„Eu cu cine votez?”

Şi atunci, ca şi acum, ajungeau să conducă destinele românilor majoritatea sforarilor şi a pătaţilor, dar cărora le plăcea să pozeze în oameni integri şi oneşti. Şi atunci, ca şi acum, cetăţeanul turmentat – alegătorul anonim – nu ştia, nu era decis cu cine să voteze.

În sinea lui, alegătorul cunoaşte jocurile celor care se zbat pentru ciolan, dar în naivitatea lui cere mereu sfaturile celor din jur pentru a se hotărî cui să acorde votul. El, omul de rând, se simte agresat de viaţa politică, pe care cu greu o înţelege. Aceasta îl ameţeşte atât de mult, încât nu ştie care decizie, care alegere este cea optimă. Cetăţeanul turmentat speră ca măcar unul dintre cei avizaţi într-ale politicii să-i lumineze calea. Am întâlnit foarte multe persoane cărora rolul cetăţeanului turmentat li se potriveşte de minune, nu pentru că aburii alcoolului le-a sucit cumva minţile, ci pentru că nu ştiu cu cine şi pentru ce să voteze.

De fapt dacă ne uităm pe programele catindaţilor noştri, toate par trase la xerox. Nici nu poţi să-ţi dai seama care e originalul şi care este copia. Toţi promit salarii mari, pensii şi alocaţii mai mari, un trai mai bun decât cel de până acum, drumuri ca-n palmă, apă, canalizare, locuri de muncă mai bune şi mai bine plătite, locuinţe sociale şi multe altele de acest fel. Ah, şi să nu uit, toţi vor lupta împotriva corupţiei. Sunt aceleaşi promisiuni de acum patru ani sau de acum opt ani… Iar în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, e ca şi cum ai pune lupul paznic la oi. Cum ajung parlamentari, cantindaţii de azi, uită în secunda doi promisiunile făcute electoratului, bucuroşi că se vor înfrupta din banul contribuabilului.Şi uite aşa, minţind cetăţenii, ajung să-şi odihnească fundul în fotoliile călduţe şi să-şi sporească averile prin sforile trase acolo unde trebuie.

Până una alta, alegătorul continuă să aibă aceeaşi stare de turmentare şi se întreabă „eu cu cine să votez, că toţi sunt la fel?”.

Liana Mureşan