Valurile succesive de migranţi se revarsă asupra bătrânului continent într-un ritm fără sfârşit, amintind de popoarele migratoare care au dus la căderea Imperiului Roman. Aparent România este ocolită, ţinta acestor oameni năpăstuiţi de soartă este Germania, în general ţările bogate din UE.

 

Nu trebuie să ne îmbătăm însă cu apă rece, situaţia ar putea să se schimbe, fiindcă UE ar putea să se trezească şi să ia măsurile care se impun pentru a securiza şi anihila ruta sud-nord, iar migranţii să se orienteze spre ruta est-vest, care include şi România, implicit şi judeţul Bistriţa-Năsăud.

Nu de ieri sau azi, Bistriţa şi judeţul Bistriţa-Năsăud, şi nu numai, au devenit un loc de tranzit pentru o rută de migraţie – ruta asiatică cu punctul de plecare Asia Centrala şi de Sud-Est prin Rusia, Ucraina, Republica Moldova, România, respectiv Suceava pe DN 17 spre Bistriţa, frontiera de vest a României, în special în direcţia Satu-Mare.

 

Bistriţa-Năsăud, o verigă în lanţul traficului de persoane

„Filiera bistriţeană”, dacă poate fi numită aşa, este activă de mai mulţi ani, fiind pusă pe picioare în anii de după 1990, iar din când în când, câte un grup de asiatici, pakistanezi în cazul de faţă, rătăciţi şi debusolaţi, abandonaţi de călăuze se întâmplă să cadă în braţele autorităţilor prin diferite zone ale judeţului. Acest lucru demonstrează că frontiera de est a României, de fapt a Uniunii Europene (UE) şi a NATO, este şvaiţer. Intră cine vrea, cu ce vrea, pe unde vrea, fără nici un fel de probleme.

Bistriţa-Năsăud este o verigă în traficul de persoane, în acest lanţ migraţionist coordonat de grupuri de crimă organizată bine puse la punct din care au făcut şi fac parte şi bistriţeni. Nu mai departe decât zilele trecute, în Ungaria, a fost reţinut şi ulterior arestat un individ din Beclean, implicat în traficul de persoane care sufocă această ţară. Nu trebuie ignorat faptul că, în anii de după 1990, Bistriţa a fost unul dintre cele mai importante centre ale traficului de persoane din România, numeroase reţele de traficanţi de carne vie, prostituţie, de copii în vederea folosirii acestora în activităţi de cerşetorie, de forţă de muncă ilegală au acţionat aproape fără nicio oprelişte. Din păcate un număr infim de asemenea reţele şi grupări au fost anihilate şi componenţii lor aduşi în faţa legii.

Începând cu anii ’90 se pot menţiona fluxurile de imigraţie ilegală a străinilor din Asia de Sud, în special Bangladesh şi Pakistan, care foloseau, pentru a ajunge în ţările din vestul Europei, ruta prin Rusia, Moldova sau Ucraina, România, cu intrarea în judeţul Suceava, apoi pe DN 17 la Bistriţa, Năsăud, Moisei, Satu-Mare sau din Bistriţa, Dej spre Arad sau Oradea şi în continuare intrarea în Ungaria. La începutul anilor 2000, din cauza conflictului din Irak, îşi face simţită prezenţa imigraţia ilegală a cetăţenilor din acest stat care se deplasau pe ruta Turcia, R. Moldova, România, prin Suceava şi Bistriţa, ulterior graniţa cu Ungaria.

 

Cazuri concrete

Surse din zona serviciilor secrete indică faptul că în contextul actual ruta migraţionistă care trece prin Bistriţa este posibil să devină extrem de activă, în condiţiile în care toţi ochii sunt aţintiţi spre parte de sud a continentului, Italia şi mai ales Grecia, mai departe Serbia, Ungaria, Austria cu ţinta finală Germania.

