Caz de noaptea minții, în comuna Teaca! Mai precis în Viile Tecii, unde un bărbat care a cumpărat peste 8.000 mp de teren nu poate să construiască un imobil din cauză că în urmă cu 17 ani fostul proprietar a demolat fără avizul Direcției pentru Cultură Bistrița-Năsăud fosta casă parohială a Bisericii Evanghelice din sat, care figurează pe lista monumentelor istorice. Actualul proprietar se chinuie de 10 ani ca imobilul inexistent să fie declasificat și șters din lista monumentelor istorice. De tot atâta timp, autoritățile competente se scarpină după ureche și pasează cazul de la una la alta, fără ca cineva să-și asume responsabilitatea. Sătul de tergiversări, bărbatul a dat în judecată Direcția Județeană pentru Cultură BN, Ministerul Culturii, dar și Comisia Națională pentru Monumente Istorice.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud în ianuarie anul acesta, însă un prim termen a avut loc abia în aprilie. De atunci încoace în dosar au mai fost fixate doar încă două termene, unul în iunie și altul în octombrie, când instanța bistrițeană a decis că această cauză este de competența Curții de Apel Cluj, unde un prim termen a avut loc chiar zilele trecute.
Casa parohială în cauză, monument istoric cu blazon pe frontispiciu, a fost construită în 1753, în stil baroc.
Un deceniu de luptă, rezultate zero
Patimile lui Doinel Csurar sunt de noaptea minții. În cererea de chemare în judecată, bărbatul a arătat că, în 2010, a cumpărat un teren de 8559 mp în satul Viile Tecii, intenționând ca acolo să își construiască o casă. Numai că în CF-ul aferent terenului figura și o casă care fusese demolată în 2006. Este vorba despre casa parohială a Bisericii Evanghelice din sat. Protopopiatul Evanghelic din Sibiu, de care aparține Biserica Evanghelică din Viile Tecii, reintrase în proprietatea terenului și a casei parohiale în urma revendicării acestor bunuri în baza legilor fondului funciar, după care le-a vândut unor bistrițeni. Noii proprietari au obținut de la Primăria Teaca, condusă la acea vreme de primarul Ilie Vultur, o autorizație de demolare, fără însă să aibă și avizul Direcției Județene pentru Cultură Bistrița-Năsăud. Cu documentul de la primărie în mână, în 2006, bistrițenii au demolat casa, fără să țină cont că încalcă legea, iar după 4 ani a vândut terenul lui Doinel Csurar. Cum bărbatul voia să își construiască pe teren o casă, a început demersurile la Primăria Teaca. Aici însă, i s-a spus că nu este posibil să obțină un astfel de document deoarece pe terenul său figurează o casă clasificată drept monument istoric de categorie B, care este înscrisă în lista Patrimoniului Cultural al României.
În 2011, în urma unei sesizări a Direcției Județene pentru Cultură Bistrița-Năsăud, a fost deschis și un dosar penal pentru demolarea ilegală, însă procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de proprietarii de la acea vreme şi faţă de angajaţii Primăriei Teaca, raportat la faptul că de la data emiterii autorizaţiei de demolare şi până la data sesizării, respectiv 03.02.2011, au trecut 5 ani.
În 2013, Direcția Județeană pentru Cultură BN, la cererea lui Doinel Csurar, a declanșat operaţiunea de declasare a imobilului, propunere ce a fost analizată în şedinţa Secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi respinsa, fiind comunicată adresa Ministerului Culturii.
Operațiunile au fost reluate după trei ani, în 2016, dar și de data aceasta fără succes.
“Operaţiunile de declasare au fost reluate în anul 2016, dosarul fiind înregistrat la minister sub nr.7292/28.12.2016 şi analizat în şedinţa Secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, solicitarea de declasare fiind din nou respinsă, motivat de faptul că «desfiinţarea a fost ilegală», propunându-se trecerea în categoria siturilor arheologice. împotriva celor decise în şedinţa Secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor istorice, reclamantul a formulat contestaţie soluţionată de plenul Comisiei în sensul respingerii acesteia. Membrii plenului Comisiei au considerat că, în situaţia dispariţiei monumentului istoric, radierea se face din oficiu şi nu este necesară urmarea procedurii de declasare, contrar dispoziţiilor legale în materie”, se arată în sentința civilă a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în octombrie anul acesta.
