-a încheiat un act adiţional la contractul de finanţare prin care a fost diminuată valoarea totală a proiectului la 291.046.487 lei.

De asemenea, la data semnării, proiectul era prevăzut a se finaliza la data de 31.12.2013, această dată fiind însă modificată printr-un alt act adiţional la contractul de finanţare, noul termen de finalizare a proiectului fiind 31.12.2015.

Serbis, unul dintre executanţi

S.C Serbis este una din firmele care a luat o bucată consistentă din „tortul” acestei investiţii.

Contractul de lucrări nr. 1, „Reabilitare reţele de distribuţie apă şi canalizare în Municipiul Bistriţa, reţele de distribuţie apă şi aducţiuni în localităţile din SZAA Bistriţa”, cu o valoare de 24.315.759,93 lei, a fost adjudecat de aceasta firma, din care a primit deja 9.750.023,97 lei.

Tot Serbis şi-a mai adjudecat şi contractul de lucrări nr. 4, „Extindere reţele de distribuţie a apei şi canalizare în aria de deservire Beclean, cu o valoare de 15.921.810,01 lei din care a primit 3.878.708,60 lei. Era evident de la început faptul că Serbis nu avea forţa de a se înfrupta singura din felia de tort pe care a pus mâna. Nu avea în primul rând capacitatea tehnică şi resursa umană de a realiza o lucrare de o asemenea anvergură.

Aşa că a apelat la mai multe firme şi firmuleţe, subcontractând anumite tronsoane, în special pentru refacerea canalizării din Bistriţa.

De exemplu, în cartierul „Peste podul Budacului”, unde canalizarea necesita o refacere completă, lucrările sunt executate de firma Musteam, cu un personal adus din judeţul Botoşani. În zona respectivă, nu cu mult timp în urmă, în 2011, a fost terminată asfaltarea străzilor, M. Viteazul, Tănase Tudoran, fiind refăcute şi trotuarele cu pavele. Spre bucuria locuitorilor de aici, străzile arătau impecabil, singurul lucru care îi deranja pe oameni erau inundaţiile provocate de o ploaie mai consistentă.

Cum în România, mai ales în administraţia publică locală nu se gândeşte cu capul, ci cu fundul, la momentul respectiv, deşi exista o problemă din cauza frecventelor inundaţii cu care se confruntau rezidenţii zonei respective la orice ploaie mai serioasă, problemele legate de canalizare au fost ignorate complet.

Boii înaintea carului

Procedând în mod stanahovist s-au pus boii înaintea carului, au fost modernizate străzile peste o canalizare care în primul rând ea trebuia refăcută.

Drama locuitorilor municipiului Bistriţa care locuiesc „Peste Podul Budacului” durează de mai mulţi ani. Orice aversă de ploaie mai serioasă provoacă adevărate inundaţii, iar casele, beciurile şi grădinile oamenilor ajungeau în mod periodic sub ape. Situaţia a fost cunoscută de toţi cei în drept, dar de fiecare dată oamenii au fost duşi cu vorbe şi promisiuni care au rămas neonorate.

Astfel, refacerea îmbrăcămintei asfaltice şi pavarea trotuarelor au lăsat canalizarea în aceeaşi stare: pe trei sferturi înfundată, pe anumite porţiuni chiar distrusă. Începerea lucrărilor privind refacerea canalizării au debutat în luna ianuarie 2014 peste lucrarea de modernizare a zonei executată în 2011, care practic nu ieşise din garanţie, iar în prezent este distrusă complet.

Este de văzut dacă acest aspect nu are şi un caracter penal, fiindcă nu se poate ca o lucrare de bună calitate să fie distrusă fără ca cineva să răspundă pentru acest lucru. Toată suflarea de peste podul Budacului este de acord cu investiţia respectivă, dar în acelaşi timp se întreabă de ce aceasta nu a putut fi făcuta înainte de modernizarea străzii din 2011, când s-a refăcut îmbrăcămintea asfaltică şi au fost pavate trotuarele.

Pe principiul biblic că „necunoscute sunt căile Domnului”, oamenii s-au uitat cu amărăciune cum a fost distrusă îmbrăcămintea asfaltică turnată în 2011, care nu ieşise din garanţie şi se întreabă de ce nu există o concepţie unitară de executare a acestor tipuri de lucrări.

Câteva întrebări

Numai în România şi în Bistriţa este posibil acest lucru. După ce o stradă este refăcuta cu bani europeni de la buget sau din credite bancare, a doua zi, obligatoriu, apare o altă firmă care distruge ce a făcut prima, săpând alte şanţuri pentru a introduce noi cabluri sau conducte.

Paradoxal, oamenii chiar au puterea să glumească şi se întreabă retoric: oare ce caută ăştia de sapă din nou, au uitat vreo unealtă îngropată?

De ce nu se aşează toţi cei care execută lucrări stradale – operatori de internet, apă-canalizare, energie electrică – la o masă sub arbitrajul primăriei şi să stabilească tot ceea ce trebuie îngropat în pământ, iar apoi la terminarea acestor lucrări să se refacă îmbrăcămintea asfaltică şi trotuarele şi o anumită perioadă de timp să nu mai poată fi făcute noi săpături? De ce lucrurile se fac pe rând şi de fiecare dată se distruge ce s-a făcut înainte? Şi întrebările de bun simţ curg. De ce? În interesul cui? Este o metodă de-a sifona bani publici?

