Din punct de vedere administrativ, în baza Constituţiei din 2003, localităţile în România se împart în trei categorii (după numărul locuitorilor şi a suprafeţei teritoriului): comune, oraşe (unele pot fi municipii) şi judeţe. Cum se ştie, această clasificare a fost consacrată în 1968 prin legea care a reînfiinţat judeţele, drept cea mai mare unitate administrativ-teritorială locală. Dar este şi veriga importantă a unităţii vieţii statale, judeţul făcând legătura nemijlocit (în loc de regiune) cu organele centrale şi locale, iar în teritoriu cu comuna. De aproape cinci decenii există această structurare teritorială a României şi încă nu-i este epuizat conţinutul. Diversele abordări pentru o virtuală schimbare, pentru o nouă împărţire administrativ-teritorială nu aleatorie, sunt căutări privind actualizarea şi acordarea formei cu fondul vieţii social-economice contemporane.
Aşadar, pe cele trei trepte sau niveluri, comuna – oraşul – judeţul, se ierarhizează şi localităţile grănicereşti. Unele azi, care sunt conduse de organe locale alese, respectiv primari şi consilii locale, sunt formate numai din foste localităţi grănicereşti, Monorul şi Gledinul formând o comună, cu numele celei dintâi. Altele sunt amestecate sau integrate localităţilor negrănicereşti. Iar Năsăudul, care în organizarea districtelor grănicereşti a fost, tot timpul, o comună politică, singură, ca fiecare din cele 44, astăzi este oraş. Însă neapărat se impune observaţia că îşi subordonează unităţi administrative care în trecut au fost sate sau localităţi negrănicereşti, precum: Luşca, Tradam sau Jidoviţa şi Prislop, sau cartierul Liviu Rebreanu – azi.
Invers stau raporturile altor localităţi care în trecut au fost comune grănicereşti independente administrativ de cele învecinate, iar acum sunt sate în compunerea unor comune negrănicere niciodată. Foarte apropiat şi ilustrativ este exemplul cu Nimigea Ungurească de odinioară care acum este comună şi integrează satele grănicereşti Mocod şi Mititei.
Trebuie ştiut şi scris apăsat ca să se reţină că localităţile foste grănicereşti, după 1989 şi-au redobândit pădurile comunale de la munte şi au intrat cu aceste averi în compunerea comunelor. Pădurile grănicereşti, în cele mai multe cazuri, dacă nu chiar în totalitate, din strămoşi au fost intabulate pe numele respective, negrănicere. În afara abuzului comis de primăria comunei Nimigea, care a desproprietărit de pădurile grănicereşti Mocodul, poate mai sunt cazuri. Iată o pildă de „naţionalizare” locală a averilor grănicerilor năsăudeni!
Consideraţiile până aici sunt exprimate privind treptele şi organizarea administrativ-teritorială de azi, pentru o acomodare cu cea grănicerească a districtelor năsăudene. Atât în timpul Districtului Militar, cât şi în timpul Districtului Civil Administrativ, entităţile sociale care le formau se numeau comune politice. Mari sau mici, comunele de mai târziu, fiecare avea raporturi directe cu organele districtuale militare şi, mai târziu, civile. De aici s-a dedus noţiunea de „comună politică”: sui generis juridică.
În succesiunea unui sfert de mileniu (1762-2015) accepţiunea identitară a aşezărilor grănicereşti s-a generalizat şi consolidat istoric. A devenit uzuală şi de iure.
Odată cu dezvoltarea şi consolidarea Regimentului grăniceresc şi a Districtului militar, sub toate stăpânirile şi regimurile statale străine apoi româneşti, existenţa administrativă şi trecutul au ajuns istorie a celor 44 de comune. O consacrare limpede şi imperativă a principiului egalităţii celor două entităţi conţine şi actualul Statut al U.C.G.N., în vigoare Articolul 2 stabileşte că: „Uniunea este compusă din cele 44 foste comune grănicereşti, în calitate de membre, după cum urmează…”. Continuă înşiruirea lor.
Pentru că 18 comune care au în fruntea lor primari şi în aparatul administrativ alţi aleşi politic, nu le voi nominaliza încă o dată. Se vor transcrie celelalte 26 care au respectat legea, statutul şi au trimis reprezentanţi în adunarea generală persoane legale împuternicite. Art. 6 al Statutului, în primul paragraf, stabileşte: „Reprezentanţii localităţilor cu drept de vot în adunarea generală se vor stabili de către consiliul local al comunei (oraşului). De asemenea, consiliul local va desemna şi un supleant, care să înlocuiască reprezentantul titular, în cazul că acesta nu se poate prezenta la lucrările organelor de conducere”.
Localităţile care sunt reprezentate legal sunt următoarele:
- Ruşii Munţi
- Morăreni
- Şieuţ
- Sântioana
- Mărişelu
- Budacul de Sus
- Ragla
- Rusu Bârgăului
- Josenii Bârgăului
- Mijlocenii Bârgăului
- Susenii Bârgăului
- Mureşenii Bârgăului
- Rodna
- Poiana Ilvei
- Nepos
- Mocod
- Mititei
- Aluniş
- Zagra
- Şanţ
- Tiha Bârgăului
- Bichigiu
- Poienile Zagrei
- Suplai
- Sângeorz-Băi
- Telciu
Aşadar, există şi legalitate în U.C.G.N., respectându-i Statutul, precum aceste comune şi sate grănicereşti care şi-au delegat să-i reprezinte persoane îndrituite din toate punctele de vedere.
