Franta, Italia, Spania si Portugalia au fost, pe rand, la presedintia UE. Insa a trebuit sa apara Ungaria pentru ca in nomenclatorul posturilor comunitare sa apara acela de somelier UE. O premiera, cu atat mai surprinzatoare cu cat aceasta functie este ocupata de o femeie. Helga Gal a crescut aproape de vie, a avut propriul paharel de degustare, dar adevarata pasiune pentru vin s-a declansat mult mai tarziu. Abia dupa ce a terminat Facultatea de Educatie Fizica si Biologie si dupa ce si-a descoperit pasiunea pentru gastronomie a avut sansa sa viziteze podgoriile toscane si, prin intermediul marchizului Lodovico Antinori, sa ia contact cu fabuloasele creatii ale acestuia – Ornellaia si Masseto, in special. De atunci, vinul a devenit nelipsit din viata ei. O discutie despre vin, o discutie despre meserie este, pentru un somelier, o necesitate. Dar, in primul rand, este o bucurie. Pe acest argument logic ne-am bazat cand am incercat marea cu degetul. Adica primul interviu al presei romanesti cu primul somelier UE. Helga Gal a acceptat sa raspunda catorva intrebari.

Reporter: Ungaria a realizat o premiera, astfel ca 1 ianuarie a fost prima dumneavoastra zi de munca in calitate de somelier oficial al Uniunii Europene. Concret, care sunt atributiile dumneavoastra in cele sase luni in care Ungaria detine presedintia UE?
 
Helga Gal: De fapt, prima mea zi de munca in calitate de somelier al UE a fost 1 septembrie 2010. Asta pentru ca am incercat sa pregatim aceasta functie cat mai bine posibil. Inainte de toate, am creat o strategie complexa a vinului din care face parte inclusiv selectia sortimentelor de vin care urmeaza sa fie servite in urmatoarele sase luni. Incepand cu 1 ianuarie, participam la organizarea celor mai importante evenimente ale UE, unde vom oferi diverse vinuri oaspetilor nostri. Trebuie sa verific toate meniurile, astfel incat sa pot oferi vinul potrivit oricarui fel de mancare. Voi incerca sa indeplinesc sarcinile unui somelier, dar nu la un restaurant, ci la Presedintia ungara a UE.
Promoveaza vinurile unguresti
 
Rep.: Budapesta a anuntat ca Ungaria va oferi la intrunirile oficiale, inclusiv la summituri, zeci de sortimente de vin. Sunt si vinuri romanesti printre ele?
 
H.G.: Vor fi peste 50 de vinuri, insa numai din Ungaria. Ele vor fi oferite la cele 250 de evenimente pe care le vom organiza.
 
Re.: Cum au fost alese aceste vinuri?
 
H.G.: Am organizat o competitie extrem de serioasa cu colaborarea celor mai importante organizatii ale vinului din Ungaria. Am stabilit trei categorii diferite care corespund nivelului de protocol al evenimentelor pe care le vom organiza. Astfel, avem categoria A, receptii mari, la care participantii stau in picioare, unde avem vinuri de calitate buna si medie, categoria B, receptii la masa, unde vor participa inalti experti si secretari de stat, la care vom servi vinuri de calitate si categoria C, destinata pranzurilor si dineurilor la care participa ministri, la care vom oferi vinuri de colectie provenind din cele mai importante cinci regiuni viticole ale Ungariei.
 
„Degustarea, o obligatie feminina”
 
Rep.: Ati reusit sa deveniti un somelier de succes. Este o raritate ca o femeie sa aiba succes in aceasta meserie?
 
H.G.: In urma cu 14 ani, cand am inceput sa lucrez ca somelier, aceasta meserie era o raritate in randul femeilor, eram singura din Ungaria. Nici nu era greu sa fiu prima, intre cei doar cinci somelieri din tara. Dar astazi, aceasta ocupatie a devenit mult mai populara in randul tinerelor, slava Domnului!
 
Rep.: Ati spus ca femeile sunt mult mai sensibile in degustarea vinurilor si a mancarii. Tine de calitati fizice sau de sensibilitatea feminina aceasta calitate?
 
H.G.: Poate stim sa analizam mai bine mirosurile si gusturile. Explicatia pe care o am este cea auzita inainte de inventarea frigiderului. Pe vremea bunicilor si a strabunicilor nostri, femeile aveau sarcina de a decide daca mancarea este buna sau nu. Daca faceau vreo greseala, familia lor putea muri. Nu era de glumit cu asa ceva. Ceea ce inseamna ca toate femeile au o capacitate genetica de a distinge mai bine mirosurile. Multe dintre noi stam bine la acest capitol, dar am intalnit si femei incapabile sa recunoasca mirosurile. Asta inseamna ca ne pierdem abilitatile…
 
Rep.: Cand si cum v-ati indragostit de vin?
 
