Gheorghe Falcă: ”Adevărul creează dezbatere”

Unul dintre candidaţii pentru funcţia de prezidenţiabil din partea PDL, Gheorghe Falcă, primarul Aradului, a acordat un interviu pentru Gazeta de Cluj în care vorbeşte despre tot ceea ce înseamnă pentru el funcţia de preşedinte, dar şi despre lucrurile care îl trag înapoi într-o posibilă candidatură la această funcţie.

Reporter: Vi se pare că președinții României de după 1990 au evoluat?

Gheorghe Falcă: România însăşi a evoluat. Am avut trei preşedinţi: Ion Iliescu a fost obligat să evolueze de transformările din societatea românească, existând diferenţe importante între primul şi ultimul său mandat în ceea ce priveşte poziţionarea faţă de Occident, faţă de economia de piaţă şi societatea deschisă. Emil Constantinescu a fost un preşedinte liniar, dar constanţa pro-atlantistă ne-a ajutat enorm în integrarea în NATO. Traian Băsescu e preşedintele care a forţat cel mai mult schimbarea. A demarat o reformă decisivă a statului, a sprijinit independenţa justiţiei, a impus loialitatea şi curajul ca valori ale politicii noastre externe. Desigur, şi preşedintele Băsescu a fost obligat, în primul rând de criza economică, cu specificul ei românesc – statul supradimensionat, să schimbe perspectiva.

Rep.: Care ar trebui să fie obiectivele unui preşedinte pentru următorul mandat?

G.F. : Cred că avem nevoie de un nou proiect pentru România. Am construit un stat concentrat pe propriile nevoi de funcţionare, un stat supradimensionat, risipitor şi ineficient. Un stat care prin politizare excesivă, privilegii şi monopoluri, printr-un sistem de asistenţă socială defectuos, îşi ţine captivi o bună parte din cetăţeni, îi înfeudează. Proiectul meu, descris încă din 2011 într-o carte, Societatea vie. Proiect România 2020, mută accentul dinspre stat către cetăţean, către familie şi comunitate. Aceste repere trebuie să devină esenţiale în strategia Dreptei de a reconstrui România, în toate abordările sectoriale: economice, sociale, în sănătate şi în educaţie, în administraţia locală. Mai puţin stat şi mai multe libertăţi cetăţenilor, mai multă responsabilitate familiilor şi mai multă prosperitate comunităţilor. În politica externă, e limpede că trebuie să păstrăm aceeaşi linie fermă pro-atlantistă şi pro-europeană. Spre Est trebuie să privim deopotrivă realist şi curajos, inclusiv problema Republicii Moldova.

Rep.: Cum va arăta România în 2019 dacă veţi fi ales?

G.F.: Îmi doresc şi mă voi lupta ca România să devină o societate vie. Adică o societate a cetăţenilor liberi şi responsabili, care refuză asistenţialismul, îşi iau viaţa în propriile mâini şi asigură prosperitatea familiilor lor şi în comunitate. O Românie în care modelul comunităţilor de succes să fie multiplicat. Şi nicidecum să impunem comunităţilor modelul centralist al unui stat supradimensionat, un stat poate cu prea mult control asupra vieţilor noastre. Îmi doresc o Românie a familiilor, o ţară care să depăşească impasul demografic, în care să începem să refacem baza piramidei vârstelor, astfel încât să multiplicăm numărul cetăţenilor activi, care nu depind de stat şi creează prosperitate.

Rep.: Care ar fi lucrurile din cariera dumneavoastră care v-ar trage înapoi în această candidatură?

G.F.: Aş fi tentat să spun: o notorietate naţională nu atât de mare. Totuşi nu văd în asta un impediment major, de vreme ce notorietatea e confundată de politicienii înșiși, ca și de mulți formatori de opinie, cu numărul de ore petrecute în studioul unei televiziuni centrale. Loc în care, de cele mai multe ori, ești invitat nu pentru competențele tale ci numai pentru că, în prealabil, ai petrecut alte multe ori în studiourile TV.

