Francisc Trombitas: 10 ani de lupta in instante, pentru a-si dovedi nevinovatia

Francisc Trombiţaş, presupusul autor al crimelor în serie de la Sălcuţa şi Vermeş, a fost înmormântat ,vineri, 24 octombrie 2009, în satul în care a văzut lumina zilei şi a trăit – Jimbor.

Au fost prezenţi copii lui, rudele şi circa 200 de consăteni. Toate aceste persoane sunt convinse de nevinovăţia acestuia.

Prin decizia instanţei supreme a ţării a fost prevenită o eroare judiciară de proporţii. Chiar şi în această situaţie, istoria va consemna una din erorile extrem de grave pe care le-a comis Ministerul Public din România.

Pe 21 octombrie 1999, Francisc Trombiţaş, un om perfect sănătos, a fost reţinut şi arestat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, şi acuzat de comiterea unor crime, al cărui autor nu a fost. 13 luni mai târziu, el a fost eliberat în stadiul de „legumă”, cu o paralizie generală.

„Gazeta de Bistriţa”, pe parcursul unui adevărat serial, derulat în anii 2008 şi 2009, a încercat şi a adus la cunoştinţa opiniei publice din judeţul Bistriţa-Năsăud, dar nu numai, fapte şi întâmplări legate de acest caz.

Morţi violente

Toată această poveste halucinantă a debutat în dimineaţa zilei de 25 martie 1992, când în curtea Domniţei Macarie din satul Sălcuţa, s-a găsit cadavrul acesteia, iar în apropiere, în stare de comă, se găsea vecinul ei, Ioan Frătean, care a decedat şi el în drum spre spital.

Raportul de constatare medico-legală nr.694/111/1992 al Serviciului de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (SML BN) certifica faptul că moartea Domniţei Macarie a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin sugrumare, iar decesul a survenit în prima parte a nopţii de 24 spre 25 martie 1992. De asemenea, poziţia victimă – agresor a fost, cel mai probabil, faţă în faţă. Din acelaşi raport de constatare medico-legală a mai rezultat că moartea lui Ioan Frătean a fost violentă, aceasta survenind în urma unei hemoragii meningo – cerebrale traumatice, cauzată de lovituri cu un obiect dur contondent.
După o pauză de doi ani, în Sălcuţa a urmat o altă dublă crimă. În luna februarie 1994, au dispărut fără urmă două femei – Anica Rus şi Elena Conţ, cadavrele acestora fiind găsite ulterior, într-o fântână părăsită, aflată la circa 30-40 de metri de curtea căminului cultural.

Raportul de constatare medico-legală al SML BN, nr.875/11/1994, relevă că moartea Anicăi Rus a fost violentă, aceasta survenind în urma asfixiei mecanice prin sugrumare cu laţul, confecţionat dintr-un material moale, iar poziţia victimă – agresor a fost spate (victimă) şi faţă (agresor). În cazul Elenei Conţ s-a constatat, de asemenea, că moartea a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin ocluzia orificiului bucal cu un corp moale (căluş) şi ocluzia orificiilor nazale şi a cavităţii bucale prin comprimare cu mâna.
Cinci ani mai târziu, pe data de 17 octombrie 1999, a fost găsită ucisă Viorica Trombiţaş, din satul Vermeş. Raportul de constatare medico-legală, nr.266 din 1999, al SML BN arată că moartea femeii a fost violentă, datorită asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii superioare prin intermediul unui corp moale, textil, iar leziunile constatate au putut fi produse prin lovire, cu şi de corpuri dure, şi prin comprimare cu mâna. De asemenea, prezenţa spermatozoizilor la nivel genital, atestau un raport sexual recent.

Iniţial, nu a fost în cercul de suspecţi

Primele două crime din Sălcuţa, din data de 24 spre 25 martie 1992, au fost investigate de Serviciul de Investigaţii Criminale (SIC) din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bistriţa-Năsăud (IPJ BN), sub coordonarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud. S-a alcătuit un cerc de suspecţii, dar cercetările nu au dus la nici un rezultat. A doua serie crime, din februarie 1994, au fost investigate de aceeaşi echipă, dar toate pistele urmate au fost false. Menţionăm faptul că atât în ancheta crimelor din 1992, dar şi a celor din 1994, Francisc Trombiţaş nu a fost inclus în cercul de suspecţi, deşi la un moment dat acesta a fost cioban la oile celor din Sălcuţa. În mod normal acest om trebuia introdus în lista de suspecţi.

