Oficial, trăim într-o democraţie şi teoretic toate drepturile ne sunt sau ar trebui să ne fie respectate. Teoretic doar, deoarece, deşi trăim într-un stat de drept, membru NATO şi al Uniunii Europene, realitatea se pare că este pe dos. Multă lume începe să nu mai creadă şi să fie convinsă că derapajele de la regulile democratice sunt tot mai periculoase.
În România de astăzi, orice om poate ajunge în stare de reţinere sau în arest într-un mod foarte rapid.
Reţeta este una foarte simplă: dacă deranjezi sistemul, libertatea îţi este pusă în mare pericol. Paradoxal, indiferent ce o să spună unii sau alţii, în timpurile pe care le trăim, poţi ajunge la puşcărie la fel de uşor aşa cum se ajungea prin anii ’50. În acele vremuri, în baza unei simple delaţiuni că eşti împotriva regimului sau că ai spus un banc, noaptea pe la orele 4-5 la poartă apărea o maşină neagră, de obicei o Volga, o Pobeda, un Gaz ori IMS, din care coborau securiştii în haine de piele ce te luau în izmene din pat, de lângă nevastă şi copii şi erai dus la Canal sau în Bărăgan şi internat într-un lagăr de muncă. Dacă mai ajungeai să-ţi vezi sau nu familia, asta chiar nu mai interesa pe nimeni.
Sigur, acum lucrurile au evoluat un pic, metodele şi procedeele folosite de noua poliţie politică au devenit ceva mai sofisticate. Prima dată, obligatoriu ţi se ascultă telefonul. Orice om vorbeşte vrute şi nevrute la telefon. Sigur se găseşte ceva şi, aspectul respectiv, scos din context, devine compromiţător şi autoacuzator. Se mai adaugă o declaraţie şi toate aceste ingrediente amestecate meşteşugit te aduc după gratii. Nu mai vorbim de spectacolul de sunet şi lumină prin invitarea mass-media la reţinere, televiziuni, ziare etc. Spectacolul media, are un rol extrem de important în compromiterea unei persoane din toate punctele de vedere în ochii opiniei publice. Cei care fac acest lucru, poliţia politică actuală, de cele mai multe ori nici nu urmăresc o condamnare, pentru ei contează ca cel reţinut sau arestat să stea 24 de ore, 29 de zile, două sau patru luni după gratii. Un om care scapă dintr-un asemenea coşmar, de cele mai multe ori este un om terminat, reputaţia şi viaţa îi sunt distruse, şi este transformat într-un paria pentru societate. Exemple sunt multe, unele foarte apropiate de noi. Amintiţi-vă de drama şi coşmarul lui Liviu Ciupe, care arestat de actualul şef al DNA, Daniel Morar, după unii poliţia politică de astăzi, a stat nevinovat după gratii patru luni de zile. Amintiţi-vă de dosarul "Gazeta", când într-o zi de luni dimineaţa, la orele 07.00, nouă persoane s-au trezit la poartă cu mascaţi şi presă. Ceea ce a urmat a fost un coşmar pentru aceşti oameni – percheziţii acasă sub ochii familiei şi copiilor, la locurile de muncă şi mai multe luni petrecute după gratii. De ce? Pentru că au vorbit şi au încercat să spună adevărul.
În meciul DNA-DGIPI, un poliţist provocator este trimis la înaintare de către DNA, împănat cu microfoane. Acesta s-a băgat singur în seamă, a provocat în mod ordinar, pentru ca să smulgă o afirmaţie incriminatoare. Fâs total! Metodele, am mai spus-o, amintesc flagrant de procedeele folosite pe vremuri de Securitate. Ce a rămas din aceste dosare? Nimic. Pentru că nimeni nu poate minţi la infinit. Poţi minţi pe una, două, trei persoane, o sută, o mie, dar nu întreaga opinie publică din România. Încet, încet, pe nesimţite, opinia publică devine conştientă că în România justiţia se face la comandă politică, după gratii ajung doar cei care deranjează, pe când adevăraţii vinovaţi rămân în libertate.
Zaharia Cotoc
domnule cel mai recent si nereusit caz este cel al lui Becali,vede o tara intreaga proasta lucratura ce au facut-o cei din politia politica cu „doi si-un sfertul” lor , de astia s-au folosit tot timpul gozarii astia , macar sa-lfi lucrat mai finut sa nu se prinda toata lumea ! De rasul curcilor !
traim intr-o tara corupta, unde institutiile statului (politia, justitia….) sunt manipulate, noi ca cetateni de rand ce putem face?…sa ne facem dreptate singuri. sa traiti bine in coruptie