Femeie de peste 80 de ani, scoasă în stradă de fostul polițist Toma Ivan

O femeie de 80 de ani a fost scoasă din casa în care a locuit zeci de ani de către polițistul Toma Ivan, după ce acesta s-a folosit de un contract de vanzare-cumpărare, pe care aparent aceasta îl semnase în fața notarului, în 2015. În instanță, femeia a pierdut pe fond, iar dosarul a ajuns în apel la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Toma Ivan nu a avut răbdare să se pronunțe o sentință definitivă în dosar și a cerut evacuarea bătrânei, care a ajuns în drum.

Despre acest caz, Gazeta de Bistrița a mai scris în urmă cu doi ani, pe când Ana Rus a făcut primii pași în instanță pentru a cere anularea actului de vânzare-cumpărare semnat la notar. Femeia a susținut în instanță că nu știe ceea ce a semnat, întrucât era aproape oarbă, ea suferind de cataractă, și că a fost informată că documentul avea de fapt un alt obiect. Instanța nu a crezut-o, fiindcă ea a depus la dosarul cauzei un act din care reieșea că s-a operat de cataractă abia în 2019, fără alte documente anterioare. Nicio clipă judecătorii nu s-au gândit însă că o astfel de boală nu avansează de azi pe mâine, tratamentul medicamentos nu ajută, iar o intervenție chirugicală este piperată din punct de vedere financiar pentru o persoană în vârstă, fiindcă ajunge la câteva mii de lei. Practic, instanța nu a ținut cont de nimic în favoarea femeii. 

Ghinionul i l-a scos în cale

Ghinionul Anei Rus, care are peste 80 de ani, și al fiului ei, Leonida Rus, începe se pare undeva înainte de anul 2015, când și l-au adus vecin pe polițistul Toma Ivan. 

Leonida Rus recunoaște de fapt că la acel moment îl lega de polițist o prietenie mai veche. Așa s-a făcut că în acel an 2015 i-a vândut lui Ivan o bucată de teren din suprafața pe care era construită locuința mamei sale. Pe aceeași suprafață de teren era construită și o brutărie care îi aparținea lui Leonida Rus. Ivan și-a construit rapid o casă, însă s-a ivit o mică problemă cu calea de acces. Drept urmare, Ivan a a rugat-o la un moment dat pe bătrână dacă pot rezolva cu respectiva cale de acces. Cum nu se cunoșteau de ieri – de azi, femeia a acceptat rapid. Ivan însă avea alte planuri, se pare, fiindcă pusese ochii pe casa și terenul femeii. Fiind prieten bun zice-se cu Leonida, polițistul a aflat că acesta avea niște probleme financiare. Practic, cu ceva ani în urmă, prin 2006-2007, Leonida luase un împrumut prin intermediul unui alt prieten bun, omul de afaceri Cristian Duca, însă garantase cu casa mamei. De fapt nu era o garanție în sine, ci un contract de promisiune între cei doi. Anii au trecut, iar la un moment dat, Leonida a avut niște probleme financiare, astfel încât nu a mai putut plăti ratele. Duca l-a ajutat o vreme, însă problemele au venit și peste el, astfel că avea nevoie de bani să acopere creditul luat pentru Leonida, mai ales că banca intenționa să îi execute silit o clădire cu care garantase respectivul împrumut. La un moment dat cei doi au discutat problemele apărute, în timp ce se aflau într-un local din Bistrița. Nu erau singuri, ci erau prezenți mai mulți prieteni ai ambilor, printre care s-a aflat și Ivan. În acea discuție, Leonida Rus și Cristian Duca au decis să prelungească actul de promisiune de vânzare pentru încă o vreme.

Atunci a fost momentul în care a venit “în întâmpinare” Ivan Toma cu calea de acces, dar și cu promisiunea că îl ajută el cu bani pe Leonida astfel încât să-și achite datoria către Duca. În ziua în care Duca a mers la notar pentru a autentifica prelungirea promisiunii de vânzare între el și Leonida, a mers și Ivan. Nu în același timp însă. 

