Iulian Urban: “Nu este posibil sa inchidem ochii la salarii de 50.000 RON lunar”

 

Reporter: Sunteţi cel mai tânăr senator român. De ce aţi ales sa intraţi în politică, mai ales că aveaţi o carieră strălucită în avocatură? Nu consideraţi că o profesie liberală, cum este cea de avocat, ar putea intra, uneori, în contradicţie cu o meserie, considerată nu tocmai nobilă de unii cetăţeni, cum este cea de politician? Consideraţi că puteţi face mai mult “bine” din postura de parlamentar, decât din cea de apărător al legii?  

Iulian Urban : Eu mă ocup strict de colectarea debitelor; de pe această poziţie, am constatat faptul că anual, firmele familiei plătesc milioane de euro taxe şi impozite statului român, fără să primim nimic concret în schimb. În acest sens, am înţeles că a sta pe margine şi a critica nu este suficient, am înţeles că trebuie să ne implicăm dacă vrem să ne schimbăm destinul, astfel încât am ales să merg în Parlament şi acolo să fac legi bune, întrucât această lipsă a unui cadru legislativ coerent este problema de bază a întregii naţiuni.

Rep.: PDL este un partid care, în ultima perioadă, a fost ţinta mai multor scandaluri, pornind de la diversele măsuri economice, nu tocmai populare, asumate de cabinetul Boc, până la scandalul în care este implicată doamna ministru Monica Iacob Ridzi. În această ordine de idei, care a fost motivul pentru care aţi ales să candidaţi pe listele PDL?  Cât de mult consideraţi că pot influenta aceste scandaluri imaginea PDL şi a viitorului candidat pentru funcţia de preşedinte al României din partea PDL? Credeţi că aceste “scandaluri” sunt reale sau că au fost orchestrate de diverse grupuri de interese sau “eminenţe cenuşii” care cresc discreditarea partidului?

UI : Măsurile nepopulare trebuie adoptate, mai ales că această criză trebuie să fie folosită de noi pentru a elimina tot felul de privilegii nesimţite pe care, în ultimii 20 de ani, aroganţii care au condus această ţară şi le-au însuşit. NU este posibil să închidem ochii la salarii de 50.000 RON lunar, aşa cum se întamplă la Auroritatea Aeronautica Civilă, şi trebuie să folosim acest prilej pentru ca lucrurile să reintre în normalitate. În legătură cu scandalul legat de doamna Ridzi, cred că numai Justiţia va putea să lămurească aici lucrurile şi cred că nimeni nu trebuie să se poziţioneze mai presus de lege, niciodată, în nici un prilej, şi pentru nici un motiv. Nu putem noi să ne pronunţăm dacă ministrul are o vină sau nu, astfel încât cred că trebuie ca Justiţia să se pronunţe. Lupta politică dintre partide aduce asemenea scandaluri în prim-plan, şi, până la urmă, este posibil să te trezeşti ca, atunci când ai semnat să cumperi un top de hârtie cu 8,8 lei în loc de  8,7 lei, să fii acuzat de acte de corupţie.

Rep.: Un punct principal de pe agenda guvernului Boc este asumarea Codurilor Civil, Penal şi de Procedură. Cum vedeţi dumneavoastră aceste coduri, din perspectiva juristului, a specialistului în drept? Putem vorbi de nişte coduri moderne sau de o întoarcere în timp? Consideraţi că adoptarea noilor Coduri va aduce o schimbare in bine in Justiţia din România? Vă rugăm să ne prezentaţi, din punctul dumneavoastră de vedere, care ar fi părţile bune şi, implicit, părţile rele ale codurilor, mult dezbătute în ultimele luni.

I.U.: Aceste coduri au fost deja asumate şi adoptate, întrucât PNL nu a mai depus moţiune de cenzură. Codurile erau evident perfectibile, ca orice lucru ce iese din mâna omului, însă aveam nevoie de ele. Codul Civil era adoptat acum 150 de ani şi, evident, nu mai satisfăcea nevoile societaţii mileniului III. Justiţia se va schimba în bine destul de greu şi asta pentru că, la acest moment, ne confruntăm cu o gravă criză de personal, cu magistraţi care ies la pensie şi care sunt extrem de greu de înlocuit. Codul Civil aduce multe instituţii care, dacă am avea un număr triplu de magistraţi faţă de cel prezent, dacă am avea o informatizare completă a Justiţiei, ar duce la o evidenţă şi o reală îmbunătăţire a actului de Justiţie. În Codul Penal, eu rămân cu regretul că cei care au lucrat acolo, nu au fost, de exemplu, mai duri în ceea ce priveşte legitima apărare, care trebuia să îl protejeze pe cetăţean nu numai noaptea sau în propria casă.

Rep.: Deşfăşuraţi o activitate intensă referitoare la drepturile consumatorului. Până în momentul de faţă, singurele reacţii concrete din partea dumneavoastră apar pe blogul personal. Pe când ne putem aştepta la un pachet de legi clare care să apere consumatorul român în faţa multelor abuzuri ale comercianţilor?

I.U.: Cred că nu strică să urmăriţi atent activitatea parlamentarilor; aţi afla astfel că am propus amendamente la ordonanţa prin care s-au modificat, în februarie, acte normative din acest domeniu, care au trecut de Parlament; de asemenea, am depus şi alte iniţiative legislative pe această temă, care apar înscrise în evidenţele Parlamentare, deci duc lupta pentru apărarea drepturilor românilor dincolo de simplele interpelări sau cereri de investigaţie pe care le fac în calitate de senator.