Refacerea canalizării în cartierul „Peste podul Budacului” din Bistriţa constituie cel mai elocvent exemplu de bătaie de joc privind folosirea banilor europeni, în fond tot bani publici. Iar aici firma care a câştigat lucrările, Serbis, este campioana în adevăratul sens al cuvântului. Dacă la demararea lucrărilor se manifesta o atenţie deosebită în a produce stricăciuni cât mai mici unei lucrări terminate cu doi ani înainte şi care nu ieşise din garanţie, pe parcurs acest lucru a dispărut.

Iniţial asfaltul era tăiat şi se săpa aproape cu o precizie chirurgicală, pământul rezultat era încărcat direct în maşini şi transportat, strada era menţinută cât de cât curată, iar circulaţia auto se putea desfăşura pe un sens de circulaţie. Pe parcurs, după ce s-a intrat pe strada Tănase Tudoran, asfaltul a început să fie rupt cu cupa excavatorului, şanţurile, din cauza surpării malurilor, ocupând în mai multe locuri jumătate din carosabil. Pământul nu a mai fost transportat şi a blocat şi sensul pentru circulaţie rămas liber.

Colectarea apei pluviale, în aer

Mai mult, în aceeaşi zonă, pe strada M. Viteazul, toate casele au fost legate la noua canalizare, dar în apropierea Bisericii ortodoxe „Sf. Ilie”, la intersecţie, canalul a fost blocat, nefiind conexat cu canalul principal din strada Tănase Tudoran. Această situaţie a durat mai mult de o lună, iar o dată la o săptămână sau chiar după mai mult timp venea o vidanja care mai scotea din apa menajeră adunată. Din această cauză zona era impregnată de un miros de fecale şi murdărie. Deşi locuitorii din zonă au reclamat situaţia la diferite autorităţi, lucrurile au rămas neschimbate. Mai mult, din cauza faptului că la momentul întocmirii proiectului nu erau suficienţi bani, colectarea apei pluviale a rămas în aer. După începerea lucrărilor, în zonă a apărut o firmă specializată care a făcut anumite măsurători pentru un nou proiect care urmează să preia apa pluvială. Acesta ar trebui aprobat, ulterior să intre într-o procedură de licitaţie pentru atribuirea execuţiei, iar undeva înspre toamnă să fie făcut. Bineînţeles, asta se va întâmpla după aducerea la starea iniţială a străzilor distruse în urna refacerii canalizării de către Serbis. Alţi bani, altă distracţie!

Se pare că proiectul a murit înainte de a se naşte, deoarece cei care execută canalizarea au început să lege sistemul vechi de colectare a apei pluviale la noua canalizare. La nedumerirea unor oameni privind această acţiune, muncitorii au răspuns că aşa au primit ordin. Este cunoscut faptul că problemele legate de inundaţiile care se produceau în zonă erau cauzate şi de faptul că apa pluvială era introdusă în canalizare. Atunci când ploua torenţial, acesta nu mai putea face faţă, iar apa intra în casele, beciurile şi curţile oamenilor.

De fapt, din ce spun locuitorii din zonă, este păcat de investiţia făcuta care nu va rezolva nimic din necazurile provocate de ploi, având în vedere că apa pluvială este introdusă din nou în canalizare.

„Dorel”, prezent peste tot

Legendarul “Dorel”, cum era de aşteptat, a făcut ravagii, conducta de apă potabilă a fost ruptă în mai multe locuri: în Zăvoaie, lângă Biserica ortodoxă „Sf. Ilie”. De la intersecţia străzii M. Viteazul cu Tănase Tudoran a fost secţionat un cablu de curent electric. Toate aceste reparaţii au necesitat intervenţii şi cheltuieli şi, mai mult decât orice, au produs deranj şi disconfort oamenilor din zonă.

Nu numai “Dorel” este de vina pentru situaţiile create, ruperea accidentală a unor cabluri sau conducte, deoarece acesta pur şi simplu sapă în “orb”, pe “NeVe”, adică fără să ştie ce poate întâlni pe traseu şi distruge. Se pare că nimeni în Bistriţa nu deţine documentaţii care să indice ce se găseşte îngropat în pământ pe străzile municipiului, reţele de energie electrică, apă potabilă, internet, gaz etc. Sau dacă le deţine, le are dosite şi nu le pune la dispoziţia celor care execută lucrări de introducere a apei potabile şi canalizare.

Este evident, dacă aceste planuri ar fi cunoscute, “Dorel” ar comite mai puţine stricăciuni. Este chiar de neînţeles de ce Primăria Bistriţa sau Aqubisul nu pun la dispoziţia constructorilor aceste planuri. Senzaţia pentru orice observator neutru ale acestor stări de fapt demonstrează o crasă şi iresponsabilă bătaie de joc a modului în care sunt folosiţi banii europeni şi nu numai.