Când polițistul a fost cu titularul casei, Ana Rus, să semneze actele la notariat pentru a clarifica problema cu calea de acces, femeii i s-a băgat sub nas cu totul altceva, un contract de vânzare cumpărare al casei. Femeia, în vârstă fiind și cu vedere proastă și neavând la ea ochelarii, a semnat crezând că polițistul este de bună credință. Numai că, femeia și-a vândut casa pentru suma de 40.000 de euro, bani care i-au fost remiși lui Duca în final. 

Bătrâna a aflat că nu mai e stăpână odată cu perchezițiile

Fiul femeii, Leonida Rus a aflat întâmplător de faptul că nu mai este stăpân pe casă, după ce plecat fiind pentru câteva zile în străinătate pentru a-i face un serviciu unui alt amic, iar la întoarcere nu a mai putut intra în curte. Atunci i-a spus Toma Ivan că de fapt nu mai este stăpân pe casă, teren și brutăria construită în curte. Mama lui Leonida nu a aflat însă atunci despre faptul că pierduse tot, în condițiile în care, timp de doi ani, fiul ei a încercat să recupereze bunurile și să-l convingă pe Ivan să îi returneze măcar casa.

La un moment dat, se pare că discuțiile au degenerat oarecum, însă Ivan s-a simțit amenințat și i-a făcut o plângere penală lui Leonida Rus pentru că ar deține ilegal o armă. Astfel, într-o bună dimineață din anul 2015, Leonida s-a trezit cu mascații la ușă. Abia atunci a aflat și mama sa despre problemele dintre el și Ivan. Și evident i s-a făcut rău și a ajuns la spital. Cu privire la pistol, armă cu gaz neletală, acesta a fost procurat și deținut legal de Leonida. La momentul percheziției însă acesta nu avea reînnoit un document, astfel că l-a ținut într-un seif, de unde de altfel a și fost ridicat de polițiști la percheziții.

A cerut anularea contractului

La câteva zile după ce și-a revenit din șoc, Ana Rus i-a dat în judecată pe soții Ivan, cerând anularea contractului. 

“În urmă cu câteva zile, la imobilul casă de locuit proprietatea mea s-a desfășurat o percheziție de către organele de poliție, ocazie cu care am aflat c nu mai sunt proprietară a imobilului casă de locuit și de la Cartea Funciară am aflat că proprietari ai casei mele de locuit sunt pârâții, întrucât le-am vândut toată casa și terenul încă din 2015. După ce mi-am procurat copie după actul semnat la notar și după ce mi-a fost citit, am înțeles că prin acel contract mi-am vândut casa și terenul și că de servitute doar se amintește și că am primit suma de 40.000 de euro în ziua respectivă. Sub acest aspect arăt faptul că niciodată nu am purtat vreo discuție cu pârâții despre vânzarea casei mele, nu am avut intenție să fac acest lucru și nici nu mi-am dat consimțământul pentru înstrăinarea casei mele de locuit, că nu am primit niciodată suma de 40.000 de euro de la pârâți și nu am făcut nici un demers pentru procurarea actelor în baza cărora să se încheie acest contract de vânzare-cumpărare. Precizez că sunt o persoană cu grave probleme medicale oculare, că nu mi s-a citit actul, neavând ochelarii pentru citit, și nici nu am primit actul pe care l-am semnat. Singurul motiv pentru care m-am prezentat la notar fiind cel de a-i ajuta pe vecini cu calea de acces, așa cum mi-au cerut, având în vedere bunele relații, vecina fiind o persoană afectuoasă”, a scris Ana Rus în cererea de chemare în judecată.

Femeia i-a făcut și o plângere penală lui Ivan, dosar în care ancheta a fost rezolvată în favoarea fostului polițist chiar de către foștii lui colegi din IPJ Bistrița-Năsăud. Drept urmare, cauza a fost clasată.

