CEDO a respins o cerere similară cu cea a lui Dragnea

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a respins marți o plângere formulată de un cetățean român și care este aproape identică cu cea înaintată de fostul lider PSD Liviu Dragnea în dosarul Referendumul: faptul că decizia de condamnare pronunțată de un complet de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost semnată de toți judecătorii.

Despre ce este vorba în cauza respinsă marți de CEDO, potrivit Hotnews.

• În 2017, un cetățean român, Olimpia-Mirela Iancu, a sesizat CEDO, după ce, în 3 iunie 2016, a fost declarată vinovată de complicitate la escrocherie de un complet de 5 judecători ai ÎCCJ și condamnată la un an de închisoare cu suspendare
• Aceasta a invocat articolul 6 § 1 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil, după ce motivarea deciziei de condamnare nu a fost semnată decât de patru dintre cei cinci judecători care au format completul. Al cincilea judecător s-a pensionat între timp iar motivarea a fost semnată, în numele său, de un alt judecător care nu a participat la procedură (este vorba de Livia Stanciu, care s-a pensionat în 13 iulie 2016)
• CEDO notează, în decizia pronunțată marți, că minuta deciziei, datată aceeași zi cu pronunțarea (3 iunie 2016), are semnătura tuturor celor 5 judecători din complet (L.D.S., I.I.D., F.D., V.H.S. et A.G.I.) precum și a magistratului asistent (A.A.C.T.).

Ce a contestat la CEDO Liviu Dragnea:

Principalul argument al lui Dragnea în fața CEDO în contestarea condamnării sale la 2 ani cu suspendare în Dosarul Referendumul este faptul că motivarea deciziei din 2016 a completului de 5 judecători ICCJ, publicată în februarie 2017, nu a fost semnată de două dintre judecătoare: Livia Stanciu și Luminița Zglimbea, care s-au pensionat înainte de redactarea motivării. Este vorba și aici de motivarea deciziei, nu de decizie în sine, care a fost luată de toate cele 5 judecătoare, iar minuta acestei decizii a fost semnată de toate cele 5, în 2016.

„Reclamantul invocă încălcarea normelor legale din dreptul intern, încălcarea prevederilor art. 6 CEDO și sfidarea jurisprudenței CEDO în materie de către judecătorii români ce au compus completul de judecată ce a judecat contestația la executare” – se arată în plângerea lui Dragnea la CEDO, redactată de avocatul Bernard O’Connor, de la Bruxelles.

În cauza Iancu vs România, CEDO arată că textul motivării deciziei a fost redactat după 13 iulie 2016 de magistratul asistent, care a participat la audieri și la deliberări. În 13 martie 2017, motivarea deciziei a fost semnată de patru dintre judecători (I.I.D., F.D., V.H.S. et A.G.I.), de magistratul asistent (A.A.C.T.), și de judecătoarea C.T., care asigura la acel moment președinția Înaltei Curți. Aceasta a semnat în locul judecătoarei Livia Stanciu prin aplicarea articolului 406 aliniat 4 din Codul de Procedură Penală., care prevede:

• (1) Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare.
• (2) Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunțare, și se semnează de toți membrii completului și de grefier.
• (3) Dispozitivul hotărârii trebuie să fie conform cu minuta.
• (4) În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de președintele completului. Dacă și președintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de președintele instanței. Când împiedicarea îl privește pe grefier, hotărârea se semnează de grefierul-șef. În toate cazurile se face mențiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.

În esență, reclamanta acuza faptul că decizia din 3 iunie 2016 a fost semnată de un alt judecător decât cel care a participat la proces și invocă deciziile CEDO Cerovšek și Božičnik v. Slovenia și Cutean v. România.

De notat că această primă decizie, „Cerovsek și Bozicnik v. Slovenia”, a fost invocată și de avocatul lui Dragnea în fața CEDO.

Analizând datele din dosarul Iancu vs România, CEDO distinge trei etape în procesul decizional care a condus la adoptarea sentinței din 3 iunie 2016:

• pronunțarea deciziei
• redactarea deciziei
• semnarea deciziei

În ceea ce privește prima etapă, CEDO a constatat că decizia din 3 iunie 2016 a fost pronunțată de același complet care a examinat declarațiile reclamantei și a participat la analiza directă a probelor. În plus, niciunul dintre cei cinci judecători nu a fost înlocuit înaintea deliberărilor și pronunțarea deciziei. Curtea nu reține în acest caz nicio afectare a principiului nemijlocirii.

Legat de a doua etapă, redactarea deciziei, CEDO reține că, în virtutea dreptului național, redactarea acestor decizii este delegată de președintele completului fie unuia dintre judecătorii din complet fie magistratului asistent care a participat la procedură. În acest caz, redactarea a fost încredințată magistratului asistent, A.A.C.T., care a participat la audieri și la deliberări și care a expus, în numele completului, motivele pe care se bazează verdictul din 3 iunie 2016. Din aceste considerente, cauza este diferită de Cerovšek și Božičnik, unde motivarea deciziei de condamnare a fost redactată, la circa trei ani după pronunțarea verdictelor de condamnare, de judecători care nu au participat nici la audieri, nici la dezbateri. În plus, în acea cauză completul era compus dintr-un singur judecător, nu era vorba de complete colegiale (5 judecători), precum în situația reclamată de Olimpia-Mirela Iancu.

În ceea ce privește al treilea aspect, semnarea motivării deciziei din 3 iunie 2016 de judecătoarea C.T., CEDO notează că legislația din România prevede că, atunci când președintele unui complet este în imposibilitatea obiectivă de a semna, președintele Înaltei Curți semnează în locul său. În plus, justițiabilii dispun de o cale de recurs pentru a stabili dacă a existat sau nu o imposibilitate obiectivă de a semna.

CEDO notează, de asemenea, că regula semnării de către toți membrii completului nu este un standard comun la nivelul tuturor statelor membre ale Consiliului Europei. Dacă în unele state deciziile sunt semnate de președintele completului, singur sau alături de un grefier, în alte state judecătorul care semnează decizia în locul unui judecător absent nu trebuie să fie în mod necesar unul dintre judecătorii care au participat la procedură. Din 35 de state analizate, doar 9 cer fără excepție ca deciziile pronunțate de un complet trebuie să fie semnate de toți membrii completului.

Chiar la CEDO motivările pot fi semnate de un alt judecător din complet, deși regula generală este că sunt semnate doar de președintele completului.

CEDO subliniază de asemenea că la semnarea deciziei judecătoarea C.T. a precizat că a semnat pentru judecătoarea L.D.S. și nu în numele său, ceea ce confirmă că ea nu a participat la adoptarea deciziei.

În aceste condiții, CEDO consideră că intervenția judecătoare C.T. nu a avut nicio consecință concretă asupra soluționării cauzei (spre deosebire de cauzele în care Curtea a decis încălcarea articolului 6 § 1 din cauza rolului activ jucat de judecătorii care au înlocuit alți membri ai completului și care, fără a participa la dezbateri și la administrarea probelor, au pronunțat verdicte și/sau au redactat motivarea deciziei de condamnare).

„Ținând cont de aceste elemente, Curtea apreciază că, așa cum a indicat Guvernul în observațiile sale (…) nu a existat în această cauză o schimbare în componența completului de apel al Înaltei Curți”.

Citește și: Gabriela Firea consideră „criminal” proiectul lui Clotilde Armand care a primit finanțare pentru 4 spitale