Criza zilelor noastre

Cert este că, până la sfârşitul lunii martie 2009, circa 30.000 de români îşi vor pierde locurile de muncă şi vor deveni şomeri cu acte oficiale.

Deşi avea semnale certe că şi România va fi lovită de criza economică, premierul a făcut până mai ieri pe niznaiul. Acum s-a trezit să ia măsuri. Ce efect însă vor avea ele, rămâne de văzut. Trecându-le în revistă, au parcă iz electoral – alocarea a minimum 10 miliarde de euro în următorii patru ani pentru investiţii în economie, reducerea CAS cu zece puncte procentuale şi alocarea a 220 de milioane de euro pentru construcţia de locuinţe sociale. În acest context sunt vizate trei priorităţi: oamenii, firmele româneşti şi sistemul financiar. Se mai spune că ajutoarele pe care le va acorda Guvernul în cadrul schemelor de ajutor de stat vor duce la crearea a 80.000 – 100.000 de locuri de muncă. Eu mă întreb doar, când o fi devenit premierul aşa isteţ şi de ce nu a făcut toate astea şi până acum? A fost nevoie de o criză ca Statul să ajute românii sau doar astea sunt doar nişte chestii care dau bine , că tot suntem în plină campanie electorală?

De fapt toţi promit acum marea cu sarea. Zi de zi auzim că viaţa noastră se va îmbunătăţi, că nivelul de trai va creşte, că bătrânii noştri vor avea ditamai pensiile… că va curge lapte şi miere.

 

Adevărul este că totul nu e decât o mare bulibăşeală, în care trăim de aproape 18 ani. În toată această perioadă am auzit mult prea multe promisiuni, care în final nu au fost onorate. Trebuie recunoscut că în ţara asta sunt şi oameni de bine la nivel înalt, dar sunt prea puţini şi parcă prea timizi pentr a pune mâna pe bici şi a conduce carul. Din nefericire pentru noi românii, la conducere au ajuns mai mulţi din cei pătaţi, care atunci când au făcut mai multă gargară au primit una scurtă peste bot cu DNA-ul sau cine ştie ce dosare penale. S-a vorbit până acum de lupta anticorupţie, dar unde sunt marii corupţi? De fapt, unde sunt, ştim cu toţii – în libertate, bine mersi. Ei îşi continuă nestingheriţi activitatea şi bişniţăriile, în timp ce românii de rând au ajuns să tremure de frica zilei de mâine. În timp ce candidaţii vin şi promite verzi şi uscate, oamenii se întreabă cu ce îşi vor hrăni mâine copiii, dacă rămân fără un loc de muncă, fie şi ăla prost plătit.
Poate nu ar fi rău dacă, cei care aspiră la un loc în Parlament, dar şi care care au fost pe acolo, ar încerca să trăiască, împreună cu familia, barem o lună de zile cu salariul minim pe economie. Poate după aceea vor gândi altfel şi vor veni şi cu soluţii pentru ceea ce promit.

Până una alta, românii suportă şi criza economică şi criza de oameni cu verticalitate şi hotărâţi.

Liana Mureşan