H.G.:  Am crescut cu vinul. Am locuit in nord-estul Ungariei. Familia mea, bunicii, aveau crama si vinuri de cand ma stiu. Vinul facea parte din cotidian. Eram obligata sa muncesc in vie – pe vremea aceea nu eram tocmai incantata de aceasta sarcina – si nici nu ma gandeam ca, peste un timp, voi lucra in domeniul marketingului de vin. Dupa ce mi-am luat licenta, m-am dus sa-mi vizitez fratele care lucra in Toscana. Acolo m-am indragostit de vin. Mai precis de podgoria unde lucra (este vorba de faimoasa podgorie Ornellaia, unde fratele meu a fost vinificator pana in 1999). Apoi m-am dus la Bordeaux pentru Expozitia de vinuri din 1991. Acolo am avut norocul sa fiu invitata la faimoasele chateau-uri Cos d’Estournel, Margaux, Petrus… Poti sa ramai insensibil la vin dupa asemenea experiente?
 
„Vinul, actorul principal”
 
Rep.: A fi somelier inseamna doar sa degusti vinuri, sa le prezinti si sa le asociezi cu mancarea sau e si un pic de actorie?
 
H.G.: Nu as numi-o actorie dar, desigur, personalitatea unui somelier este importanta. Niciodata, insa, nu trebuie sa ai prim-planul. Adica trebuie sa fii suficient de modest incat sa lasi vinul sa fie actorul principal. Vinul este intotdeauna pe locul intai.
 
Rep.: Exista scoli renumite de somelieri? Sunteti implicata intr-o institutie care formeaza tineri pentru aceasta meserie?
 
H.G.: Desigur. In Ungaria, ca peste tot in Europa, exista sistemul WSET (Wine and Spirit Education Trust). Cand am inceput eu studiile, acest sistem abia aparea in Ungaria, dar acum exista scoli pentru vin peste tot in tara. Sunt multe, insa aceasta pe care o reprezint este singura recunoscuta la nivel international.
 
Rep.: Care sunt calitatile unui bun somelier?
 
H.G.: Un bun somelier stie o multime de lucruri despre vin. Insa acest lucru nu este suficient. Somelierul trebuie sa stie multe si despre mancare si despre prepararea ei. Acest lucru este esential pentru a putea gasi vinul potrivit unui fel de mancare foarte bun. De asemenea, un bun somelier trebuie sa vorbeasca bine despre un vin nu doar in limba materna, ci si cel putin intr-o limba straina.
 
Rep.: Dar calitatile unui vin bun?
 
H.G.: Un vin bun este cel care iti place. Imi pare rau, dar este o intrebare usor puerila. Fiecare are gusturile lui. Un bun somelier poate ghici dorintele invitatului sau.
 
Rep.: Cunoasteti, va place vreun vin romanesc in mod special?
 
H.G.: Desigur. Obisnuiesc sa merg la targurile de vinuri unde gust mereu vinurile romanesti. Stiu ca aveti vinuri foarte bune in Romania. Am gustat unele dragute de la Murfatlar si, daca ne apropiem de granita noastra comuna, exista niste vinuri foarte interesante in zona Aradului.
„Sunt puternic impresionata de scoala italiana”
 
Rep.: In Romania, multi oameni aleg cantitatea in detrimentul calitatii. Ce recomandari faceti pentru ca oamenii sa bea si sa manance produse de calitate?
 
H.G.: Cea mai buna cale este sa le dam posibilitatea sa incerce produse de calitati diferite, unul dupa celalalt. Abia atunci vor simti cu adevarat ce inseamna calitatea de care vorbim noi mereu.
 
Rep.: Puteti ghici caracterul unui om dupa vinul pe care il bea?
 
H.G.: Poate ca da, insa acest lucru se poate schimba odata cu acumularea experientei. Cu cat stii mai multe despre vinuri, cu atat asteptarile devin mai mari.
 
Rep.: Ati calatorit in jurul lumii. In care tara ati gasit cu adevarat o cultura a vinului si a mancarii?
 
H.G.: Consider ca toate tarile din Europa au o cultura proprie a vinului. Sunt puternic impresionata de scoala italiana, dar sunt convinsa ca acest lucru este foarte subiectiv. Adica, parerea mea este influentata de propriile impresii.
 
Rep.: Inapoi la misiunea de somelier UE. Credeti ca vinurile dumneavoastra vor face comunicarea dintre politicienii din UE mai facila?
 
H.G.: Cred ca da. Daca cineva are parte de o cina reusita, cu vinuri bune, mancare buna si, nu in ultimul rand, intr-o companie placuta, a doua zi va fi mult mai intelegator cu partenerul de dialog. Sunt de parere ca vinul bun poate duce lucrurile pe calea cea buna, trebuie doar sa credem in asta.
 
Horia HASNAS
Sursa: Vinul.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.