ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UCGN (XXXIV)

Cursul acestui proces de la înregistrarea cererii de constatare a nulităţii şi până la pronunţarea şi redactarea deciziei, din partea oamenilor legii nu a avut al curs de cunoaştere decât a argumentelor de blocare a cauzei legale care l-a produs. Şi pentru a-l arunca în derizoriu (procesul) au pus mână de la mână motivări, avocatul plus trei judecătoare, cantonându-l în dreptul procesual.Treabă curat de echipă şi comoditate a unor jurişti, avocaţi şi magistraţi.

Au analizat formele şi nu fondul; altfel nu se putea da câştig de cauză politrucilor care aşteptau cheia cetăţii ocupate, că practic erau în UCGN şi aveau în mâini conducerea lor. Legalizarea politrucului mai trebuia. Şi a venit. A face totul pentru a da câştig de cauză vinovatului corupt sau politic, ori pedeapsă cu suspendare, e crimă a sistemului în România. Că nu e vorba doar de un sistem vechi moştenire comunist-securistă, ci de putrezirea unei părţi a lui. Pronunţarea zilnică de condamnări cu suspendare a marilor infractori membri de partid a devenit atât de frecventă că a început să moară încrederea în justiţia din ţară. Mai scapără nădejdi în tribunalele de-afară. Slabe nădejdi şi acolo. Cineva din apropiere-mi primise răspuns mai lunile trecute de la CEDO. După 12 ani i-a venit rândul petiţionarului de la înregistrarea dosarului. Dar şi acela a fost negativ, pentru un motiv de neimaginat, precizând că în orice limbă s-au făcut probe de a-şi apropia conţinutul, a fost imposibil pentru că atât de ininteligibile sunt deciziile organelor judecătoreşti din România, în formă şi fond.

Nu că nu m-ar fi dus gândul într-acolo, şi niciodată. Dar teribilă ce mult se reflectă concluzia de la Haga în sentinţa şi decizia din Dosarul nr. 1240/265/2014. În acest dosar în ce priveşte exprimarea şi redactarea există: plagiat, citate, interpretări şi răstălmăciri cu deosebire reproducând din întâmpinările pârâtului-intimat. Iar din originala decizia am reprodus fragmentul într-o frază de la p. 7. Să îl citească oricine şi spună ce a înţeles din iraţionalitatea şi confuziile textului. Asemenea motivări cum să le trimiţi la judecători în străinătate. Că nu ar putea fi mai mult decât noi probe ale neputinţei justiţiei româneşti, ar sluji şi mai înnoit argumentarea organelor europene care monitorizează a treia putere în stat şi an de an respinge intrarea României în spaţiul Schengen.

În ce priveşte invocarea excepţiilor procedurale, la nivel de pârâtă, atât sunt de convingătoare şi în apel, încât e suficientă una pentru respingerea acţiunii, constatând: „…tribunalul apreciază că celelalte două excepţii nu pot fi analizate în cadrul apelului”. Fiindcă nu au fost reţinute de instanţa de fond, fiindu-i îndestulătoare motivarea sentinţei pe „baza excepţiei tardivităţii”. Şi aşa, pas cu pas, s-a confecţionat ilegalitatea şi în apel care judecă în drept şi pronunţă hotărârea definitivă.

Pentru instanţe nu e întrebare şi răspuns de ce s-a admis cererea de contestare a nulităţii şi deschidere a procesului? Nu începea ilegalitatea şi inutilitatea acţiunii dacă nu era îndreptăţit reclamantul la un astfel de demers juridic? Ce rost a avut Camera de consiliu, ca să admită o acţiune tardivă, infirmată de această excepţie? Ştiu atât că în precedentul meu proces acţionat împotriva aceleaşi Uniuni, pe baza aceluiaşi principiu şi fondat pe aceeaşi legislaţie şi jurisprudenţă românească, a fost deschis şi s-a încheiat prin repararea ilegalităţii activând Nulitatea absolută, desfiinţând căpuşa corupţiei… Dar pentru recunoaşterea calităţii procesuale active hotărârea s-a luat în prezenţa procurorului. De aceea se vorbeşte la dezbateri, mai bine zis în motivarea apelului, însă nu se respectă, lăsând impresia că reclamantul-apelant de data aceasta a fost tolerat să acţioneze ca apoi să-i fie amendată acţiunea prin două respingeri pe baza aceleiaşi excepţii a tardivităţii.

În finalul deciziei se constată menţiunea afirmată anterior că apelantul a lucrat şi cântărit cu o jumătate de măsură. Totul (multiplele constatări formale) s-a bazat pe NCPC, încheind cu art. 480 (1) şi 433. Ţara parcă nu ar avea şi NCC. (Dar aşa a dat bine în decizie.)  şi conchide maiestuos: „Respinge cererea apelantului cu privire la cheltuielile de judecată în apel, ca neîntemeiată”. În timp ce apelantul este atât de generos, care la fond a cerut: „Cu cheltuieli de judecată”, acum, în apel instanţa: „Ia act că intimata Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene nu a solicitat cheltuieli de judecată”. În paralel eu am menţinut cererea, formulată şi la fond, pentru daune şi cheltuieli de judecată.

Într-adevăr. În ultimul înscris la dezbaterea de la Judecătoria Năsăud, am depus textul datat 23 ianuarie 2015, precizând că: „Îmi menţin pretenţiile materiale formulate în Răspuns la întâmpinare, din 21 noiembrie 2014, care se află la dosar, adică 20.000 de lei cheltuieli de judecată şi daune morale activităţii mele consacrate UCGN şi restituirii pădurilor: cu drumuri, documentări, scrieri de cărţi, a susţinerii cauzei grănicereşti năsăudene începute în anul 1966 şi până în prezent, la 90 de ani. Dar nu pretind această sumă de la Uniune, căreia am acordat decenii de eforturi pentru a fi şi a exista, ci preşedintelui actual, ONUL GHEORGHE! Cel care nu a luat seama la aportul meu, la sugestiile mele în gestionarea bunurilor materiale… Cu o carte mai puţin scrisă şi tipărită în 2014 am plătit ilegalităţile preşedintelui şi ale primarilor în Adunarea Generală a UCGN şi în Consiliul director”.

Teodor TANCO,

Preşedinte de onoare al U.C.G.N.