Nu-mi vine să cred că au trecut atâția ani de la apariția primului număr al Gazetei de Cluj. Mă hotărâsem să lansez un nou ziar, al meu, pentru că mă săturasem să muncesc și să-i îmbogățesc pe foștii mei patroni Dinu Patriciu și Sorin Rosca Stănescu, proprietarii cotidianului Ziua unde am lucrat opt ani de zile. Am pornit la Ziua în 1995 ca simplu reporter, pentru ca în scurt timp să fac o redacție al cărui director am fost numit pentru ca mai târziu să iau în franciză brandul Ziua de Ardeal. În acele vremuri, acum 25 de ani, franciza era de 5000 de dolari pe lună, ca să vă dați seama ce audiență și ce putere financiară avea presa atunci, înaintea apariției rețelelor de socializare și a generalizării utilizării internetului, care aproape a asasinat presa scrisă.
Aveam 37 de ani și tot viitorul era în față. Dar băieții din Servicii și acoliții lor din mediul de afaceri care s-au îmbogățit indecent de mult, doar pentru că erau din Servicii și susținuți de acestea ,au hotărât altfel.
În 2006 am fost arestat împreună alți colegi jurnaliști, aruncați în pușcărie nevinovați și apoi achitați de toate acuzațiile după 11 ani. Din cei 20 de ani de existență a Gazetei, 11 ani, adică mai bine de jumătate, i-am petrecut sub sabia lui Damocles, cu averea sechestrată, cu ștampila de șantajist și mafiot și sub supravegherea constantă a derbedeilor din DIICOT și am continuat să fac presă așa cum știu să fac, onest și fără compromisuri.
În paginile Gazetei de săptămâna asta veți citi amintirile celor care au lucrat în această redacție, iar acum s-au realizat altundeva. Vreau să le mulțumesc din suflet pentru că fără curajul lor, acest ziar n-ar mai fi apărut!
Pentru că scopul gunoaielor care ne-au arestat și ne-au trimis în judecată cu complicitatea structurilor de forță ale statului român tocmai acesta a fost: să dispară Gazeta de Cluj.
În final vreau să le mulțumesc soției mele, Milena, medic și cadru universitar, și asociatului meu, Tudor Borșe, pentru că în acele vremuri de restriște au fost alături de mine și au făcut ca ziarul să apară în continuare, eu fiind la închisoare și după aceea când, ani de zile, nu am avut voie să intru macar în redacție.
Până la urmă am învins gunoaiele și Gazeta de Cluj se pregătește să mai apară încă cel puțin 1.000 de numere.
P.S.: Pentru gunoaie am un mesaj: vă bate Dumnezeu. Uitați-vă la familiile voastre…