Logică frântă: „Un nimic nu se poate declasa”
Mai mult, în 2018, a fost demarată și o cercetare a terenului pentru a vedea dacă suprafața respectivă nu poate fi declarat sit arheologic. Cercetarea a fost efectuată de specialiștii Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, care în 2019 au constatat că pe terenul lui Csurar nu există nimic valoros din punct de vedere arheologic, astfel că au emis un certificat de descărcare arheologică, care a fost emis pe cheltuiala bărbatului. După acest moment Direcția Județeană pentru Cultură cere reluarea procedurii de declasare, însă primește un răspuns negativ.
“MINISTERUL CULTURII SI IDENTITĂŢII NAŢIONALE răspunde reclamantului si DIRECŢIEI JUDEŢENE PENTRU CULTURA BISTRIȚA – NĂSĂUD prin Adresa nr. 7668 / 24.1.2018 că subiectul a fost analizat în şedinţa Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din data de 11.07.2018 și membrii comisiei au refuzat pronunţarea prin da sau nu, având în vedere următoarele motivaţii: «nu mă pot exprima neexistând monumentul nici fişa acestuia», «nu este de competenta comisiei rezolvarea contestaţiei în condiţiile în care imobilul nu mai există» daca imobilul numai exista el trebuie radiat din Lista monumentelor istorice, «nu declasarea a ceva ce nu mai există este de competenta CNMI» din documentaţia prezentată rezulta dispariţia, demolarea monumentului in 2006, prin urmare «radierea sa trebuie soluţionată nu declasarea» s-a ajuns la situaţii absurde «un nimic nu se poate declasa».
Prin Adresa nr. MCIN/ DPC 5383/5 feb.2018, membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice au solicitat «mutarea» monumentului din categoria II arhitectura la categoria I – sit arheologic. «Mutarea» la categoria I din LMI se poate realiza doar în baza cercetării arheologice și după finalizarea procedurii de clasare. S-a realizat săpătura arheologica finalizata cu raportul de cercetare arheologica preventiva înregistrat la DJPC BN cu nr. 1464/ 12.11.2019. Deoarece săpătura arheologică nu a relevant vestigii care sa justifice iniţierea procedurilor de clasare a parcelei ca sit arheologic, s-a emis certificatul de descărcare de sarcina arheologică.
Descărcarea arheologică s-a făcut pe cheltuiala reclamantului.
În urma rezultatului cercetărilor Direcţia Judeţeană pentru Cultura Bistrița-Năsăud, prin Adresa (…).12.2019 a solicitat reluarea procedurii de declasare in baza prevederilor art.21 alin.2 lit.b din OMCC (…), cererea fiind din nou respinsă cu nr. 8186/ 15.12.2020.
Despre efectuarea cercetărilor arheologice se face vorbire și în răspunsul emis cu nr. 1027/ 15.07. 2022 la cererea reclamantului, înregistrată cu nr.986/7.07.2022, prin care a solicitat DIRECŢIEI JUDEŢENE PENTRU CULTURA BISTRIȚA – NĂSĂUD avizul privind radierea de pe lista monumentelor istorice a unui imobil care practic nu mai exista, însă prin răspunsul primit a fost practic refuzat. (…)
Se întreabă reclamantul despre ce monument istoric mai vorbim, in condiţiile in care acesta lipseşte cu desăvârşire. Ca urmare CNMI a apreciat că nu pot declasa un monument care nu mai există nici ca sit arheologic. Primăria Teaca a emis Autorizaţie de demolare, cu încălcarea legii, imobilul s-a demolat și nu mai există”, se arată în documentul instanței bistrițene.
Dosar declinat către CA Cluj
Inițial, Doinel Csurar a dat în judecată doar Direcția Județeană pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Ministerul Culturii și Comisia Națională a Monumentelor Istorice fiind ulterior împrocesuate în dosar. Acesta este și motivul pentru care Tribunalul Bistrița-Năsăud a ajuns la concluzia că mai departe speța trebuie judecată de o instanță superioară, respectiv de Curtea de Apel Cluj, motiv pentru care și-a declinat competența.
Dacă instanța clujeană va da dreptate sau nu proprietarului terenului pe care până în 2006 a existat casa parohială a Bisericii Evanghelice, rămâne de văzut. Cert este că situația este una absurdă de-a dreptul, autoritățile menținând pe lista monumentelor istorice de patrimoniu un imobil care nu mai există de mai bine de 17 ani.
