Munţii Maramureşului “aur poartă”. Cine se va bucura de el? * Închiderea mineritului a deschis larg poarta căutătorilor de aur * Firme cu ramificaţii în Canada, Rusia sau off-shoruri scormonesc după aurul Maramureşului * Afacerea explorărilor miniere a generat, la nivel naţional, o adevărată isterie a resurselor, iar la nivel local s-a lăsat cu interpelări în Parlament şi „expluzări” mai mult sau mai puţin directe * “Gazeta de Maramureş” vă prezintă harta unei afaceri de aur şi a comorilor ascunse ale judeţului.
Zăcămintele de aur şi de argint ale judeţului au generat numeroase legende şi au înfierbântat minţile multor investitori. Teoretic, datele privind resursele şi rezervele României sunt gestionate de Agenţia Naţională de Resurse Minerale şi intră în categoria documentelor „top secret”. Practic, specialiştii din domeniu şi minerii simpli au auzit de poveşti cu galerii întregi „bătute în cuie” şi constituite în rezerve sau zone în care aurul stă doldora sub pământ. Numai că, la fel de pline de mister sunt şi informaţiile despre căutătorii de aur. Tot teoretic, aceste date ar trebui făcute publice de ANRM. Practic, lucrurile nu stau aşa.
Iar semnele de întrebare sunt cu atât mai mari cu cât majoritatea acţionarilor acestor firme provin din ţări precum Cipru, Isle of Man sau Bardados. În Maramureş, „scormonirea” după aur şi argint a generat, anii trecuţi, mega scandaluri care au ajuns în Parlamentul României. Societatea Samax România, care efectua explorări legale în zona Dealul Minei, a fost târâtă într-un scandal umflat, lipsit de argumente şi, în final, a renunţat la Maramureş în favoarea Apusenilor. Alexandru Nicolici, reprezentantul companiei, spune că: „a fost o interpelare în Parlament cum că distrugem oraşul Baia Sprie în momentul în care noi făceam cercetare şi am primit ordin să părăsim zona şi am plecat. Am rămas în Apuseni. Asta e tot.” În prezent, această firmă are dreptul de explorare a unor minereuri auro-argentifere şi de cupru în perimetrul Rovina din Hunedoara. Acţiunile Samax România sunt deţinute de o companie cu acelaşi nume, înregistrată în Londra. De fapt, nişte birouri operaţionale ale unei companii canadiene, Carpathian Gold.
O altă companie care are licenţă de explorare este Romaltyn Mining. Compania are dreptul de exploatare pentru un perimetru din Maramureş, dar numele Romaltyn este legat şi de anumite licenţe de explorare a zăcămintelor de aur şi de argint acordate de Statul român pentru alte câteva perimetre din Maramureş, precum şi pentru unul din Satu Mare. Licenţele de explorare au fost obţinute de către compania Romaltyn Exploration, care este controlată, în proporţie de 95%, de Romaltyn Limited, înregistrată în Isle of Man, restul de 5% fiind deţinute de către Romaltyn Mining.
Potrivit zvonurilor, există însă şi companii necunoscute care au ochit aurul Maramureşului. Ioan Nechita, inginerul şef Remin, spune că, frecvent, se solicită informaţii despre perimetre, dar crede că: „e un domeniu atractiv până la un anumit punct, dar de fapt nu prea este, cel puţin la capiotolul exploatare subterană. Sunt solicitări pentru cariere, pentru exploatări la suprafaţă, dar pentru lucrări subterane nu prea sunt, în condiţiile în care activitatea minieră s-a închis în 2006. Sigur că mai sunt investitori care solicită informaţii şi cu privire la deschiderea unor perimetre, dar sunt doar la nivel informativ, cert nu avem nimic. În 2007 a fost tentativa Ministerului de a se face nişte contracte de cooperare între Statul român, respectiv companiile miniere şi investitori. Şi totul s-a blocat pentru că nu a fost atractiv pentru respectivii investitori după ce s-a văzut care sunt condiţiile, rezervele, dotările. S-au retras. Atunci se mai putea schimba ceva, dacă era interes din partea Statului român. Dacă exista interes, astăzi erau perimetre miniere care funcţionau pe activitatea de producţie. Acum a trecut valul. Lucrările miniere nefiind întreţinute, conservate, s-au degradat. Instalaţiile de extracţie s-au degradat şi mai pot fi puse în funcţiune numai cu costuri mari”. Nechita spune că în Maramureş se fac explorări mai mult la suprafaţă, unde costurile sunt mai mici:
„Licenţe de explorare în perimetrele miniere ale Reminului? Nu ştiu cine mai face explorări în afară de Romaltyn! Unde se mai fac explorări sunt rezerve la suprafaţă, sunt alte costuri acolo. În zona noastră, a Reminului, eu sunt, însă, destul de rezervat. Toată lumea întreabă, că activitate ar vrea. Una sunt rezervele deschise şi pregătite pentru exploatare în 2007 şi alta e situaţia acum. Cu investiţii ar fi altă poveste, dar n-aş putea spune cu câţi lei, euro, dolari”.
Printre zăcămintele luate în vizor de companiile străine se numără cele din zona Cavnic-Budeşti, Ilba-Handal şi Baia Sprie.
După ce finalizează lucrările de explorare, cele mai multe companii încearcă să obţină drepturile de exploatare, dacă zăcământul se dovedeşte suficient de atractiv. Altele, vând drepturile şi rezultatele cercetării.
Numai că, pe lângă problema rentabilităţii, explorarea ridică şi o problemă de mediu. Călin Crişan, comisarul şef al Comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu Maramureş, spune că investitorii de acest fel au obligaţia de a aduce zona la starea iniţială. Şi, din cauza nerespectării unor condiţii, mai toţi investitorii care au deţinut licenţe în Maramureş în ultimii ani s-au ales cu amenzi usturătoare.
Ioana LUCĂCEL
ioana@gazetademaramures.ro
