EXCLUSIV Motivele arestării lui Gelu Pilat şi Dumitru Pompei

Cazul SEXGATE de Bistriţa-Năsăud rămâne în atenţia ziarului Gazeta de Bistriţa, care vă prezintă în acest număr motivele pentru care inculpaţii Mihai George Marius, zis Gelu Pilat, precum şi Dumitru Pompei au rămas în arest preventiv. Decizia Curţii de Apel Cluj a hotărât ca sentinţa de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud să rămână irevocabilă.

” S-au luat spre examinare soluţionarea contestaţiilor formulate de către inculpaţii MIHAI GEORGE MARIUS şi DUMITRU POMPEI împotriva încheierii penale nr. 165/CC din data de 03 iulie 2014 a Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

La apelul nominal efectuat în şedinţa din camera de consiliu a răspuns inculpatul Mihai George Marius, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat (…), din cadrul Baroului Bistriţa-Năsăud, cu împuternicire avocaţială nr. (…) la dosar ( f. 15 ) şi inculpatul Dumitru Pompei, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat (…), din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie la dosar ( f. 16 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Inculpaţii prezenţi arată că îşi menţin contestaţiile formulate.

Inculpatul Dumitru Pompei arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea contestaţiilor.

Apărătorul ales al inculpatului Mihai George Marius solicită admiterea contestaţiei formulate şi respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.

„Inculpatul a recunoscut în întregime faptele”

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 234 alin. 1 Cod procedură penală, susţine că prelungirea arestării preventive poate fi dispusă în două situaţii, respectiv dacă subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia sau dacă au apărut alte elemente noi. În acest sens, precizează că inculpatul a recunoscut în întregime faptele reţinute în sarcina sa şi arată că extinderea urmăririi penale pentru încă o faptă în dauna numitei XXXX s-a efectuat doar datorită recunoaşterii exprimate de către acesta. În consecinţă, apreciază că atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaştere, de regret şi de colaborare cu organele de urmărire penală, nu ar trebui sancţionată.

Mai mult, arată că probele noi administrate nu au schimbat în vreun fel starea de fapt reţinută la momentul luării măsurii, respectiv cele cinci persoane care au mai fost audiate nu au adus elemente noi în anchetă. Totodată, persoanele care urmează a fi audiate îl vizează pe celălalt inculpat, astfel încât acesta nu ar avea cum să influenţeze desfăşurarea anchetei, iar prin prisma recunoaşterii nu s-ar impune prelungirea arestului preventiv.

De asemenea, precizează că inculpatul nu prezintă niciun pericol social concret pentru ordinea publică, care nici nu a fost evidenţiat în încheierea penală contestată, ci doar redat generic. În acest sens, susţine că C.E.D.O. a statuat, prin numeroasele decizii de condamnare, că prelungirea măsurii arestării preventive nu trebuie să se transforme într-o anticipare a unei pedepse privative de libertate.

În concluzie, apreciază că se impune admiterea contestaţiei şi respingerea propunerii de prelungire sau înlocuirea măsurii cu arestul la domiciliu sau  controlul judiciar. Apărătorul din oficiu al inculpatului Dumitru Pompei solicită admiterea contestaţiei formulate şi, în consecinţă, casarea încheierii penale şi respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Nu a avut antecedente penale

Lecturând încheierea atacată a constatat că aceasta nu face nicio referire la pericolul social pe care l-ar prezenta inculpatul, ci doar la faptul că s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea a două infracţiuni, respectiv de proxenetism şi trafic de minori. Astfel, verificând limitele de pedeapsă, sub imperiul Noului Cod penal, arată că acestea sunt între 3 şi 10 ani închisoare şi, doar raportat la acest aspect, nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive.

Mai mult, din datele dosarului nu rezultă faptul că inculpatul ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului sau să influenţeze în vreun mod urmărirea penală. În acest sens, având în vedere că singurul motiv pentru a se dispune prelungirea măsurii a fost cel al faptului că interesul general prevalează faţă de interesul inculpatului, arată că, în etapa urmăririi penală, instanţa de judecată nu este sesizată cu un interes general sau special, ci din contră cu analizarea unei măsuri preventive şi anume dacă se impune sau nu luarea ei faţă de inculpat. Astfel, interesul general este prevalat în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, dar în privinţa inculpatului arată că acestea nu sunt îndeplinite. Raportat la persoana inculpatului apreciază ca fiind extrem de important faptul că acesta nu a avut antecedente penale, sens în care invocă adeverinţa emisă de primărie, conform căreia inculpatul este un cetăţean onest, care şi-a desfăşurat activitatea în mod corespunzător.

