Cand a plecat din tara era un tanar poet premiat si apreciat, dar statea cu chirie si manca zilnic covrigi in Romania. In Spania, tara unde venise sa-si faca un rost, a inceput ca orice “extrahero”, de la munca de jos. De la cules de struguri, mai precis, munca despre care n-ar fi crezut niciodata ca e atat de epuizanta. Acum este director de revista si responsabil de imagine in cadrul Federatiei Asociatiilor de Imigranti Romani din Spania.
Gelu Vlasin s-a nascut la data de 30.08.1966 in comuna Telciu, judetul Bistrita – Nasaud
Debut literar : Romania literara 16/1999 cu o prezentare facuta de Nicolae Manolescu
Debut editorial: Tratat la Psihiatrie (versuri) Editura Vinea, Bucuresti 1999, prefata Nicolae Manolescu, postfata Paul Cernat, volum premiat de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti la sectiunea debut 1999 si nominalizat la premiile Uniunii Scriitorilor din Romania, 1999.
Premii literare: Premiul 'Tertulia Cerro Almodovar – Madrid 2004, Premiul 'Puertas Abiertas' – Madrid , 2002, Premiul Uniunii Scriitorilor Colocviile Cosbuc – 2000, Premiul pentru debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti – 1999, Premiul Festivalului International Sighet – 2000, Marele Premiu Ion Vinea – 1999, Premiul Cristian Popescu – 1999, Premiul Saloanelor Liviu Rebreanu – 1999.
Activitate publicistica: in majoritatea revistelor culturale din Romania dar si in reviste culturale din Italia, Franta, Spania, Canada, SUA, Israel, Ungaria, Germania, Rusia, Australia, Argentina, Chile, Mexic.
Carti publicate:
1.TRATAT LA PSIHIATRIE – Ed. Vinea – 1999, Ed. Liternet 2006
2.ATAC DE PANICA – Noesis – 2000, Ed. Muzeul Literaturii Romane – 2002
3.POEMUL TURN – Ed. Muzeul Literaturii Romane / A.S.B. – 2001 & Ed. Liternet – 2003
4.ULTIMA SUFLARE – Colectia "Biblioteca Bucuresti" – ASB & Ed. Azero – 2005
5.DON QUIJOTE RATACITORUL – jurnal iberic – Editura Eikon, 2009
6.OMUL DECOR, Editura Brumar, 2009
Alin Cordos: Se zice ca tot romanul s-ar fi nascut poet! Tu te-ai nascut in Telciu si locuiesti in Spania. Putem zice poetul spaniol Gelu Vlasin sau poetul din Telciu cu acelasi nume. Asta, sigur, daca nu exista doi poeti intr-un singur scriitor?
Gelu Vlasin: M-am nascut in Telciu si locuiesc (si) in Spania, la Madrid. Spun acest lucru pentru ca in ultimii 4 ani am facut o „naveta permanenta” intre Romania si Spania, organizand numeroase evenimente culturale atat in tara cat si in strainatate. Chiar si aici, la Bistrita, am participat la primele editii ale Intalnirilor de luni (organizate de Dan Coman) si am fost invitat de Mircea Oliv, pe care-l consider drept unul dintre intelectualii de inalta tinuta ai Bistritei, sa-mi prezint antologia „Omul decor” la galeriile Arcade 21 si sa sustin o conferinta la filiala „Andrei Muresanu” a Bibliotecii Judetene. Si toate acestea se intamplau nu demult, la inceputul acestui an, la Bistrita ! Nu pot sa nu revin asupra incantarii cu care l-am redescoperit pe Mircea Oliv dupa ani de zile in care doar imi imaginam ca il cunosc. L-am redescoperit in calitatea lui de intelectual de elita, erudit si emancipat, encicplopedic si prolific in activitatea lui manageriala de la Biblioteca Judeteana si de la Galeriile de Arta. Cred ca intr-un scriitor convietuiesc mai multi poeti si fiecare iese la un moment dat la suprafata, printr-o carte publicata. Cel putin asa am simtit eu. Cu fiecare noua carte scrisa, un alt poet a iesit in lumea mare.
AC: Cum se poate descrie drumul de la Tratatul la psihatrie la Omul Decor?
GV: Este parcursul poetic al unui autor intr-o continua devenire. Un deceniu de scriitura. Un drum presarat cu nenumarate intamplari existentiale, un drum al unei evolutii firesti, fara incrancenare si fara blocaje majore. O punte de legatura formata din cuvinte si mai ales din spatiile albe dintre cuvinte.
AC: Care este diferenta intre Telciu si Madrid, intre romani si diaspora romana?
