Asistăm uluiţi de câteva săptămâni bune la un scandal grotesc, în care un ministru al Guvernului României este acuzat, cu dovezi clare, că din ministerul pe care-l păstoreşte a dispărut subit o mare sumă de bani. Presa, de la care au plecat dezvăluirile şi ulterior scandalul, a adus dovezi clare că acolo s-a întâmplat ceva necurat. Probele prezentate sunt mai mult decât edificatoare.
În orice ţară din lume, exceptând bineînţeles România, în secunda doi, ministrul respectiv îşi prezenta demisia. Pleca. Nu se mai stătea la discuţii, pa şi la revedere! Zi de zi se aduc noi dovezi că la ministerul respectiv s-a furat ca în codru, ministereasa respectivă o ţine una şi bună, că ea nu demisionează. Câtă nesimţire, cât tupeu, ca să nu vrei să vezi ceea ce este evident pentru o ţară întreagă şi să refuzi să pleci! Îi este atât de drag ciolanul, este atât de sigură că cineva, în ciuda a tot ceea ce este cinste şi adevăr în ţara asta, îi va ţine spatele şi o va apăra? A devenit ţara asta chiar bătaia de joc a unor nesimţiţi care se cred pe moşia lor? Chiar nu se gândesc că va veni un moment al adevărului şi vor trebui să dea socoteală pentru nelegiuirile pe care le comit? Şi Ceauşescu, care la un moment dat a crezut că este nemuritor, tot a ajuns în final să dea seamă pentru ceea ce a făcut. Iar judecata a fost cruntă.
Concomitent cu acest scandal, parcă fără sfârşit, a izbucnit nemulţumirea acumulată în timp a celei de-a treia puteri într-un stat de drept, Puterea judecătorească. Şi aici, fără tema că am putea greşi, se pare că suntem unici în lume. Judecătorii, începând cu data de 9 iulie, au intrat în grevă pe o perioadă nedeterminată – trei ore zilnic. Destul ca să şubrezească şi mai mult un sistem care pârâie din toate încheieturile. Conflictele salariale din Justiţie au escaladat. Magistraţii, fapt unic, refuză să intre în sălile de judecată. Că este moral sau nu , asta are mai puţină importanţă în situaţia actuală, ei îşi cer nişte drepturi salariale pe care le-au cîştigat în instanţă. În tot acest haos, când ţara este într-o criză generalizată, şeful statului care ar trebui să fie un mediator între celelalte puteri ale statului tace. Stă pe tuşă. Asta după ce a jucat. Adică a centrat şi a dat cu capul .Nu vedem nicio reacţie la acuzele aduse unui ministru care şi-a băgat până la umăr mâna în banii publici. Nu vedem nicio reacţie la situaţia din Justiţie. Tăcere totală! Pe zi ce trece, ţara se afundă tot mai mult într-un haos generalizat şi nimeni nu face nimic. Oare chiar le-a luat Dumnezeu minţile?
Concomitent cu acest scandal, parcă fără sfârşit, a izbucnit nemulţumirea acumulată în timp a celei de-a treia puteri într-un stat de drept, Puterea judecătorească. Şi aici, fără tema că am putea greşi, se pare că suntem unici în lume. Judecătorii, începând cu data de 9 iulie, au intrat în grevă pe o perioadă nedeterminată – trei ore zilnic. Destul ca să şubrezească şi mai mult un sistem care pârâie din toate încheieturile. Conflictele salariale din Justiţie au escaladat. Magistraţii, fapt unic, refuză să intre în sălile de judecată. Că este moral sau nu , asta are mai puţină importanţă în situaţia actuală, ei îşi cer nişte drepturi salariale pe care le-au cîştigat în instanţă. În tot acest haos, când ţara este într-o criză generalizată, şeful statului care ar trebui să fie un mediator între celelalte puteri ale statului tace. Stă pe tuşă. Asta după ce a jucat. Adică a centrat şi a dat cu capul .Nu vedem nicio reacţie la acuzele aduse unui ministru care şi-a băgat până la umăr mâna în banii publici. Nu vedem nicio reacţie la situaţia din Justiţie. Tăcere totală! Pe zi ce trece, ţara se afundă tot mai mult într-un haos generalizat şi nimeni nu face nimic. Oare chiar le-a luat Dumnezeu minţile?
Zaharia Cotoc
