Fostul director general al Leoni a pierdut definitiv bătălia în instanță cu nemții

După un proces care s-a întins pe doi ani, Marius Cotor, fostul director general al Leoni, a pierdut definitiv bătălia cu nemții. Fostul director general al fabricii din Bistrița a contestat în instanță concedierea sa. În cele din urmă procesul a ajuns tocmai la Curtea de Apel Oradea, care a menținut hotărârea dată de judecătorii maramureșeni.

Oficial, Leoni a câștigat bătălia purtată în instanță cu fostul director general Marius Cotor. Dosarul a fost înregistrat în anul 2017, în prima fază la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Fostul director general al Leoni, Marius Cotor contesta în instanță concedierea sa și cerea reintegrarea sa în funcția deținută, dar și o serie de despăgubiri substanțiale.

La un an de la debutul procesului, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de strămutare formulată de cei de la Leoni, procesul mutându-se la Tribunalul Maramureș.

Tribunalul Maramureș a venit cu prima sentință la mijlocul anului 2018: „Respinge cererea formulată de reclamatul C.M.F. în contradictoriu cu pârâta SC Leoni Wiring Systems SRL”.

La aproape un an distanță, la începutul lunii iunie 2019, Curtea de Apel Oradea, care a judecat apelul, a respins apelul civil introdus de Cotor Marius și a păstrat în totalitate hotărârea dată de judecătorii maramureșeni. Decizia este definitivă.

Cotor cerea despăgubiri de zeci de mii de euro

Marius Cotor a fost concediat în 27 februarie 2017 și a susținut în cadrul procesului că nu a primit din partea companiei bonificațiile care i s-ar fi cuvenit pentru atingerea obiectivelor propuse pentru 2016, potrivit contractului individual de muncă.

Acesta a solicitat plata a 90.000 de lei, reprezentând „incentive compensation programme” (n.r. – stimulente financiare pentru atingerea obiectivelor propuse în cadrul companiei), precum și plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 27 februarie și până la soluționarea definitivă a cererii sale.

Directorii companiei mamă au considerat că Marius Cotor ar fi vinovat pentru pierderile suferite după tunul de circa 40 de milioane de euro, din 2016, când suma respectivă a ajuns în conturile unei societăți din China.

Cei aproape 40 de milioane de euro au fost transferați în tranșe, prima, în valoare de 1,2 milioane de euro fiind autorizată în data de 21 iulie 2016. Au mai urmat 15 transferuri până în data de 10 august 2016, când deja s-au strâns aproape 40 de milioane de euro.

Decizia de concediere a venit după termenul prevăzut de lege și anume după 6 luni de la eveniment. Mai mult, Cotor nu a fost audiat de comisia de disciplină din cadrul companiei și nu s-a făcut un audit managerial al activității sale imediat după incident.

În perioada în care compania a fost furată, Cotor a fost în concediu de odihnă, locul său fiind ținut de Paul Nergheș, plan sector manager la acea vreme. Mai mult, atribuțiile directorului general nu includeau și plăți sau transferuri de bani, acestea fiind exclusiv atribuția departamentului financiar.

În documentul de chemare în judecată, Cotor mai spunea că imediat ce a aflat de evenimentele care au generat prejudicii și-a informat superiorul ierarhic. Asta s-a întâmplat pe data de 12 august 2016, când a aflat și Carmen Marica, șefa departamentului financiar, de faptul că a fost indusă în eroare. Marius Cotor și-a întrerupt concediul și a revenit la muncă, luând legătura cu o casă de avocatură pentru a formula o plângere penală în vederea cercetării faptelor care au produs prejudiciul.

„Astfel, nu se pune problema exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, când dimpotrivă am fost persoana care îndată ce am fost informat am luat măsuri corespunzătoare inclusiv formularea plângerii penale în fața organelor de cercetare penală, iar ulterior am dat concursul acestor organe pentru derularea anchetei”, a precizat Marius Cotor.

Instanța dă dreptate companiei nemțești

Marius Cotor nu este singurul care a dat în judecată compania nemțească în încercarea de a anula decizia de concediere. Daniela Leșan, o altă angajată din cadrul departamentului financiar a fost concediată, după ce reprezentanții Leoni au considerat că este responsabilă de frauda uriașă care a zdruncinat compania.

Leșan Daniela Gabriela a fost subordonata directă a șefei departamentului financiar Carmen Marica. Aceasta a depus dosarul la Tribunalul  Bistrița-Năsăud în data de 31 ianuarie 2017, la o lună de la concedierea sa. După doar trei luni de proces, judecătorii au dat dreptate producătorului Leoni și au menținut decizia de concediere din motive disciplinare.

Leșan nu s-a lăsat și a contestat decizia judecătorilor de la Bistrița. Aceasta a avut mai mult noroc la Curtea de Apel Cluj, care în luna aprilie a anului trecut a decis ca femeii să îi fie tăiat 10% din salariu pe o perioadă de 3 luni și să fie reprimită la muncă. Mai mult, Leoni Bistrița trebuie să o despăgubească pe Leșan cu salariile pe care le-ar fi încasat până la data acestei decizii.

La angajații care s-au trezit fără un loc de muncă din cauza acestei fraude impresionante se adaugă și alți muncitori, care s-au trezit concediați, după ce au participat la o grevă spontană. Circa 2.400 de angajați au primit atunci avertismente, 23 ar fi demisionat din proprie inițiativă, iar 12 au intrat în procedură disciplinară.

O parte din ei au acționat în judecată compania, în încercarea de a-și recupera job-ul. Printre cei care au învins Leoni se numără Florin Coșilcă, care a acționat compania în judecată în 2017. Judecătorii Tribunalului Bistrița-Năsăud au hotărât ca sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă să fie înlocuită cu reducerea salarială cu 10% pe trei luni, iar bărbatul să fie reîncadrat pe postul deținut.

Judecătorii bistrițeni au obligat compania Leoni să îi plătească muncitorului salariile neîncasate până la data reîncadrării efective, cu dobânzile legale aferente. Leoni nu a contestat decizia, astfel că aceasta a rămas definitivă.

În 2018, alți doi angajați au acționat în judecată Leoni, tot pentru anularea deciziei de concediere. În ambele cazuri, judecătorii au dat dreptate nemților și au respins ca nefondate cererile de chemare în judecată.