Cine a fost Brukenthal? Un țăran înnobilat de Maria Therezia pentru ”delațiuni”. Fiul cel mic al unor țărani modești, devine baron la ordinul împărătesei Maria Therezia, care îl prețuia și îi încredințase misiunea de a ajuta la catolicizarea Transilvaniei. Jurist.
”În 1741 a început stagiul la guvern, în chestiuni administrative. În timpul studiilor universitare a intrat într-o lojă masonică, ceea ce i-a deschis accesul la personalități importante ale timpului. A refuzat o propunere de a intra în serviciul Prusiei în anul 1745 şi s-a întors în Transilvania. A primit posturi neînsemnate în primăria Sibiului, unde primar era socrul său. În 1753 a plecat la Viena cu o delegaţie a saşilor. Aici a fost primit pentru prima oară în audienţă de împărăteasa Maria Tereza, care l-a remarcat imediat pentru calităţile sale deosebite şi care ulterior l-a ajutat foarte mult în cariera lui. Din ordinul împărătesei a fost numit în 1754 secretar al guvernului, fiind primul sas luteran care a primit acest post, rezervat doar pentru catolici până atunci. (…)
În 1761 a fost numit comite al saşilor, apoi cancelar provincial, cu misiunea de a-l ajuta pe generalul Buccow să realizeze reforma fiscală. Pentru a nu fi inferior magnaţilor maghiari, împărăteasa Maria Tereza i-a acordat titlul de baron. În această perioadă şi-a desfăşurat activitatea atât în Transilvania, cât şi la Viena. (…) A primit de la împărăteasă dreptul de a-i trimite oricând scrisori particulare, fără ca acestea să treacă prin diversele oficii.
A intrat în conflict cu preşedintele guvernului Transilvaniei, Maria Iosif Auersperg. În urma acestor certuri, care au durat foarte multă vreme, Auersperg a fost destituit în anul 1774, în locul său fiind numit la 6 iulie acelaşi an Samuel Brukenthal, acordându-i-se şi crucea de comandor al Ordinului Sfântul Ştefan.
După moartea împărătesei Maria Tereza şi urcarea pe tronul Imperiului austriac a fiului ei, împăratul Iosif al II-lea, pentru Brukenthal a urmat o perioadă mai puţin plăcută. Încă din timpul vieţii împărătesei, Brukenthal avusese câteva conflicte cu Iosif al II-lea, pe care Maria Tereza le-a tranşat în favoarea lui Brukenthal. Diferenţa între ideile împăratului şi ale lui Brukenthal au făcut din ultimul un executant al ordinelor imperiale, deşi nu îi conveneau. Brukenthal nu a fost de acord cu serie de reforme pe care Iosif al II-lea vroia să le introducă în Transilvania, criticându-le în mod repetat. La 9 ianuarie 1787 Brukenthal a fost destituit de împărat, care i-a acordat marea cruce a Ordinului Sfântul Ştefan şi o pensie de 4.000 florini anual, foarte puţin faţă de ceea ce primiseră guvernatorii de până atunci. Cel mai important moment din timpul guvernării lui Samuel Brukenthal a fost răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, potrivit enciclopediei virtuale Wikipedia.
Din aceste date, care au la bază documente istorice și date precise, la care adăugăm faptul că, potrivit cronicilor năsăudene Brukenthal l-a însoțit la Viena, în aceeași caleașcă pe generalul Buccow, imediat după stingerea Revoltei de la Salva, în 12 mai 1763, la doar două zile după revoltă și fugărirea lui Buccow și a episcopului Petru Aron, de către românii năsăudeni înșelați de cei doi. Urmările Revoltei de la Salva fiind tragerea pe roată a patriarhului năsăudean de peste 100 de ani, Tănase Todoran ( în sentința de condamnare la moarte a lui Todoran, se spune că acesta avea 120 de ani), iar finalul ”apoteotic” al carierei lui Brukenthal este ”subliniat” de înăbușirea răscoalei condusă de Horea, Cloșca și Crișan și, omorârea cu roata a lui Horea și Cloșca?! În care cu siguranță a avut un rol… Răscoala a avut loc după aproape 20 de ani de la evenimentul de la Salva! De ce credeți că Iosif al II-lea nu îl suporta pe acest baron de operetă? Aici luați în calcul faptul că, Iosif al II-lea a călătorit în trei rânduri în Transilvania și i-a ocolit pe sași intenționat, aproape de fiecare dată! El a preferat, potrivit concluziei noastre bazate pe datelor din volumul ”Bârgăul sub pajura imperială” editat la Editura Eikon, Cluj Napoca, în 2011, autori: Adrian Onofreiu, Gelu Buta și Maria Salvan, să înnopteze în case de țărani români, să se hrănească cu ce mâncau românii și să aprecieze cu propria minte realitatea din zonele vizitate, decât să aibă de a face cu sașii…