Din perspectiva familiei Ivan, totul e legal

De cealaltă parte, soții Ivan au arătat în întâmpinarea depusă la dosar faptul că respectivul contract este unul autentic. În plus au băgat la înaintare faza cu banii datorați de fiul femeii lui Duca.

„Un ultim aspect pe care îl supunem atenției instanței de judecată, vizează acuzațiile pârâților potrivit cărora numita Rus Ana a crezut că s-a prezentat la notar pentru o servitute și nu a știut ce semnează.

În primul rând se omite intenționat și să se precizeze adevărata stare de fapt deoarece: în anul 2014, Rus Ana a avut un litigiu pe rolul Judecătoriei Bistrița în Dosarul 716/190/2014 (anexele 1-3), în care urma să piardă casa în care locuiește acum fără drept, litigiu care s-a stins prin convenția încheiată între aceasta și reclamanții (n. r. Cristian Duca) din respectivul dosar, convenție autentificată de același birou notarial sub numărul 769/05.03.2015 (anexa 4), deci actul exact anterior contractului nostru de vânzare”, au scris soții Ivan în întâmpinare.

Probe respinse

În instanță, Ana Rus a cerut și proba cu martori, care însă i-a fost respinsă din cauză că nu i-a propus odată cu cererea de chemare în judecată. Concret dreptul la apărare în raport cu situația în care se afla i-a fost refuzată, întrucât pârâții, adică soții Ivan, nu au fost de acord.

Aceeași instanță nu a ținut cont nici de concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de Ana Rus, prin avocat, în care s-a arătat faptul că toate dispozițiile legale au fost încălcate la încheierea contractului, concluzii inserate, culmea, în motivare.

“ a) Considerente ce ţin de reclamantă

Reclamanta este o persoană în vârstă de peste 80 de ani, cu grave afecţiuni medicale cardiace şi probleme grave de vedere. În aceste condiţii, se întreabă dacă putea reclamanta să citească contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a semnat, în condiţiile în care este aproape oarbă, întrucât nu vede, doar zăreşte lumini şi umbre, în condiţiile în care scrisul este mărunt şi înghesuit? Apreciază că reclamanta nu putea citi actele respective, iar în contractul de vânzarecumpărare nu s-a menţionat că notarul public i-ar fi explicat conţinutul actului, că i-ar fi comunicat că poate beneficia de asistenţă în condiţiile art. 80 din Legea nr. 36/1995 rap. la art. 30 din Legea nr. 17/2000. 

Apreciază că asistenţa era obligatorie, datorită vârstei înaintate, fenomenului de orbire şi faptului că un bătrân îşi pierde propria locuinţă, pentru un preţ derizoriu, în comparaţie cu oricare alt preţ pe piaţa Bistriţei, preţ pe care nici măcar nu îl primeşte – aproximativ 6 ari de teren şi o casă în centrul Bistriţei şi anexă să valoreze doar 40.000 euro este greu de crezut, în condiţiile în care doar 1 ar de teren este 10.000 euro, astfel cum rezultă din preţurile practicate de Primăria Municipiului Bistriţa. 

În contract nu se menţionează ca reclamanta să fi fost asistată de vreo altă persoană. Reclamanta nu a încasat pretinşii bani, nu a negociat această vânzare cu pârâţii, percepţia acesteia a fost că semnează pentru pârâta Simona un drept de trecere. 

b) Considerente ce ţin de pârâţi 

Aceştia sunt vecinii reclamantei, iar pârâta Ivan Simona s-a asigurat prin comportament că va câştiga /câştiga încrederea reclamantei. Acest lucru s-a şi întâmplat, fapt pentru care reclamanta a însoţit-o la notar pentru a încheia un act care să îi asigure un drept de trecere. Pârâtul a deţinut calitatea de ofiţer în Ministerul de Interne, cunoscut în comunitate şi în spaţiul public. Aceştia deţineau o locuinţă în vecinătatea reclamantei şi un teren de 200 mp, astfel încât erau mai mult decât interesaţi de imobilul reclamantei. 

