Cerem să intrăm în Cartea Recordurilor

 

Cea mai mare pânză pictată de copii, cea mai mare horă românească tradiţională, coliva cea mai mare din ţară, gulaşul cel mai mare, cel mai mare bulz, cel mai mare cârnaţ şi câte şi mai câte. Toate româneşti, făcute de români.

Tipii ăştia care se ocupă de această carte năstruşnică au uitat ceva. Ei nu ştiu că în România există judeţul Bistriţa-Năsăud. De asemenea, ei nu ştiu că aici ar exista o instituţie numită Consiliul Judeţean, dar care de fapt nu există. Sau există pe hârtie, este ales în mod democratic, dar care nu funcţionează. Şi acest lucru nu se întâmplă de azi, de ieri, ci de prin anul 2005. Sigur, atunci era o altă configuraţie politică, dar în parte cu aceiaşi actori ca şi astăzi. Lumea stă şi se uită la ei şi pe bună dreptate se întreabă, ce mama dracului vor tipii ăştia, ce nu le ajunge? Nu le ajunge ciolanul? Nu se înţeleg la împărţirea tortului? Care este cauza acestei situaţii aparent fără ieşire?
Pe vremea lui Marinescu, democraţii şi liberalii i-au pus tălpi acestuia cât au putut, pe ideea că dacă noi nu ne putem unge pe degete să nu se ungă nici ei. Dar de fapt sau uns toţi, într-o complicitate totală.

Vremea a trecut, au venit alegerile. Toată suflarea din judeţul Bistriţa-Năsăud credea că situaţia se va rezolva şi, cumva, lucrurile vor intra în normalitate, spre binele locuitorilor din judeţ. Dar ţi-ai găsit! Situaţia a luat-o razna rău de tot, s-a complicat şi mai mult. Portocaliii au câştigat şefia CJ, prin Liviu Rusu, dar nu au întrunit majoritatea în consiliu, de partea cealaltă a baricadei situându-se pesediştii şi liberalii. Un balamuc total, alegeri de vicepreşedinţi, nerecunoscuţi de nimeni, contestări, acţiuni în justiţie, şedinţe ordinare şi extraordinare amânate şi răsamânate, trădări la ceas de seară şi noapte, înţelegeri călcate în picioare, protocoale rupte, combinaţii eşuate. Nimeni nu mai înţelege nimic. Nimeni nu este dispus să cedeze, deşi o vorbă din bătrâni spune că cel mai deştept cedează.
Întrebarea care se pune cu bun simţ vine de la sine, oare are cineva minte şi este deştept în acest Consiliu? Cu adânci regrete, se pare că nimeni. Situaţia este unică în România şi cred că şi în Univers. În judeţul Bistriţa-Năsăud se pare că nu mai funcţionează nimic. Ca atare, cred că nu ar fi lipsit de interes, ca cei de la Guiness – Book să vină la Bistriţa, să constate şi să omologheze situaţia de la CJ şi să fim trecuţi şi noi în cartea recordurilor. O merităm cu prisosinţă.

Zaharia Cotoc