Ce spune Barițiu despre aceste vizite, citat în volumul la care facem referință:
”În sinteza istorică a Transilvaniei din 1889-1891, George Bariţiu a consacrat un amplu capitol evenimentelor din timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, inclusiv călătoriilor acestuia în Transilvania. Glorificându-i personalitatea şi văzând în el pe filoromânul care „avusese o mare influenţă asupra destinelor naţiunei noastre române”, George Bariţiu deplângea faptul că străbunii noştri, deşi l-au venerat, n-au reuşit să-i înţeleagă în întregime idealurile (…) La un secol de la moartea împăratului, într-o Austro-Ungarie ce repeta suita nedreptăţilor faţă de poporul român, George Bariţiu emitea chiar o sentinţă tranşantă: „Nici-un popor din întreg cuprinsul Monarhiei -preciza Bariţiu – nu are causă mai mare de a celebra memoria împăratului Iosif II precum o are poporul român, din mai multe puncte de vedere, iar dacă protopărinţii noştri ar fi fost atât de înaintaţi în idei ca să-1 priceapă, precum nu l-au priceput, astăzi nepoţii lor ar avea încă şi alte cause de a-i fi mulţămitori”….
Ce au în comun cele două evenimente importante pentru români și de ce credeți că Împăratul Iosif al II-lea l-a criticat în dese rânduri, în contradictoriu cu mama sa, Maria Therezia, pe acest personaj, care, se pare că a avut un rol ”mare” în tratarea ardelenilor drept vite de povară?
Ca urmare, a onora memoria lui Brukenthal prin dezvelirea unui bust, în Sibiu, gest făcut de președintele ales al României, în contextul în care personajul istoric amintit a adus imense deservicii românilor, chiar în contradictoriu cu Impăratul Iosif al II-lea, fără a mai socoti rolul său în înăbușirea răscoalei lui Horea Cloșca și Crișan, și ca să nu mai spunem de prietenia sa cu generalul Buccow, distrugătorul mănăstirilor și bisericilor ortodoxe din Transilvania de la care a învățat cum să ”trateze” românii ce își cereau drepturile în propria lor țară, exemplul cu tragerea pe roată a patriarhului năsăudean Tănase Rodoran, a fost un afront imens adus transilvănenilor, care, în număr covârșitor l-au votat și care au așteptat de la KW Iohannis să facă și să dreagă în interesul celor care l-au ales și nu în interesul său și al mafiei transpartince de care, iată tocmai a demonstrat că este legat ombilical…
Acesta este, din păcate, adevăratul Iohannis. Un tip impulsiv, cinic și ranchiunos, lipsit de scrupule și de empatie, la care aș adăuga și un pronunțat complex de superioritate. Conform psihologului austriac Alfred Adler, inventatorul acestui termen, complexul de superioritate (imaginară)se formează în indivizi care încearcă, astfel, să contrabalanseze un complex de inferioritate (reală), iar acest fenomen se manifestă, de regulă, la oamenii submediocri, scrie Dan Popa pe ziare.com.
Făcându-ne un rău ne-a făcut un bine? Cu siguranță! Făcând mult rău Poporului Român, Herr președinte ne-a făcut un mare bine. De ce? Pentru că ne-a pus în situația de a face analize, de a gândi critic și mai ales de a aduna ce ne desparte de domnia sa în contextul în care, oricum, ”prețioasa” persoană a lui KW Iohannis pentru el, pentru români nu mai face nici cât o ceapă degerată… Că vrea și încă poate să ne facă rău, nu este o taină, știm și noi câtă rea credință se ascunde sub paltonul trântit pe capotă, invitația de a practica golful, ”ghinionul” de a nu fi atât de ”bine orientat financiar” ca și domnia sa și neșansa de a nu fi admiratorii lui Brukenthal?! Noi, cel puțin, românii din Transilvania, care mai citim și câte o carte de istorie îl admirăm pe Iosif al II-lea! Lui îi mulțumim pentru ce a făcut pentru românii din toate regimentele miliției de graniță, de pe Carpați dar și pentru liberalismul de-a dreptul iluminist pe care Împăratul l-a pus în practică în Transilvania, înfuriindu-i atât pe sași cât și pe nobilii maghiari!
