Un proiect legislativ care viza reorganizarea serviciului secret al Armatei Române a fost retras din dezbaterea publică, la doar o săptămână după ce fusese pus în discuție. Proiectul prevedea un cadru legislativ nou și complex pentru Serviciul de Informații al Armatei, într-un demers ce i-ar fi dat mai multă autonomie față de MApN, tratându-l printr-o lege specială dedicată, și oferindu-i posibilitatea de a intra în afaceri și anchete penale.
În proiect era specificat că serviciul secret al Armatei urma să beneficieze de același statut ca Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE), ambele reglementate prin legi proprii. Mai mult decât atât, Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) ar fi avut personalitate juridică proprie, ceea ce ar fi adus, evident, mult mai multă autonomie financiară, dar și în MApN, lucru despre care urmează să vorbim mai în detaliu.
De altfel, poate cea mai controversată propunere din proiect a fost posibilitatea ca DGIA să-și înființeze propriile firme, la fel ca SRI, care ar fi rămas secrete. Să lămurim niște lucruri încă de la început. DGIA este doar o structură centrală subordonată nemijlocit Ministerului Apărării Naționale.
DGIA, pe urmele Serviciilor Secrete de Informații
Pe lângă aceasta mai există:
Departamentul pentru politica de apărare, planificare și relații internaționale
Departamentul pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului
Secretariatul general
Direcția generală pentru armamente
Direcția generală management resurse umane
Corpul de control și inspecție
Direcția generală financiar-contabilă
Direcția generală juridică
Direcția audit intern
Direcția domenii și infrastructuri
Direcția informare și relații publice
Direcția de prevenire și investigare a corupției și fraudelor
După cum am menționat mai sus, proiectul ar fi adus o mai mare autonomie financiară, printre care și posibilitatea de a face achiziții, de la arme și muniție, prin „structuri specializate proprii.” Mai pe românește, DGIA intră în lumea afacerilor și nu doar cu scopul de a cumpăra arme. Reamintim, totul urma să fie secret, iar firmele care urmau să se infiintate rămâneau în umbră.
La fel este și la SRI, unde doar anumiti sefi știu ce se întâmplă, ele nefiind supuse controlului civil sau parlamentar. Toate achizițiile de armament trebuie să treacă prin niște filtre pentru ca o firmă, cum ar fi RomArm, să poată să facă achiziții. În momentul în care îți faci firme private, lucrurile se schimbă. Ca exemplu, firma poate să cumpere de la MApN arme la un preț modic, iar firma să le vândă cu un preț mult mai mare Ucrainei de pilda ..
În proiectul de lege care s-a retras era specificat că „unele categorii de tehnică şi bunuri specifice se achiziţioneaze, în condiţiile legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi”. Mai mult, DGIA urma să facă achiziții prin structurile specializate proprii ( în alte cuvinte, firme private).
Care sunt principalele prevederi din proiectul retras
Într-o paradigmă legislativă care acordă Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) prerogative semnificative, această instituție este investită cu autoritatea de a utiliza, crea, achiziționa, deține și utiliza o gamă variată de mijloace, forme, metode și surse specializate în culegerea, prelucrarea, verificarea, stocarea și valorificarea informațiilor și datelor referitoare la securitatea națională în sfera apărării, în conformitate cu dispozițiile legale (se notifică că instituția este supusă obligației de a obține un mandat din partea unui judecător).
Atunci când DGIA identifică potențiale amenințări la adresa securității naționale, așa cum sunt definite în articolul 3 al Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată, angajații acestei instituții au dreptul și, în anumite circumstanțe, îndatorirea de a efectua următoarele acțiuni:
Solicitarea și obținerea de obiecte, documente sau informații oficiale de la autoritățile sau instituțiile publice, precum și solicitarea acestora de la persoane juridice de drept privat sau persoane fizice;
Consultarea specialiștilor sau experților în domeniu;
Primirea sesizărilor sau a notelor de relații;
Înregistrarea unor momente operative prin fotografii, filmări sau alte mijloace tehnice, sau efectuarea de constatări personale în legătură cu activitățile publice desfășurate în spații publice, cu condiția ca aceste activități să fie de natură ocazională.
În situațiile care constituie amenințări la adresa securității naționale în domeniul apărării, DGIA poate, de asemenea, să desfășoare următoarele activități prevăzute în legislația actuală referitoare la securitatea națională a României:
Solicitarea obținerii datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, altele decât conținutul acestora, și păstrate de aceștia în conformitate cu prevederile legii.
Desfășurarea de activități specifice culegerii de informații care implică restrângerea exercitării unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, cu respectarea tuturor reglementărilor legale (se notifică că aceste activități necesită obținerea unui mandat din partea unui judecător).
Utilizarea mijloacelor de obținere, verificare și valorificare a datelor și informațiilor într-un mod care nu aduce atingere în niciun fel drepturilor sau libertăților fundamentale ale cetățenilor, vieții private, onoarei sau reputației acestora, sau care nu îi supune unor restricții ilegale.
Să ne întoarcem puțin în timp și să amintim de faptul că structura veche a SECURITATII avea cinci direcții, cum ar fi, spre exemplu, direcția 1- Direcția de Informații Externe, care acum a devenit SIE. De asemenea, direcția 5- paza SI PROTECTIE DEMNITARI, s-a transformat în actualul SPP I,iar Directia a patra a Securitatii era Directia de contraspionaj militar care s a transformat in DGIA DUPA REVOLUTIE. Acum ar fi venit rândul celor de la DGIA să se „schimbe” la față” și să deVină un serviciu constituit la fel ca SRI si SIE .
Când spunem control mai mult, tot potrivit proiectului de lege, DGIA urma să, atenție, „coopereze” cu mai multe structuri de informații, autorități și instituții publice cu atribuții în domeniul securității naționale, dar și cu persoane fizice și juridice.
De asemenea, DGIA are dreptul ceară, să obțină documente și informații oficiale de la autorități sau instituții publice, dar și să solicite persoanelor fizice și juridice date, „indiferent de forma de stocare, informații și, după caz, obiecte.”
Mai mult, proiectul de lege oferea posibilitatea DGIA-ului să facă filaje și percheziții cu mandat de la judecător, lucru care, în legea actuală care guvernează activitatea DGIA, nu apare dreptul instituției de a face astfel de mișcări.