Ca dovadă că această rută a funcţionat şi a fost activă este demonstrat de descoperirea întâmplătoare, în 2008, a unui grup de pakistanezi de către o patrulă a poliţiei chiar în centrul oraşului Năsăud. Şi nu a fost singurul caz care demonstra şi demonstrează existenţa unei „filiere bistriţene”. Cu ceva timp înainte, în anul 2006, de asemenea prin jocul hazardului şi întâmplării, dar în primul rând a vigilenţei unui şef de tren de pe relaţia Vişeu-Salva, în Gara Salva fost reţinut un alt grup de migranţi ilegali proveniţi din Somalia de către o echipă a poliţiei TF Bistriţa. Şeful de tren a avut spiritul de observaţie necesar pentru sesiza prezenţa unor indivizi de culoare, care au urcat în tren în staţia Vişeu. Încercarea de a dialoga cu grupul de străini a fost fără niciun rezultat, iar lipsa biletelor de călătorie sau bagaje, mizeria evidentă în care erau i s-au părut suspecte şi drept consecinţă angajatul CFR a anunţat pe poliţiştii TF de la Bistriţa. Au mai existat informaţii la momentul respectiv că grupul respectiv a fost abandonat de către călăuze, iar aceştia, dezorientaţi, au acţionat haotic, fapt ce a dus la capturarea acestora de către autorităţi.

Investigarea somalezilor a dus la concluzia că au pătruns ilegal în România din Ucraina, printr-un sector al frontierei de stat din zona oraşului Sighetul – Marmaţiei. Intenţia grupului era să ajungă în Cluj-Napoca, iar de acolo, probabil, într-o ţară a Uniunii Europene. Ulterior au fost predaţi centrului de primire a migranţilor de la Şomcuta-Mare.

Informaţii provenite din zona serviciilor secrete mai evidenţiază un aspect. Grupurile de migranţi care folosesc „filiera bistriţeană” sunt transportate şi dirijate de către grupuri de crimă organizată transnaţionale. De regulă grupurile sunt preluate de la frontiera cu Ucraina de infractori locali şi transportaţi pe DN 17 până la Bistriţa, unde sunt predaţi celor de aici. În funcţie de timpul în care trebuie să ajungă spre frontiera de vest, la graniţa cu Ungaria, aceştia sunt cazaţi în pensiunile situate la intrările şi ieşirile din Bistriţa unde evidenţa cazărilor a devenit o amintire. În aceste stabilimente nimeni nu mai respectă nici o regulă privind evidenţa cazărilor, iar infractorii au destui bani ca în aceste locuri să nu rămână nici o urmă a migranţilor.

De asemenea, cu ceva vreme în urmă, poliţiştii din Dej au depistat un grup de 21 de migranţi ilegali din India şi Pakistan, care şi ei trecuseră prin Bistriţa cu intenţia de a ajunge la frontiera de vest, fără ca nimeni să-i sesizeze.

 

Odată descoperiţi, primesc cazare şi masă

Procedurile specifice în astfel de situaţii prevăd ca, după ce sunt localizate şi reţinute, aceste grupuri de migranţi sunt transportate şi predate la Centrul de Primire de la Şomcuta-Mare, judeţul Maramureş. Locaţia respectivă este un centru deschis, grupurile de transfugi nu sunt închişi într-un loc de detenţie, cazarea şi masa sunt gratuite, pe cheltuiala statului român. Migranţii sunt consiliaţi psihologic şi mai beneficiază zilnic de echivalentul în lei a 10 euro, pentru diferite cheltuieli zilnice. În fiecare zi pot părăsi Centrul de Primire, beneficiind de un bilet de voie până la orele 22.00. Conform legislaţiei internaţionale la care România este parte, străinii ajunşi în aceste condiţii în România au dreptul la cerere de azil.

Având în vedere frecvenţa acestor cazuri, se pare că migranţii depistaţi pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud par să fie doar vârful iceberg-ului , devenind un adevărat centru de tranzit pentru una dintre cele mai mari reţele de trafic de persoane din statele asiatice, precum India, Afganistan şi Pakistan, cu destinaţia Uniunea Europeană.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.