ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UCGN (XXXIII)

Instanţa de apel este exactă în afirmaţia că, în calitate de reclamant al apelantului, am fost de acord să nu se aştepte întoarcerea dosarului nr. 2975/265/2008 de la Târgu Mureş, care era dosarul meu de la alt proces câştigat pe invocarea nulităţii şi îmi era favorabil. Dar nu dezvăluie condiţionarea aşteptării acelui dosar, care ar fi avut alt termen. Trebuia să merg de la Cluj-Napoca a treia oară; şi de fiecare dată am angajat o maşină particulară care m-a transportat şi aşteptat până la terminarea treburilor în tribunal. Subliniez că a fost corectă programarea dezbaterilor. La primul termen al fost primul pe listă, la al doilea – al cincilea. Însă neaşteptarea dosarului de la Târgu Mureş a fost împotrivă-mi. Era dosarul cu procesul câştigat în apel la Tribunalul Bistriţa-Năsăud tot pe tema ilegalităţii comise de adunarea generală U.C.G.N., înfiinţând a filială a ei, care a fost spulberată de nulitatea absolută. De aceea reprezentantul plătit avocăţeşte de pârâtul-intimat a strigat „că nu se impune ataşarea dosarului cu nr. 2975…”. Altfel i-ar fi respins basmele din întâmpinare cu calitatea procesuală, inadmisibilitate şi tardivitate care le-au convins pe judecătoare, pe toate trei. Nu s-a întors dosarul, fiindcă s-a judecat şi rezolvat la instanţa de apel, din decizie reiese că îl ştiau, era defavorabil părţii adverse, însă tot au dat câştig de cauză pârâtului-intimat.

În desfăşurarea apelului la dezbateri, completul îmi pune atâtea în răspundere şi greşeală, de felul cum am citat şi invocat din Ord. 26/2000, încât în subteran devin reclamant-apelant învinuit. Aşa e aliniatul (şi următoarele) de pe p. 2 (decizie), care începe cu fraza următoare: „Această susţinere nu a putut fi primită de instanţa de fond…” şi continuă cât de eronată este motivarea şi argumentarea mea. Parţial este. Nu am avut posibilităţi să angajez şi avocat. Pensia mea pe o lună nu ajungea pentru onorariu. Dar există prevederi în legi şi atâtea principii, încă de la romani sub forma de maxime, expresii, locuţiuni, precum următorul: Fiat iustitia, pereatmundus! („Dreptatea trebuie instaurată cu orice preţ”.) Pentru aceasta judecătorul trebuie să aibă ştiinţă şi cunoştinţă la deliberare. Întemeiat pe acestea, i se cere să oficieze procesul în litera şi (şi) în spiritul legii. Oare a statuat completul în apel în lumina acestor coordonate? Nu!

Aţi ales în aplicarea şi interpretarea legilor arbitrariul, doamnelor trei judecătoare?… Aţi cântat fără partitură. Conceptul Nulitate l-aţi situat numai în procesual, şi aici l-aţi comentat doar parţial. De aceea a rezultat ce se ştie şi respectă, din proces. Nu se scriu paginile acestea în scop de contra-apel, ci din libertatea şi poziţia de parte pentru că sunt neîndreptăţit. Şi retrospectiv privit acest proces se vede mai bine cu cât balast a fost acoperit adevărul prin ilegalităţi. O basculă turnată peste el este art. 248 din cod şi vizavi citarea „excepţiilor de procedură”. Suspectă devine necomentarea şi analiza nulităţii în toate ipostazele aplicabile la procesul acesta. Aici nici nu-mi mai pot imagina cauza ciuntirii informaţiei judecătorilor. Să nu fi ajuns asumarea lui la convingerea, la conştiinţa datoriei sau prea ajuns cunoscându-se mediul social-politic şi istoric, al Fondurilor, apoi Uniunii Grănicereşti, cu durata de 253 de ani în ţinut?

Mă simt neîndreptăţit de sentinţă şi decizie, pronunţate la proces şi acţiunea şi apelul fiind respinse, deşi dosarul a fost pregătit legal, cu toate stângăciile mele de nepractician. Dar nici întâmpinările reprezentantului pârâtului-intimat n-au fost pregătite profesionist. S-a motivat în calitate de apărător cu cele trei excepţii procedurale, uşurând totodată calea injustiţiei judecătoarelor. Reiese, astfel, că nici judecătoarele nu au răsfoit legislaţia la probleme esenţiale din dosar. Nici în gând şi imaginaţie nu caut altă explicaţie a respingerii în trepte a acţiunii subsemnatului. Asta-i de competenţa şi datoria altor organe. Eu mă înscriu la motivarea legală a neîndreptăţirii, privind apărarea unei persoane juridice istorice, precum UCGN, riscând totul pentru vieţuirea ei. Dispariţia acesteia echivalează cu stingerea grănicerismului – ultima instituţie a trecutului eroic al celor 44 de comune din judeţ, strivit de călcâiul cizmei cuceritorului politic în persoana primarilor pesedişti şi liberali. Judecătorii năsăudeni şi bistriţeni nu au o perspectivă reflectantă a prezentului peste munţii grănicereşti defrişaţi? Nu sunt zdruncinaţi în conştiinţa lor de apărători drepţi al legii mai întâi şi a pădurilor defrişate? Sau nu simt măcar casele lor zdruncinate în nopţile fără capăt de când trec maşinile grele cu brazii doborâţi şi cu cheresteaua corupţilor mari şi mici?

Dacă nimic nu-i mişcă pe unii jurişti, cei cu sentinţe şi decizii ca cele din acest proces, măcar să-şi facă datoria minimă pentru salariile maxime şi să citească, să înveţe dreptul şi legile şi să le respecte ei în primul rând, aplicându-le profesionist. Şi citez ce nu au luat argument, deşi am citit apăsat în apel şi am depus textul intitulat Sinteză a apelului!

Din NCCA am citat art. 11247, al. (2) care stabileşte că: „Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau excepţie”. Am mai spus câteva vorbe în marginea prevederii codului şi am citit din acelaşi articol al. (3) că: „Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută”.

Aici filmul procesului s-a rupt. Judecătoarele au şuşotit la ureche, pe mine m-au întrerupt şi mi-au luat cuvântul.

Teodor TANCO,

Preşedinte de onoare al U.C.G.N.