Arestat pe 21 octombrie 1999

Producerea crimei de la Vermeş a fost momentul în care Francisc Trombiţaş a fost introdus în ecuaţia acestei anchete judiciare. Includerea lui s-a datorat faptului că ar fi fost văzut în perioada critică în localitatea Vermeş.

Francisc Trombiţaş a fost reţinut în data de 21 octombrie 1999, iar ancheta care a urmat a stabilit că el ar fi autorul crimei din Vermeş. Constatându-se de către anchetatori că ar fi unele similitudini între crima din Vermeş şi cele două cazuri de crime din 1992 şi 1994 din satul Sălcuţa, Francisc Trombiţaş a fost anchetat şi în legătură cu comiterea acestora, el recunoscând că le-ar fi comis.

Astfel, Francisc Trombiţaş a fost acuzat oficial şi trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav asupra victimelor Domniţa Macarie şi Frătean Ioan, Anica Rus şi Elena Conţ, şi Viorica Trombiţaş, prevăzute de art. 174, Cod penal, raportat la art. 176 lit. B, Cod penal, precum şi pentru infracţiunea de viol, prevăzut de art.197, alin. 1, Cod penal. S-a dispus începerea urmăririi penale în lipsa plângerilor.

Trimis în judecată doar fiindcă a recunoscut

În opinia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, faptele comise de Francisc Trombiţaş au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: procesele verbale de constatare la faţa locului, însoţite de fotografii judiciare, rapoarte de constatare medico-legale, procesul verbal de reconstituire, însoţit de fotografii judiciare, reconstituire la care a participat şi apărătorul inculpatului, declaraţiile martorilor, recunoaşterea inculpatului, prin declaraţiile date în faţa procurorului, când a fost asistat de apărător şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

Instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a subliniat faptul că trimiterea în judecată a lui Francisc Trombiţaş s-a fundamentat în principal pe declaraţiile de recunoaştere ale acestuia, despre care Parchetul a spus că sunt de natură a convinge, fără putinţă de tăgadă, că este autorul faptelor, deoarece a descris împrejurări de fapt pe care nu avea de unde să le cunoască dacă nu ar fi fost el autorul faptelor.

Surprizele la instanţa de fond nu au încetat să apară. În declaraţia dată în faţa acesteia, Francisc Trombiţaş a retractat recunoaşterile din declaraţiile date în faţa procurorului. Învinuitul a susţinut că menţiunile din declaraţiile consemnate în scris de către procuror nu corespund celor relatate de el, din cauză că procurorul a consemnat în declaraţii că a recunoscut faptele, deşi el a spus că nu este autorul acestora.

Fără probe concludente la bază

Instanţa de fond, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a concluzionat că recunoaşterile din declaraţiile succesive date în faza de urmărire penală sunt neverosimile şi neconvingătoare. Mai mult, recunoaşterea la faţa locului s-a făcut fără participarea unor martori asistenţi, iar cu ocazia desfăşurării acesteia, inculpatul nu a relatat şi nu a arătat liber împrejurările în care a comis faptele, astfel încât procesul verbal de reconstituire nu poate constitui un mijloc de probă valabil.
De asemenea, expertizarea urmelor biologice nu s-au constituit în mijloace de probă concludente împotriva inculpatului. Concluziile acestora fie îl excludeau pe Francisc Trombiţaş ca autor al urmelor, aşa cum a fost cazul expertizării unui muc de ţigară ridicat din curtea locuinţei lui Viorica Trombiţaş, fie că nu îl indicau expres pe inculpat drept persoana de la care au provenit, în cazul expertizării unor urme de sânge şi păr de la celelalte crime. De asemenea, nu au existat probe testimoniale care să dovedească prezenţa inculpatului în satul Sălcuţa, la datele când au fost comise cele două duble crime. Având în vedere aceste concluzii, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a apreciat că inculpatul Francisc Trombiţaş nu este autorul faptelor de omor pentru care a fost trimis în judecată.

Între timp, starea de sănătate a inculpatului s-a agravat, acesta suferind un atac cerebral şi, după 13 luni de deţinere el a fost pus în libertate, ca urmare a cererii exprese a Parchetului.

Curtea de Apel Cluj îl condamnă

Sentinţa penală nr. 343 din 21.12. 2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud a fost atacată prin apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Apelul a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj şi a fost soluţionată latura penală prin decizia nr. 223 din 26.10. 2005, inculpatul fiind condamnat la 22 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut şi pedepsit de art. 174 Cod penal raportat la art. 176 lit. b Cod penal, şi detenţie pe viaţă, pentru alte două capete de acuzare. Latura civilă a cauzei a fost disjunsă, dispunându-se rejudecarea acesteia de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud, sens în care a fost sesizată instanţa respectivă.

