Compania Naţională de Investiţii acordă o dată pe an un contract în judeţul Bistriţa-Năsăud, dar ultimul dintre ele este cel mai valoros: 9 milioane de lei pentru o staţie de epurare. Suntem curioşi dacă această procedură va fi una fără probleme, căci alte proiecte derulate de CNI au avut probleme.
Obiectul contractului îl constituie “proiectarea si executia lucrarilor pentru subproiectul: „Sistem de alimentare cu apa, canalizare menajera si statie de epurare pentru localitatea Ilva-Mica, judetul Bistrita – Nasaud”, din cadrul Proiectului : „Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apa si canalizare, a statiilor de tratare a apei potabile si statiilor de epurare a apelor uzate în localitatile cu o populatie de pâna la 50.000 de locuitori”. Ofertantul va întocmi urmatoarele documentatii: Proiect tehnic, detalii de executie, caiete de sarcini, documentatie pentru obtinerea avizelor, acordurilor si autorizatiilor necesare realizarii investitiei, documentatie tehnica pentru obtinerea autorizatiei de construire, asistenta proiectantului pe parcursul executarii lucrarilor, instructiuni de întretinere si exploatare, cartea constructiei. Valoarea totala a proiectului 2.280.330 euro/9.680.040 lei fara T.V.A“, se arată în anunţul licitaţiei. Proiectul trebuie să fie adjudecat până în luna septembrie. Suntem curioşi dacă firmele favorite din judeţ vor mai reuşi şi de această dată să îşi adjudece o licitaţie organizată de la centru.
Problemele cu CNI de la Biserică
Dieter Krauss, preotul paroh al Bisericii Evanghelice din Bistriţa, a refuzat în trecut să semneze un nou contract cu Compania Naţională de Investiţii (C.N.I), se arăta într-un articol anterior. Cu toate că lăcaşul de cult ar fi putut primi circa 2.000.000 de lei, preotul paroh crede că lucrările nu vor fi realizate la standardele pe care şi le doreşte. În plus, preotul spune că firma care se ocupa de restaurare nu este abilitată în restaurarea monumentelor istorice.
Reabilitarea Bisericii Evanghelice ar trebui finalizată în anul 2013. Krauss spune că acceptarea unui nou contract de predare a amplasamentului pentru CNI, va tergiversa din nou lucrările. În 2008, un incendiu de proporţii a distrus turnul instituţiei de cult. Încă din 2002, Biserica Evanghelică din Bistriţa figura pe lista celor 28 de monumente pentru a căror restaurare au fost alocaţi bani de la Ministerul Culturii şi Cultelor.
Lucrările de reabilitare a Bisericii Evanghelice, cel mai important monument al oraşului, fiind considerat o emblemă a burgului bistriţean, au început în 2005. Turnul acestui lăcaş de cult are, la bază, dimensiunile 9.23×9.28 m, iar grosimea zidurilor este de aproximativ 2 m. Nivelele inferioare ale turnului erau luminate cu ferestre în arc frânt, de dimensiuni relativ reduse. Având 75 de metri, acesta este cel mai înalt turn din Transilvania. Accesul în turn se făcea pe o scară îngustă, cu 191 de trepte, construite din piatră. Proiectul de reabilitare prevede un lift exterior pentru vizitatori.
Un nefericit incendiu l-a distrus însă, în 2008, ceea ce a determinat amplificarea lucrărilor de reabilitare la biserică. Compania Naţională de Investiţii a executat reabilitarea cu sumele primite de la fostul Minister al Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale. Anul trecut, Ministerul Dezvoltării a promis 1.500.000 de lei pentru continuarea lucrărilor, însă banii nu au mai venit.
Scurt istoric
Biserica, în forma sa actuală, este rezultatul unui îndelung proces de transformare. Sub zidurile actualei biserici se află fundaţiile lăcaşului de cult ridicat de primii colonişti.
Cel dintâi paroh atestat documentar a fost ,,Johannis plebanus de Bystricia’’ care figurează în registrele de evidență ale dijmelor papale din anii 1332 – 1333. Zidirea noii biserici, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, a dus la ridicarea unei bazilici cu trei nave, având un cor poligonal și două turnuri ce flancau intrarea principală a peretelui nordic al corului, ce va fi lărgită după mijlocul secolului al XVI-lea. O a treia etapă de construcţie începe în 1475 şi este finalizată în 1520. În 1478, după demolarea unuia dintre cele două turnuri ale bazilicii romanice, s-a început construirea, alături de turnul păstrat, a unui nou turn care era iniţial plasat în afara zidurilor bisericii şi care va fi legat, prin lucrări de zidărie şi tâmplărie, abia în 1487.
De la început, turnul a aparţinut oraşului, rolul lui fiind preponderent acela de pază şi supraveghere în vremuri de primejdie, dar, mai ales, paradoxal, ca loc de observare a izbucnirii unor incendii.
Tiberiu Hrihorciuc