 
Rep.: Cum vede Iulian Urban anul 2009 din punctul de vedere al crizei economice, al falimentelor şi al concedierilor masive? Putem vorbi de o criză profundă a economiei româneşti, sau, mai degrabă, de o “fiţă” a diverşilor angajatori, care îngheaţă salariile sub pretextul crizei? Există sau nu criză economică în România şi dacă da, când vom scăpa de ea?  

I.U.: Adevărul aici este undeva la mijloc. Criza există, consecintele şi efectele ei se văd, însă nu putem să nu spunem că sunt mulţi patroni care profită de criză pentru a nu plăti salariile, sau a le îngheţa, demonstrând astfel faptul că, de fapt, nu sunt manageri cu adevarat performanţi. Spun asta pentru că un manager bun îşi demonstrează eficienţa pe timp de criză, atunci când trebuie să ia decizii-limită, să îşi salveze organizaţia. Pe timp de profit, de aşa-zisă duduială a economiei, oricine face profit, pentru că înoată odată cu valul, cum apare o situaţie de criză economică, eu cred că se face şi segregarea dintre manageri şi se vede care este cu adevărat în stare să îşi menţină compania dincolo de finalul crizei economice. De criza economică vom scapa lamentându-ne mai puţin, fiind corecţi cu noi, angajaţii şi angajatorii noştri, muncind mai mult. Suntem, dacă vreţi, în situaţia unui obez care se plânge că vrea să slăbească, însă nu vrea să facă sport, nu admite dieta, consumă în continuare de la fast-food.  

 

Rep.: Cum vedeţi economia României în următorii ani?

I.U.: Economia ţării îşi va reveni doar în măsura în care, în Guvern, vom avea partide politice care, asemeni PDL, îşi văd de treabă, pun osul la muncă şi acţionează serios şi în interesul României, nu personaje predispuse doar la scandaluri politice sau care vânează pentru ei sau acoliţii lor posturi călduţe plătite din bani publici. De asemenea, fiecare din noi, ca cetăţeni, trebuie să ştie că munca noastră serioasă este importantă, în primul rând, pentru familiile noastre. Dacă vom continua să avem cea mai scăzută productivitate a muncii din UE, vom continua să ne minţim singuri, după principiul comunist " noi ne face că muncim, ei se fac că ne plătesc".

Rep.: Se vorbeşte, de mulţi ani încoace, de o criză profundă a justiţiei în România. Statul nostru pierde pe bandă rulantă procese la CEDO, apar tot mai multe cazuri de magistraţi anchetaţi, toată lumea vorbeşte de un aşa-numit “sistem” în care sunt implicaţi magistraţi, poliţişti, avocaţi, care fac “jocurile” în justiţie. Cât de gravă este situaţia din justiţia românească? Pe cine ar trebui să dăm vina pentru problemele extrem de grave din justiţia românească: pe magistraţii incompetenţi, legile proaste, salariile mici din justiţie, volumul uriaş de muncă, tentaţia şpăgii?

I.U.: Justiţia din România are nevoie de o rapidă asanare, asezonată cu o finanţare şi investiţii făcute în logistică şi creşterea numărului de magistraţi cu adevărat profesionişti. Cred că justiţia română are nevoie să fie condusă de un ministru cu mână de fier, care să pună capăt interminabilelor lupte dintre categoriile şi breselele profesionale ale avocaţilor, judecătorilor, etc. şi care să fie neîndurător în lupta cu corupţia, şi mă refer aici la puterea de a impune CSM să revină la statutul de garant al independenţei magistraţilor şi mai puţin la preocuparea de acoperire a cazurilor de corupţie din Justiţie. Cred că vina este a noastră, a juriştilor în totalitate, însă cred că,  în acest domeniu, este nevoie de un ministru puternic, ferm, însă corect în acelaşi timp şi înzestrat cu un har al negocierii extrem de puternic, dispus să nu mai ascundă gunoiul sub preş, şi abia atunci Justiţia va ieşi din actuala stare de neîncredere cu care este etichetată de către justiţiabili şi mass-media.

 

Rep.: Din punctul dumneavoastră de vedere, în momentul de faţă, unde se situează România pe glob, în privinţa economiei, justiţiei, respectarea drepturilor consumatorilor?   

I.U.: Să ştiţi că, de exemplu, în UE, România nu se situează aşa cum am crede la prima vedere, între ultimele ţări în privinţa Justiţiei şi a drepturilor consumatorilor. Suntem, însă, pe ultimul loc în ceea ce priveşte mentalitatea, atitudinea. Am ajuns, în ultimii 20 de ani, apatici, indiferenţi, ne lăsăm călcaţi în picioare, acceptăm abuzurile ca pe ceva normal, suntem extrem de nesolidari sociali, nu ne ajutăm între noi şi, atunci când am ajuns la faza finală a lui DIVIDE ET IMPERA, normal că nu ne rămâne decât să ne plângem. Eu încerc şi am început tot mai mult să am rezultate, de circa un an şi jumătate, să fac din blogul meu personal un formator de opinie pentru cei care sunt abuzaţi, să le dau curaj să iasă în faţă, să expună nedreptăţile, să se unească, să formeze un tot unitar. Adică încerc să-i readuc pe români alături unii de alţii pentru că împreună vom reuşi să schimbăm, în primul rând, propria viaţă pe care o trăim.

Beatrice Golondzac