Caruselul instanţelor

Împotriva deciziei nr. 223 din 2005 a Curţii de Apel Cluj, Francisc Trombiţaş, prin avocatul angajat Dan Molnar a făcut recurs, soluţionat de către ICCJ, Secţia Penală, prin decizia nr. 2012 din 29.03.2004, prin admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pe considerentul că inculpatul nu a fost citat în apel şi la sediul biroului apărătorului său, aşa cum ceruse avocatul Dan Molnar.

Prin sentinţa penală nr. 184 din 20.09.2006, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a scos de pe rol dosarul privind latura civilă a cauzei şi l-a trimis Curţii de Apel Cluj. În rejudecarea apelului asupra laturii penale şi civile, prin decizia penală nr. 5 din 17.01. 2007, Curtea de Apel Cluj l-a condamnat pe Francisc Trombiţaş la două pedepse de câte 20 de ani pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art.174 şi 176, lit.b, Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, şi la 25 de ani închisoare pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzut şi pedepsit de art. 174 şi 175, lit. h şi 176, lit. C, Cod penal, menţinând sentinţa atacată în privinţa laturii civile a cauzei.
Împotriva deciziei Curţii de Apel, Dan Molnar, avocatul lui Francisc Trombiţaş, a declarat recurs, invocând faptul că nu i s-au încuviinţat cererile de probaţiune referitoare la comunicarea întregului dosar de urmărire penală – vizionarea casetelor video, audierea unui martor, Adina Pop, nerespectarea dreptului de a nu se autoincrimina cu ocazia declaraţiilor date la Parchet, încălcarea principiului „in dubio pro reo” (culegerea din aceste declaraţii doar a unor elemente concordante ce conduceau la incriminarea inculpatului şi la înlăturarea discordanţelor pe motiv că memoria lui Francisc Trombiţaş a fost afectată de trecerea timpului, aplicându-se astfel un standard dublu.
Prin decizia penală nr. 2359 din 02.05.2007 a ICCJ s-a admis recursul lui Francisc Trombiţaş, iar dosarul a fost trimis spre rejudecare instanţei de apel pe considerentul că inculpatul nu a beneficiat de apărare efectivă, fiind sfătuit de apărătorul său să recunoască faptele pentru a nu fi rearestat.

Parchetul nu se lasă cu una cu două

Epopeea a continuat. Fiind sesizată cu apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Curtea de Apel Cluj a constatat că Parchetul a criticat sentinţa de achitare a inculpatului pentru nelegalitate şi netemeinicie, care a susţinut că Francisc Trombiţaş trebuia condamnat pentru următoarele motive:

în declaraţiile date în faţa Parchetului în data de 21.10.1999, Francisc Trombiţaş ar fi recunoscut fără rezervă infracţiunea de omor comisă asupra Vioricăi Trombiţaş, iar în declaraţiile din 10.12.1999 ar fi recunoscut acuzaţiile de omor comise asupra lui Domniţei Macarie, Ioan Frătean, Anica Rus şi Elena Conţ;

 că nu ar fi fost constrâns să recunoască, rezultă din înregistrările video realizate cu ocazia luării declaraţiilor;

inculpatul a participat în data de 13.12.1999 la reconstituirea faptelor comise, ocazie cu care a indicat condiţiile şi modul în care le-a săvârşit;
mai mulţi martori care au participat la reconstituirea faptelor, au declarat că Francisc Trombiţaş a indicat faptele fără a fi silit.
la conferinţa de presă din iarna anului 1999, de la sediul IPJ BN, inculpatul ar fi relatat cu seninătate circumstanţele comiterii crimelor.

în data de 14.07.2002, când Francisc Trombiţaş se afla în stare de libertate a declarat că îşi menţine declaraţiile anterioare, precum şi în 14.04.2003 cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
În aceste condiţii declaraţia lui Francisc Trombiţaş din faţa instanţei prin care a recunoscut faptele este nesinceră, iar justificările sale pentru recunoaşterea iniţială sunt puerile. De asemenea, s-a mai criticat sentinţa sub aspectul neaudierii martorilor propuşi de către Parchet.

Prin decizia penală nr.6/A din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, admite apelul Parchetului, desfiinţând sentinţa doar sub aspectul laturii civile.

Dar, despre motivele admiterii apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi finalul acestei poveşti care ameninţa să devină o eroare judiciară de proporţii, în numărul viitor.

MIHNEA ROSENBERG