Rep.: Care este profilul unui candidat la prezidenţiale? Cum ar trebui acesta să se comporte?

G.F.: Din păcate, notorietatea construindu-se la noi aşa cum am spus mai devreme că se construieşte, mulţi politicieni s-au transformat în părerologi. Acest lucru a produs o deficiență cronică a politicienilor de a comunica și chiar de a acționa instituțional. Cel mai recent și grav exemplu este dubla poziționare a lui Victor Ponta în chestiunea Roșia Montană. A susține ca premier proiectul, dar a vota împotrivă ca deputat trădează un grav deficit al capacității de a acționa instituțional. Ce să mai spunem despre domnul Antonescu, președinte al Senatului, remarcabil însă doar ca mare absent în această instituție. Așadar, dacă vorbim de președintele României, cred că anvergura înseamnă capacitatea de a comunica și a acționa întotdeauna instituțional. Iar unui candidat această capacitate trebuie să-i fie evaluată foarte atent, împreună desigur cu proiectul său de viziune pentru țară.

Rep.: Ar trebui un preşedinte să participe la întâlnirile partidelor politice la nivel naţional sau european?

G.F.: Da, iar acest lucru rezultă tocmai din obligaţia sa de a acţiona instituţional. Adică respectând domnia legii şi urmărind interesul naţional.

Rep.: Credeţi că PDL mai este un partid mort?

G.F.: Însăşi această competiţie e un excelent prilej de a revitaliza partidul. Prin dezbatere doctrinară, printr-un anumit radicalism al proiectului meu de ţară, care doreşte să impună ca reper ultim valorile dreptei: libertate, proprietate, familie tradiţională, comunitate şi prosperitate prin capitalism,  cred că depăşim letargia. Eu cred în politica vie, a politicienilor care spun adevărul. Pentru că doar adevărul creează dezbatere. Minciuna produce bârfă şi speculaţii, cel mult propagandă. Dar nu de propagandă are nevoie acum partidul.

Rep.: Credeţi că în Partidului Democrat Liberal a avut loc mişcarea “Albă ca Zăpada”? Cum ar trebui curăţat partidul?

G.F.: Valorile de dreapta trebuie să funcţioneze ca nişte criterii de selecţie în partid. Trebuie să devină clar că suntem apărătorii libertăţilor cetăţeneşti, ai libertăţilor economice, ai familiei tradiţionale, ai domniei legii şi ai prosperităţii prin muncă. Meritul şi iniţiativa sunt valorile cetăţenilor liberi şi trebuie să devină criteriile interne ale partidului.

Rep.: Când aţi fost ultima data la Cluj/Bistrița?

G.F.: În anul 2011 la Bistriţa, mult mai recent la Cluj. Îmi face plăcere să vin aici, în mijlocul unor organizaţii puternice.

Rep.: Cu cine colaboraţi din organizaţia din Cluj si din Bistrița? Care sunt persoanele de viitor ale acestor organizaţii?

G.F.: Respect fiecare membru din organizaţie şi cred în viaţa internă liberă de ingerinţe a organizaţiilor. Trebuie să avem peste tot acelaşi cadru al afirmării meritului, aproximarea şi abuzul în selecţia liderilor şi reprezentanţilor cu responsabilitate şi vizibilitate fiind întotdeauna taxate de electoratul de dreapta, mult mai sensibil la criteriul meritocraţiei.

Rep.: Când credeţi că va fi România pregătită pentru a avea un candidat femeie cu şanse reale la alegerile prezidenţiale?

G.F.: Ca om de dreapta, nu pot susţine criteriul de gen în promovarea liderilor. Un candidat femeie nu trebuie nici promovat, nici cenzurat doar pentru că este femeie. Pot presupune că societatea românească va primi în mod natural o astfel de candidatură atunci când profilul prezidenţiabilului se va suprapune cât mai mult cu ceea ce aşteaptă electoratul.

Tiberiu Hrihorciuc