Apreciază că pârâtul putea şi a influenţat vânzarea, doar aşa se explică de ce notarul public nu a depus minimele diligenţe pentru a se asigura că bătrâna are o minimă protecţie, actul fiind încheiat contrar dispoziţiilor legale. 

Nu doar acest înscris s-a încheiat la influenţa pârâtului (răspuns la întrebarea nr. 20 din interogatoriu: „…nu avea ce să facă”). 

Niciun notar nu încheie acte translative de proprietate în care vânzătorul este o persoană bătrână, mai înainte de a se asigura că totul este în regulă. Însă de data asta a fost altfel şi se întreabă retoric de ce? 

În acest sens, dovada mai mult decât elocventă este modalitatea în care s-a desfăşurat chiar urmărirea penală, un simulacru al înfăptuirii actului de justiţie, având în vedere calitatea de ofiţer MAI (care nu se pierde o dată cu trecerea în rezervă). 

Probele de care se prevalează sunt:

 – cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare în care nu apare nimic inserat cu privire la vreo diligenţă a notarului de a se asigura că bătrâna semnează în cunoştinţă de cauză actul şi nici cu privire la asistenţa bătrânei la încheierea actului;

 – actele medicale din care rezultă că bătrâna avea grave afecţiuni cardiace şi este aproape oarbă – nu vede, doar zăreşte lumini şi umbre;

 – contradicţiile dintre răspunsurile la interogatoriu a celor doi pârâţi (întrebarea 3 – pârâta răspunde nu, pârâtul răspunde da, întrebarea 6 – pârâta răspunde da, pârâtul răspunde nu etc).

 – nu i s-a înmânat reclamantei niciun exemplar de pe unul din cele două contracte – contractul de vânzare şi cel de comodat;

 – în 13 iulie 2017, pârâta Ivan Simona Carmen a fost audiată în calitate de persoană vătămată în dosarul penal nr. 1906/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa, şi a declarat următoarele: „În anul 2015 am cumpărat locuinţa numitei Rus Ana din municipiul Bistriţa, str. Valer Branişte nr. 13, fiind o suprafaţă de 524 mp. De la numitul Duca Cristian întrucât fiul numitei Rus Ana, pe nume Rus Leonida, avea o datorie la numitul Duca Cristian, iar cei doi au făcut o înţelegere ca să îmi fie vândută casa familiei mele, iar Duca Cristian îi va şterge datoria lui Rus Leonida”;

 – în 7 iunie 2017, pârâtul Toma Ivan audiat în dosarul penal nr. 2712/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa în calitate de persoană vătămată a declarat următoarele: „În anul 2015 am cumpărat locuinţa numitei Rus Ana din municipiul Bistriţa, str. Valer Branişte nr. 13, fiind o suprafaţă de 524 mp. De la numitul Duca Cristian întrucât fiul numitei Rus Ana, pe nume Rus Leonida, avea o datorie la numitul Duca Cristian, iar cei doi au făcut o înţelegere ca să îmi fie vândută casa familiei mele, iar Duca Cristian îi va şterge datoria lui Rus Leonida ” 

– în speţă nu s-a dovedit că reclamanta ştia ce semnează în momentul în care a fost dusă la notarul public;

 – deşi chitanţele cuprind numele reclamantei Rus Ana, Duca este cel care a plătit – în josul chitanţei apare total Duca 4326 lei, scrisul fiind al notarului. 

Roagă instanţa să aibă în vedere dispoziţiile art. 270 alin. 2 NCPC potrivit cărora declaraţiile părţilor cuprinse în actul autentic fac dovada, până la proba contrarie, atât între părţi cât şi faţă de oricare alte persoane. Consideră că probele administrate în cauză, chiar dacă s-au rezumat doar la 5 înscrisuri, dovedesc faptul că reclamanta nu putea semna în deplină cunoştinţă de cauză şi nici nu putea citi, întrucât nu vede, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că niciun moment nu s-a negociat cu reclamanta, şi cu alte persoane, iar suma pretins achitată este mai mult decât derizorie”, se arată în document.

VA URMA