GV: Romanii sunt romani oriunde si-ar duce traiul. Exista insa mari diferente intre nivelul de trai al celor din „afara” si posibilitatile pe care le au cei ramasi acasa. Traind intr-o societate civilizata si evoluata imposibil sa nu te lasi contaminat – in sensul bun al cuvantului. Fiecare loc isi are istoria lui si traditiile, fiecare popor isi urmeaza calea insa dincolo de orice efuziune ramane vizibila diferenta destul de mare din pacate dintre mentalitati. Telciul ramane mereu in sufletul meu prin simplul fapt ca acolo m-am nascut si am copilarit intr-o naturalete desavarsita iar Madridul isi are si el un loc aparte pentru ca mi-a deschis o alta perspectiva asupra vietii, pentru ca acolo s-a nascut fiul meu, Darius Andrei si pentru ca la Madrid i-am ascultat pentru prima oara vocea Cristinei, sotia mea, interpretandu-mi un poem cantat.
AC: „N-o sa mai fac/ poze voalate cu/ vietile tale/ triste si tu/ n-o sa mai fii/ alba ca zapada pentru/ piticii mei”. Imi permit sa extrapolez si sa te intreb: in actualele conditii din Romania, cine esta Alba ca Zapada si cine sunt piticii?
GV: In actualele conditii din Romania se pare ca Alba ca Zapada este Balaurul cu 7 capete iar piticii sunt bietii cetateni de rand, care suporta pana dincolo de orice limita habotnicia nemaipomenita a semenilor metamorfozati peste noapte in atot-stapanitori.
AC: Poezia poate sau nu poate sa fie si rugaciune, iar daca este asa cum se roaga Gelu Vlasin: cu sau fara Don Quijote?
GV: Poezia poate fi si rugaciune si terapie si alinare si declaratie de dragoste si blestem. Poezia poate fi orice atunci cand este scrisa de cine trebuie. Pentru ca inlauntrul fiecaruia dintre noi exista potentialul creator, exista scanteia devenirii intru fiinta. Nu poti nega evidenta la nesfarsit asa cum nu poti face abstractie de tot ceea ce te inconjoara fara sa simti indepartandu-se de tine miracolul existentei. Suntem prin noi insine mai presus de intelegerea simpla a lucrurilor insa nu putem fi parte a universului daca intelepciunea noastra se limiteaza doar la necredinta. Cu sau fara Don Quijote, Gelu Vlasin isi urmeaza zborul deasupra lumii. Pentru ca ce poate fi mai frumos decat sa constati ca pana la urma lumea esti tu, adica TU esti deasupra ta !
AC: Cateodata ayla
e ca un bumerang
in forma
de pasare
cand zboara
–––-
deci ayla
din interiorul aylei
a inceput
sa se trezeasca
Ce vrei, cum vrei si de ce vrei cu aceasta ayla?
GV: Ayla este chipul dragostei, al iubirii, ayla este forma intruchipata a femeii desavarsite. Ayla este esenta pura a interioritatii si a respiratiilor proaspete. Este tot ceea ce ti-ai putea dori mai mult vreodata. Ayla este ce-a de-a saptea carte purtand semnatura mea, carte ce o sa apara in acest an la Editura Cartea Romaneasca.
AC: Gelu, cum mai respira Romania prin ochii diasporei. Nu exista oare o prapastie de netrecut intre cei ramasi in tara si cei de afara?
GV: Nu exista nici o prapastie intre oameni ! Exista insa o prapastie intre mentalitati. Si mai exista o prapastie intre modul atat de diferit in care-si duc existenta unii fata de ceilalti. Sigur ca si romanii din Diaspora au probleme insa oportunitatile sunt altele si perspectiva diferita si mai ales increderea in viitor difera foarte mult. Cand stai doar intr-o pestera si n-ai iesit in viata ta afara ti-e foarte greu sa-ti imaginezi lumina. Insa cand ai sansa de-a vedea mai multe nuante de lumina atunci inseamna ca poti sa compari si sa alegi si apoi sa te pronunti sau sa judeci. Desi pentru Judecata nu noi suntem in masura de-a ne aroga acest drept.
AC: De ce scriitorii spanioli pot sa treaca oceanul pe ici si colo, in vreme ce noi continuam sa plivim de unii singuri ogorul literaturii, nebagati in seama de universalitate. Cine sa fie de vina?
GV: Nu e chiar asa. Se intampla si in Spania cam ce se intampla si in Romania. Poate la alt nivel. Insa nici aici nu orice scriitor poate sa treaca Oceanul ! Exista si aici scriitori care n-au iesit niciodata din arealul unei zone, exista si aici poeti cunoscuti doar in orasul de rezidenta, exista si aici frustrari si orgolii. Ies in evidente doar cei mai buni, cei cunoscuti in intreaga cetate, cei validati de critica, de premii, cei care publica la edituri de prestigiu. Iar in Romania lucrurile s-au mai schimbat in ultimii ani si au inceput sa apara traduceri romanesti peste hotare. La prima editie a Clubului de lectura DIVERBIUM din Madrid am prezentat doua carti purtand semnatura lui Ioan Es. Pop, carti traduse anul trecut in limba spaniola. Exista deci semne firave ceea ce nu inseamna ca nu s-ar putea si mai bine. Aruncati doar o privire pe site-ul ICR sau pe cel al Centrului National al Cartii si-o sa descoperiti cu siguranta date foarte interesant.