Susţine că măsura arestului preventiv este mult prea drastică raportat la faptele săvârşite şi la situaţia personală a inculpatului, care se ocupă în comunitate de creşterea ovinelor, fiind sursa veniturilor sale şi a altor persoane. În consecinţă, consideră că se poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în concordanţă şi cu solicitările formulate la tribunal, respectiv aceea a arestului la domiciliu, context în care inculpatul ar putea coordona activitatea de creştere a celor 700 de ovine.

Activitatea infracţională vastă

Faţă de specificul infracţiunii, apreciază că luarea măsurii arestului la domiciliu nu ar putea să pună în pericol urmărirea penală sau persoanele care sunt cercetate în cauză, întrucât, în caz de nerespectare a dispoziţiilor, se va lua din nou măsura arestării preventive.

Astfel, în principal, solicită luarea măsurii arestului la domiciliu, iar în subsidiar, consideră că controlul judiciar este o măsură neprivativă de libertate care se poate lua faţă de inculpat, având în vedere lipsa antecedentelor penale, natura faptelor săvârşite, precum şi faptul că inculpatul are o locuinţă, o activitate şi este un om bine integrat în societate. Cu onorariu din FMJ. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondate a contestaţiilor formulate de către inculpaţi.

Apreciază că încheierea penală prin care s-a prelungit măsura arestării preventive luată faţă de aceştia, respectiv Încheierea penală nr. 165 din 03 iulie 2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi este legală, temeinică şi corect motivată. Astfel, în mod corect, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că temeiurile care au determinat iniţial luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare în cauză şi, ca atare, că se impune prelungirea măsurii, fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că, din probele administrate la dosar, rezultă bănuiala rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că probele care duc la bănuiala rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi au mai fost examinate nu numai de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dar şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Cluj, care a respins contestaţiile formulate de către inculpaţi împotriva încheierilor prin care a fost luată măsura arestării preventive, precum şi faptul că, de la momentul la care s-a dispus iniţial luarea măsurii arestării preventive, au fost efectuate alte acte de cercetare penală şi au fost extinse cercetările faţă de inculpaţi şi pentru alte infracţiuni. Ca urmare, ar exista şi temeiuri noi raportat la prezumarea faptului că activitatea infracţională a inculpaţilor este mai vastă decât cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.

Totodată, apreciază că în mod corect s-a reţinut necesitatea prelungirii stării de arest preventiv pentru înlăturarea unei stări de pericol faţă de ordinea publică. În acest sens, arată că, dacă o persoană bănuită de a fi săvârşit astfel de infracţiuni grave, de natura celor prezumat a fi săvârşite de către inculpaţi, ar fi cercetată în stare de libertate, în mod categoric, s-ar aduce o atingere ordinii publice, având în vedere că s-ar crea impresia şi sentimentul că organele abilitate să asigure ordinea publică, prin luarea de măsuri pentru descoperirea, cercetarea şi tragerea la răspundere a vinovaţilor, nu îşi exercită în mod adecvat atribuţiile de serviciu.

Au profitat de sărăcia fetelor

Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptelor – trafic de persoane si de minori, trafic de droguri; sfera relaţiilor sociale lezate – dreptul la libertate sexuală si la sănătate; circumstanţele concrete în care au fost săvârşite faptele – inculpaţii acţionând pe baza unui plan foarte bine pus la punct, în mod coordonat, pe raza mai multor localităţi, profitând de circumstanţele economice ale zonei, de starea de starea de vulnerabilitate a victimelor legate de vârstă sau chiar de sărăcia în care trăiau, ori exploatând o serie de slăbiciuni ale consumatorilor de droguri.

În ce priveşte respectarea dreptului la libertate al inculpaţilor, este adevărat că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală – şi ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, dedus din modul de săvârşire al faptelor  şi din consecinţele acesteia.

În condiţiile speţei, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaţilor  de a fi cercetaţi în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de urmărire penală. Prin prisma acestor împrejurări, se apreciază că lăsarea inculpaţilor în libertate în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniştea publică, rezonanţa faptelor neestompându-se şi aducând atingere bunei desfăşurări a procesului penal.

În acelaşi timp, lăsarea în libertate a inculpaţilor ar crea o stare de nelinişte, un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, generată de rezonanţa socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor infracţiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei) sunt cercetaţi în stare de libertate.

Împrejurările în care au fost comise faptele presupun fără putinţă de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorităţii publice, menită să vegheze la ordinea şi liniştea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect şi consideraţie”, arată sentinţa Curţii de Apel Cluj.