După cum se ştie, procesul pe care l-am avut pentru apărarea U.C.G.N. de invazia primarilor din comunele grănicereşti la Judecătoria Năsăud, s-a încheiat printr-o sentinţă nedreaptă pronunţată de judecătoarea Corlăţeanu Simina. Dar ecourile lui nu s-au stins în comentariile unor oameni vizaţi de urmările lui sau interesaţi şi îndureraţi de soarta bunurilor grănicereşti destinate şcolii. Cu atât mai mult trece pe seama istoriei grănicerilor ţinutului cu cele 44 de comune cândva district, prin paginile presei şi media, cât şi a dosarului care va ajunge în arhive.
Nedumerirea mea asupra strâmbei sentinţe este a oricui cunoaşte speţa şi actorii procesului. Poate n-am ordonat bine argumentarea şi am parte de vină, căci de amator a fost redactată acţiunea, poate alte scăpări să fi avut sau alunecări în detalii prin completări aduse pe parcursul procesului. Dar nici nepregătit nu m-am prezentat încât asta să fi dus la respingerea acţiunii. Căci degetul pe rană l-am pus şi esenţialul arătat şi scris, repetat de câteva ori, care nu era de căutat mult în Statutul UCGN din 2013, tocmai textul respectiv, în primul articol alin. (3): „Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene este o asociaţie non guvernamentală şi apolitică, nu susţine nici un partid sau coaliţii de partide, desfăşurându-şi activitatea în mod autonom”. Scurt şi precis. Şi e o normă imperativă: „prevedere legală de la care părţile nu pot deroga prin actele juridice încheiate” (Nu mai amintesc şi alte articole şi aliniate care au fost încălcate din Statut şi din O.G. 26/2000). Să nu fi sesizat judecătoarea Corlăţeanu nuanţele şi scopul aliniatului citat? Sau nu consideră Statutul izvor de drept la nivelul cauzei dezbătute? Dar prin aceleaşi instanţe a trecut o cauză, cu aceeaşi ordonanţă şi acelaşi statut, judecat la aceeaşi judecătorie şi a fost invocată nulitatea absolută, dându-se câştig în cauză reclamantului (subsemnatului); e drept că în apel. Ori pur şi simplu a scăpat atenţiei judecătoarei tocmai acel aliniat. Ceea ce nu m-ar surprinde, că din dosar i-a scăpat un document, cerându-mi să-l prezint; fapt jenant că în plen grefiera i-a răspuns că există, şi chiar era. Dacă l-ar fi ştiut nu-mi nega o vreme calitatea de parte în proces. M-am convins atunci cât de bine nu stăpâneşte dosarul, fără a mai aminti şi de lipsa altor informări ce le avea, ca de exemplu: grănicerismul, care este brandul timpului în care trăieşte şi pe a cărui teren este judecătoria în care oficiază actul dreptăţii.
Oricât de mare ar fi subiectivitatea mea, nu acoperă aceste pagini desfăşurarea şi încheierea procesului până la pronunţarea sentinţei. Şi nu neg că o am atât cât o am. Dar nici parţialitatea sentinţei nu o explic pe alte motivări decât neprofesionalism… sau pe subiectivitatea judecătoriei. Nu m-a dus şi nu mă duce convingerea injusteţii spre alte determinări decât nemateriale. Cu toate că multe sunt exemplele corupţiei în rândurile magistraţilor acestei furate ţări. Mai ieri seară a fost iar arătat şi comentat un caz de corupţie. Nimic nu loveşte în inima fiinţei româneşti ca şi corupţia judecătorilor. Nici nu contează suma că a fost mică sau mare. Şi naivi suntem când ne indignăm şi protestăm că nu ni se ridică de pe justiţie monitorizarea europenilor. Iată, deci, de ce. Şi încă e departe ziua aceea când străinătatea se va pronunţa că avem o justiţie bună. Nu se poate spune că nu au fost cazuri şi în sistemul judiciar al judeţului Bistriţa-Năsăud; cu destule anchetări încheiate în roz…
Am simţit din felul cum a condus procesul că hotărârea e luată după felul cum răsfoia dosarul şi nu urmărea modesta mea pledoarie, întrebările şi întreruperile dese erau contra timpului meu. Ele se refereau la cele ce răsfoia. Era nu numai pentru mine dovadă că nu o interesa ce vorbeam, dar nici nu cunoştea cuprinsul încât să-i fie argumente în sentinţă. Confirmă din păcate plagiatul şcolăresc din Întâmpinare. (Nici în apel nu îndepărtate vor fi asemănările.) Nu conta nici impresia la public, că sala se golise. Însă se îndeplinea o etapă procedurală în spaţiul aproape golit de justiţiabili, şi oricum străini problematicii de drept.
Dar speranţele nu mor, cu toate premoniţiile personale, la instanţele de fond.
Teodor TANCO
