ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UCGN (XXXIX)

Statutul şi comportamentul actual al avocaţilor de astăzi este mult asemănător cu cel din timpul regimului Constituţiei din 1923. Destul de apropiate erau comparativ, şi ale magistraţilor din cele regimuri. Dar nu ale profesorilor de drept ajunşi parlamentari. Pe durata importantei Constituţiei în vigoare nu aveau nici o altă categorie profesională din Parlamentul României să exercite o altă profesie. Acum toţi avocaţii şi toţi universitarii de pe la „româno-africane” sau „trei voievozi” ies din sesiuni că au cursuri ori au de apărat la bară oierii şi cerealierii corupţi.

Într-o ipostaziere de acest gen s-a situat şi avocatul angajat de preşedintele UCGN să-l reprezinte, că împotriva lui s-a îndreptat acţiunea mea, şi el, după Statut, o întruchipează. Nu că ar fi lipsit de dreptul să-şi apere Buhai Marius-Nicolae unchiul – preşedinte pârât (dacă nu cumva sunt poveşti năsăudene de intimidare şi acestea). Dar mijloacele simpliste şi afirmaţii neadevărate care le face, sunt cu reflexii la reclamant. Cât şi recurgerea la excepţiile procedurale invocate şi devenite argumente înaintea dezbaterii cauzei. Dacă aşa stau raporturile la drept, atunci şi judecătoarele sunt îndreptăţite la concluziile şi hotărârile pronunţate. Deci, regula se înscrie la aplicare după excepţiile procedurale. Dacă aşa e constituţional e bine. Aţi conlucrat ideal toţi profesioniştii şi realizatorii justiţiei în cauza dată.

Dar dacă nu e aşa? Împreună aţi prins omiterea sau eroarea mea cu pornirea de la art. 23, alin. (2) şi (3) din Ordonanţă, până şi eminenţele lor de la apel, şi aţi exultat de parcă aţi prins pe Dumnezeu de un picior. Mai ales că aţi consolidatadevărat de laborator şi cu art. 178, alin. 1, NCPC. Dar nu aţi citit din aceeaşi sursă cu aceeaşi atenţie articolele: 174, 176 şi alin. cu literele referitoare la procesul în discuţie. Şi v-aţi îndepărtat, ca dracu de tămâie, de NCCA care în art. 1247, alin. (2) stabileşte că: „Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie. Invocarea mea a fost pe cale de acţiune. Iar tot codul stabileşte că, în anumite situaţii, conform aceluiaşi articol, alin. (3): „Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută”. Ce au făcut judecătoarele, urmare a acestor rânduri din textul legii, respectiv codului, cum au onorat şi respectat obligaţia care le revenea şi în ce fel au interpretat, că nulitate în acest caz este o sancţiune de „ordine publică”? Se găseşte oare în polologhia aceea pe 7 pagini motivarea respingerii sau neluării în seamă prevederea din respectiva precizare a articolului de cod?… Ce uşor e să te ascunzi şi să faci din greşelile părţii, neasistat de un profesionist, scut şi apoi temei a respingerii acţiunii şi mai ales a apelului; că traseul l-a deschis instanţa de fond. Dar aşa cum s-au înţeles de un amator multiplele ipoteze invocabile ale nulităţii, au fost sesizate şi prezentate oral şi în scris instanţei la apel. Există în dosar, am mai spus, un material al apelantului cu titlul Sinteză a apelului, care ar fi atras atenţia şi unui judecător stagiar sau în prima zi de profesionist. Socot că arătarea şi trimiterea la prevederea legii nu-i respinsă pe motiv că nu se admit probe noi în apel. Căci ceea e solicitam justiţiei era formulat chiar în titlul petiţiei mele, astfel: Cerere de constatare a nulităţii. Şi de ce m-am adresat justiţiei? Pentru că acolo undeva în viaţa socială reală o persoană juridică de drept privat, de interes de grup, a fost călcată în picioare de nelegiuiri şi abuzuri politice a unor persoane şi a unor organe de stat, de către o gaşcă de primari (unii se credeau că sunt cu steagul peste umăr pe sub palton). A fost legal pentru judecătoare actul acesta al unei grupări huliganice pătrunzând cu forţa în Uniune şi mutilând prin prezenţa gălăgioasă, ca reprezentanţi comunali, în organul suprem care este Adunarea generală a UCGN?

Comodele, laşele sau partinicele instanţe au luat din noianul de norme juridice la subiect, nu cele de cod ci pe cale de procedură. Şi le-a fost îndestulătoare una din trei, câte le-a prezentat avocatul, să-şi aleagă. După un an şi jumătate în dosar au apărut două acte ale instanţelor, încheiate cu două cuvinte: Respins. Definitiv.

Pe plaiurile năsăudene şi bistriţene atât de bătute de vânturi pădurile şi atât de biciuite generaţiile de oameni, de parcă a intrat în uitare istoria de până la cei de azi. Dacă nici în ştiinţă şi practică nu mai sunt luate în considerare sau nu sunt cunoscute izvoarele istorice ale dreptului. Nu a mai rămas nici ca amintire Instrumentul din 1870. Probabil aşa-i viaţa acum. Stai în casă, la birou, e cald, e bine şi răsfoieşti excepţiile, una-i de ajuns, că furtunile de-afară s-or domoli după ce se vor termina de tăiat pădurile. Acolo, toate, fără excepţii. Timpul de judecător trece, va veni şi pensia cât salariul. Oare le merită cele în cauza mea? Mai au organele acestea, judecătoria şi tribunalul, preşedinţi? Nu cred.

Odată cu dreptatea care în proces s-a dus pe apa Sâmbetei, s-a dus până în amintire infrastructurile grănicereşti făcute cu sânge, cu sudoare, cu vieţile eroilor de pe fronturi. Apoi cu inteligenţă. Şi azi o guristă judeţeană de la radio spunea că marii Coşbuc şi Rebreanu au învăţat la liceul din Năsăud care o fi fost poate făcut de strămoşii lui Romocea. Îi este uitată înfăptuirea până şi a edificiului, ca şi a celorlalte, Silvicul, Generala Eminescu, a fostelor Fonduri, a fostului Muzeu grăniceresc, a fostei Uzine, cinematograf, Băi ş.m.a.

Nu mai sunt nici măcar istorie trăită. Iar UCGN, e drept că nu plăteşte chirie pentru spaţiul ocupat în fosta ei proprietate, azi clădire a Ocolului Silvic (construcţie şi ea nerestituită). E tolerată. Tragic început de sfârşit a grănicerismului. Acolo este acum un fotoliu, la UCGN. Rezolvat. Şi, stând în el, primarul capitalei noastre, Năsăud, va da gratuit curentul la cele două camere, ca să lucreze uzina de pe Someş.

Se pot aduce mulţumiri de unii (nu de grănicerii adevăraţi) instanţelor judecătoreşti din Năsăud, Bistriţa, Vatra Dornei, Suceava, Târgu Mureş, Cluj, Braşov, Bucureşti etc., care au ajutat la limpezirea dreptului de proprietate prin refuzarea restituirilor Uniunii celor 44 de comune. Grănicerismul va fi şters din memorie, cu ajutor politic, într-un viitor apropiat, precum şterse au fost până şi proprietăţile indivizibile din documente cu ajutorul Justiţiei „independente” din tranziţie, ca drumurile mele grănicereşti, la Bucureşti, bătând la uşi guvernamentale, parlamentare, arhivale şi sociale (1990-2016).

 Teodor TANCO,

Preşedinte de onoare al U.C.G.N.

P.S.: Dragi cititori, consideraţi necrolog al nostru, de grăniceri.