Nu o singură dată am citit textul Sentinţei civile nr. 136/2015 a Judecătoriei Năsăud. Ştiam rezultatul hotărârii instanţei din ziua judecării şi pronunţării în minute, sub autoritatea judecătoarei Simina Corlăţeanu. De drept, o profesionistă şi cu experienţă, cu competenţă în spaţiul atribuţiilor sale. Pentru evidenţierea obiectivului acţiunii, am scris cu litere mari titlul: CERERE DE CONSTATARE A NULITĂŢII, respectiv a constata nulitatea constituirii Adunării generale a UCGN, şi nulitatea alegerii Consiliului director şi a preşedintelui acestuia, care este totodată şi al Uniunii, căci i s-a încălcat Statutul.
De la înregistrarea cererii la Judecătoria Năsăud apar semne de incertitudine a unui curs normal al procesului. Fie că sunt inexactităţi de termeni, de timp, fie ocoliri a unor fapte arătate de reclamant, fie omisiuni a normelor juridice şi articole până şi în sentinţa instanţei. O nesiguranţă a stăpânirii unor noţiuni şi concepte juridice, dovedesc „SLUJITORII legii”: judecătorul şi avocatul. Nu vor putea afirma nici unul că nu am vorbit şi nu am scris despre nulitatea absolută. Tocmai aceasta a fost baza şi motivarea acţionării în justiţie a UCGN, sub conducere politică: nerespectarea legalităţii până şi a propriilor sale reglementări în Statutul său; cu o claritate şi apăsare mai mare după ultima modificare din 2013.
Mascarea spiritului şi literei legii cu tot felul de justificări administrative şi jumătăţi de argumente procedurale, este şi aceasta o metodă a pregătirii sentinţei parţiale şi intenţionate. Amănuntele abat atenţia de la esenţial. Nu-i o descoperire, ci o confirmare pe un caz cotidian concret. E jenant a le înşirui pe toate în presă. Dar un exemplu nu poate fi tăcut prin stridenţa lui vizavi de adevăr. În pagina întâi a Sentinţei în speţă se scrie: „În temeiul art. 238 Cod procedură civilă instanţa estimează durata cercetării procesului la 2 luni”. Ce poveste pentru şcolarii din clasa 0 primară. Căci instanţa nu a avut în ziua de 23 ianuarie 2015 nici 2 (două) ore între cercetarea dosarului respectiv şi a celorlalte în care s-a pronunţat sentinţele din acea zi. În jurul orei 20, anunţată că se vor da rezultatele, instanţa abia că se retrăsese din sala de şedinţă şi după ora 21 au fost comunicate pe internet. Oricum, pentru cele câteva speţe rezolvate atunci, numai rememorare din notările grefierului şi ar fi fost necesar un timp considerabil mai mare decât a avut la dispoziţie instanţa.
În dosarul Sentinţei civile nr. 136/2015 am depus 3 şi jumătate pagini în acea zi a dezbaterii, reprezentând cuvântul sau adaosul meu oral pe care nu l-am putut rosti sau citi din cauza întreruperii. Acel text a fost imposibil de parcurs de instanţă în acea seară. Dar nu a fost nici în cele două luni rezervate studierii dosarului pentru comunicarea scrisă a sentinţei. Dovadă că la sentinţa în speţă nu se face nici o referire la problemele de lege şi drept. Şi de ce ar mai fi citit instanţa paginile acelea de vreme ce hotărârea fusese luată şi comunicată anticipat. Dacă un singur concept juridic ar fi analizat temeinic: nulitatea absolută, şi respectat dreptul reclamantului, cădea hotărârea comunicată. De aceea şi tristeţea mea, dezamăgirea pentru o parte a justiţiei care nu îşi merită această profesie. Dacă s-a greşit în cauza mea astfel, s-a putut greşi în mai multe: adică, pronunţarea hotărârii înainte de studierea dosarului; care urma aici să se facă în următoarele 2 luni. La ce să se mai fi studiat, hotărârea ajunsese la părţi?
În problema pronunţare-documentare, studierea apoi a dosarului, vinovată se face legislaţia, şi neîndreptarea abominabilă revine legiuitorului care a pronunţat codurile în vigoare. Atunci, mutatis mutandis, cum poate să fie o justiţie reformată, bună, dacă nu este o putere legiuitoare la nivelul cel mai înalt de activitate, competenţă şi demnitate? Integrându-se în construcţia sistemului separării puterilor în stat şi executivul, de care şi ultimul cetăţean matur cât de cât de incoerent lucrează, avem imaginea reală a unui stat precum e România în prezent. De aceea pe plan european şi internaţional românii încă nu sunt consideraţi făuritori ai unui stat de drept. Fiindcă nu avem cele trei puteri reformate şi ca mentalitate. Dacă sunt unele reuşite, puţine sunt, mental şi ideologic stăm sub apăsarea trecutului comunist, prin obişnuinţă, îndurare, lene a minţii şi trupului, parvenitism, securismul deghizat etc.
Opt ore petrecute într-o instanţă ca Judecătoria din Năsăud dă justiţiabilului o înfiorare şi descurajare, o transmutare psihică în lumea de ieri. Cu deosebire că şi această putere „separată” nu supără notabilităţile locale, liderii de-acolo, în speţa dată: primarul Năsăudului – Mircea Romocea; preşedintele U.C.G.N. – primarul Gheorghe Onul, managerul Uniunii – indispensabilul Antonel Pop. Nu că ar fi luat instanţa sentinţa pronunţată la comandă politică, dar fiind implicaţi în proces, doamna judecătoare trăind acolo a ţinut să nu-i supere. Şi i-a reuşit până la capăt, cu girul celor două colege de mai sus.
Urmează să mai fie de acord cu ilegalitatea şi Istoria.
Teodor TANCO
