ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UNIUNEA COMUNELOR GRĂNICEREŞTI NĂSĂUDENE (XXVI)

În articolul precedent (XXV) s-a reprodus textul unei pagini din Sentinţă, copiate fără ghilimele, din Întâmpinarea pârâtei. Aşadar, plagiatul a devenit o modă curentă de la facerea falsă a tezelor de doctorat şi până la redactarea paginilor din sentinţe judecătoreşti. În domeniul acesta de activitate nu văd unde ar putea coborî şi mai jos, care să poarte girul magistraţilor.

În sfera de lucru a celei de a treia putere în stat, justiţia, cu stimularea şi „umanismul” primei puteri a statutului român, legislativul, s-a instituţionalizat metoda scrierii volumelor ştiinţifice în închisori plătite cu „zile libere” scăzute din cuantumul pedepsei privative de libertate. Aşa s-a ajuns la scrierea câtorva sute de volume în scurt timp, fiindcă metoda a stimulat şi antrenat „minţile creatoare”… Astfel că a fost şi este parte şi beneficiară inclusiv puterea exclusivă, a doua pârghie în stat. Chiar reprezentanţii de frunte a acesteia, de la prim-ministru, miniştri şi atâţia alţii au devenit cei dintâi beneficiari ai metodei „prin compensare”. Au urmat apoi membri ai legislativului, doar că ei nu puteau ajunge în temniţe fără „binecuvântarea” parlamentului şi sunt încă şi astăzi câţiva nebinecuvântaţi de Cameră sau Senat. Nu sunt dezavantajaţi, dacă vor să „scrie”, nici cei din justiţie. Că, oricând se protejează colegial, în prezent sunt condamnaţi mai mulţi magistraţi decât doctori sau medici de care se face atâta vorbire despre „plicuri” până s-a ajuns la banalizare. Deopotrivă condamnaţii „fără suspendare” (altă găselniţă mafiotă) au acces la scrierea unei cărţi pe zi, dacă vor.

Şi, nici nu e aşa mare surpriză că se găseşte ici-colo câte o pagină copiată, inclusiv în acelaşi dosar cu Sentinţa nr. 136/2015 a Judecătoriei Năsăud, a respectivei instanţe. Dar este o eroare de formă, însă flagrantă şi gravă. Numai pe acea filă sunt şi erori de fond, falsuri şi inexactităţi derutante, că se face respinsă Întâmpinarea. Spre exemplu:

• a) În cazul prezenţei subsemnatului reclamant că am fost participant la Adunarea generală a UCGN din 30.04.2014 fiind în prezidiu şi am avut cunoştinţă de hotărârile luate. Adevărat, şi am luat cuvântul de mai multe ori, conform procesului verbal scris. Însă nu numai despre acele probleme menţionate am vorbit, ci şi despre ilegalitatea reprezentării comunelor de politicieni cu funcţii eligibile. E adevărat că am şi votat, că am drept de vot consultativ, atunci când s-au ales prezidiul, comisii, buget şi alte detalii. Atât. Procesul-verbal este lacunar şi inexact uneori: necitindu-se pentru votare. Numai că nu am semnat procesul-verbal.
• b) Prezenţa membrilor reprezentanţi a fost aşa cum e arătată în amintitul proces-verbal, legal întrunită pentru lucrările adunării generale anuale. Doar că aceasta nu era legală, fiindcă avea o prezenţă aproape majoritară formată din primari şi alţi membri de partid cu funcţii de aleşi.

Dar Adunarea genrală a UCGN nu era una obişnuită, anuală, ci de constituire prin validarea noilor aleşi. Astfel de adunări se ţin la 4 ani. Argument că astfel de adunare a fost aceea, sunt organele executive atunci alese, în 30.04.2014, respectiv Consiliul director şi Cenzorul. Dar reprezentanţii desemnaţi de comune nu au fost validaţi nici in corpore şi nici individual de către Adunarea generală, căci nu s-a validat pe sine, omiţându-se acest punct pe ordinea de zi – care ar fi trebuit să fie primul între cele 9 înscrise şi dezbătute, apoi votaţi individual cei propuşi de localităţi. Iar aceştia nu la întâmplare sunt trimişi în Adunarea generală. Nici nu pot fi desemnaţi de primar; cu atât mai mult nu pot aceştia din urmă să fie admişi în Adunarea generală. Conform Statutului UCGN 2013, art. 7(1) care prevede că: „Reprezentanţii localităţilor cu drept de vot în adunarea generală se vor stabili de către consiliul local al comunei (oraşului). De asemenea, consiliul local va desemna şi câte un supleant, care să înlocuiască reprezentantul titular, în cazul în care acesta nu se poate prezenta la lucrările organelor de conducere”. Deci, nu din rândurile celor aleşi şi din organele administraţiei pot fi desemnaţi pentru Adunarea generală a UCGN.

De la aceste constatări şi până la susţinerile aberante ale avocatului e un fals prăpăstios şi derutant. Despre politrucii delegaţi afirmă, de exemplu, că: „Dintre aceştia fac parte persoane reprezentative la nivelul fiecărei localităţi, chiar şi aleşi locali de la diferite partide politice, profesori, ingineri etc. Obiectivele acestei asociaţii sunt realizate an de an, prin respectarea cu stricteţe a dispoziţiilor art. 10 din Statut…” Dar încălcând cu intenţie şi indolenţă prevederile imperative ale art. 1, (3), Statutul UCGN 2013 expres stabileşte că: „Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, care este o asociaţie nonguvernamentală şi apolitică, nu susţine nici un partid politic sau coaliţii de partide, desfăşurându-şi activitatea în mod autonom”. La respingerea invocării şi argumentării de subsemnatul, s-a raliat avocatului şi judecătoarea în motivare, dezvăluindu-şi amândoi incompetenţa.

Despre alte gogomănii ale juriştilor profesionişti în articolul următor.

Teodor TANCO