Cu un buget care oricum ar urla dacă ar putea, acest amendament este mai mult decât bine-venit. Mai mult decât atât, gratuitatea oferită elevilor și studenților pentru drumul de acasă spre școală se validează în virtutea asigurării învățământului gratuit pe de-o parte, și al încurajării pentru frecventarea studiilor superioare pe de cealaltă parte. Să nu uităm că prin alte locuri se încearcă remunerarea timpului petrecut de acasă spre muncă și invers, nu al celui petrecut în drum spre bunica sau spre mare. Dar asta-i altă poveste.
Revenind, circulația gratuită pe orice rută existentă nu se încadrează nici la asigurarea învățământului gratuit și nici la cea a încurajării tinerilor de a se urma studii superioare. În cel mai bun caz, aceasta putea avea un rol de încurajare a turismului, dar îmi vine greu să cred că la asta s-au gândit cei din PSD când au trecut măsura în programul de campanie, drept dovadă că nu am auzit vehiculându-se așa ceva până acum.
Florin Cîtu a revenit ulterior și a declarat că renunță la amendamentul propus, pentru că în urma unor cercetări amănunțite a aflat că doar 30% dintre studenți se deplasează și pe alte rute decât localitatea de domiciliu – localitatea de studiu și deci nu ar fi o presiune prea mare pe buget. Dar chiar și cunoscând aceste date, cred că situația economică a României este departe de a ne permite să împărțim gratuități în stânga și-n dreapta, care în loc să rezolve o problemă, fac una și mai mare.
Iar acuzele la adresa lui Florin Cîtu sunt cu atât mai nejustificate cu cât i se reproșează că a ținut partea PSD-ului pentru a lua ceva de la studenți. În această fază a lucrurilor, rolul parlamentarilor este de a se asigura că bugetul corespunde într-o proporție cât mai mare nevoilor reale din societate. Nu de a vota împotriva PSD doar pentru că tu ești PNL.
Dacă cineva e nervos, nu ar trebui să fie pe faptul că a fost acceptat un amendament de bun-simț, ci că în campanie s-a promis o altă măsură care nu-și găsea acoperire în realitatea lucrurilor de azi.
