Recitindu-mi, în tren, cuvântul scris şi depus la dosar în prezenţa instanţei în sală, mă încerca un sentiment de împlinire a datoriei faţă de mersul procesului în faza orală a dezbaterii. Premoniţia scrierii a tot ce trebuia să rostesc avusese răspuns la expedierea grăbită şi întreruperea vorbirii mele. Asta îmi da o stare de bine şi încredere a confirmării dreptăţii, că de aceea am deschis proces împotriva conducerii politizate a Uniunii. Gândurile mă duseră în urmă cu câţiva ani, când fusesem obligat, şi atunci, să port proces cu UCGN, pe care am iniţiat-o şi am întemeiat-o pentru organizarea şi solidarizarea grănicerilor să poarte lupta pentru restituirea pădurilor şi averilor de la strămoşi moştenire; naţionalizate, etatizate şi confiscate de comunişti. Frumosul visşiînceput s-a transformat într-o confruntare cu mine însumi: să mă judec cu propria-mi creaţie! Ca şi pentru stârpirea căpuşei – prin proces.
Mă întrebam ce fel de oameni, că analfabeţi nu sunt ei ce o conduc în prezent, după alegerile ilegale. O liotă de primari de la diverse partide, majoritatea de la cel guvernamental, care lucrează cu acte oficiale, cu legi, cu ordine ale miniştrilor, cu hotărâri ale organelor superioare ale administraţiei, aplică decizii şi regulamente, care au călcat cu bocancii şi au strivit Uniunea, pătrunzând vreo 20 în adunare generală a celor 44. Norocul că am intervenit prin justiţie ca să se restabilească legalitatea, ca în celălalt caz. Voi reuşi oare?
Pentru problemele administrative şi cotidiene ale Uniunii, corespondenţa şi gospodărirea inventarului său, ea are pe lângă preşedintele retribuit (salariu sau indemnizaţie – la urma urmei şi le ia în „natură”), încă doi salariaţi, apăruţi din anii trecuţi pe state lunare de plată şi, culmea!, zice el – veniţi prin concurs: familia Pop, Lia şi Antonel. El, managerul – aşa zice că l-a stabilit în grad concursul, nume cunoscut până la frontieră pe traseul lemnului de la Năsăud – Vatra Dornei – Constanţa, în port unde se îmbracă pe vapoare buştenii de brad. La un buget cât a unei şcoli, cu contabilitatea lucrată la un birou colectiv, dintr-odată apar trei semnături pe statul de plată. A patra, cea mai bine plătită, este maşina – autoturismul cu întreţinere garantată la atelierul de marcă a firmei vânzătoare. Când eu am venit (repet: la îndemnul preşedintelui Comitetului Judeţean B.-N. Gheorghe Marinescu, prin 2006), Nistor preşedintele nostru, dar mai ales „managerul” Antonel Pop era în mare conflict cu primarii de pe Valea Someşului şi în frăţietate cu reprezentanţii grănicerilor de pe Bârgaie: Platon, Măjeru şi ceilalţi. În seara când mă întorceam de la proces din Năsăud, şi încă de la alegerile din 30 aprilie 2014, constatam inversarea cu 180o a lui Antonel Pop, acum cu faţa şi braţele deschise către primarii ilegal aleşi în Uniune şi cu dosul către cei de pe Valea Bârgăului. Nu voi nega adevărul că am fost şi eu cândva apropiat primarilor indiferent de partid, de prezenţa lor în Adunarea Generală a UCGN. Îşi aminteşte bine Antonel şi alţii, atunci când tot cei de la conducerea Uniunii cu el în frunte au fost capul relelor şi au înfiinţat aşa-zisa filială cu personalitate juridică, cunoscută sub numele de „căpuşă” şi au manevrat conturi ascunse prin bănci; dar comod le era şi uneori să trateze cu sume cash. Dacă nu îşi aminteşte, o să-l ajut ca să reconstituim câteva împrejurări. Şi ca să fie alungaţi cei de la conducerea Uniunii am recurs la sprijinul primarilor, înlocuind coruptul Consiliu director, şi prin justiţie a fost desfiinţată juridic căpuşa. Timpul acela a trecut cu limpezirile de moment, a venit rândul ordinii şi legalităţii la toate nivelurile Uniunii începând de la Adunarea Generală, plecând de aplicarea riguroasă a Statutului ei, cu ultimele lui modificări legalizare, republicat şi autentificat prin încheierea nr. 728/1 aprilie 2013. La acest punct este procesul de azi.
O notă obligatorie e de avut în vedere şi de reţinut referitoare la articolul 1 (Statut). Ceea ce în vechiul Statut conţinea paragraful 3 al articolului 1, exact acelaşi text formează acum cuprinsul articolului 3 al Statutului modificat: „Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene este o asociaţie nonguvernamentală şi apolitică, nu susţine nici un partid politic sau coaliţii de partide, desfăşurându-şi activitatea în mod autonom”. În demersurile mele textuale, inclusiv către autorităţi şi justiţie am citat acest cuprins fie în postura de paragraf (3), fie în cea de articol (3). Greşeală sau confuzie nu se producea prin această citare, dimpotrivă, o subliniere că mult mai de mult s-a avut în vedere şi s-a apărat Uniunea de invazia şi ocupaţia unui partid sau al mai multora. Dar apelarea mea la această prevedere s-a repetat în cuprinsul textelor din dosarul procesului, având mare încredere în aprecierea şi considerarea valorii lui de către judecători, ca înalţi profesionişti în drept. Inclusiv acestuia i-am dat locul dintâi între argumentele constitutive ale dreptăţii şi legalităţii.
Chiar şi în acea seară când m-am înapoiat de la proces, contam pe valoarea lui, până am aflat de pe internet că acţiunea mea a fost respinsă. Pe la orele 22 ştiam rezultatul, că harnica judecătoare s-a grăbit şi nu m-a lăsat pradă chinurilor aşteptării: să fiu liniştit, că am pierdut.
Câtă înţelepciune e azi la unii oameni din justiţie, grănindu-se!
Teodor TANCO
