CEC Bank, încă o palmă în războiul cu soții Rus! A pierdut al doilea apel

CEC Bank Bistrița a pierdut din nou în procesul în care a fost dată în judecată de Saveta Rus, năsăudeanca pe numele căreia Irina Carșai a contractat un împrumut bancar în valoare de 250.000 lei. Magistrații de la Curtea de Apel Cluj au ajuns la concluzia că Tribunalul Bistrița-Năsăud a judecat corect cauza și în consecință a anulat în mod legal contractul de credit pe numele Savetei Rus.

Irina Carșai, dar și soțul și fiul ei au fost anchetați începând cu 2007, și ulterior condamnați definitiv la închisoare cu executare, în 2015, pentru înșelăciune, însă pentru CEC nu a contat această sentință, în condițiile în care cei trei au fost obligați de instanță să plătească datoria peste 3,5 milioane lei (creditele contractate + dobânzi). Banca a preferat să îi execute pe interpușii care s-au trezit titulari de credite fără voia și știința lor, oameni simpli și fără prea multă carte.

Dintre cei 9 titulari de credite din cazul Carșai, singurii care au luptat cu toată forța lor au fost soții Simion și Saveta Rus din Năsăud, care nu s-au împăcat cu ideea de a fi executați silit pentru niște bani de care nu au beneficiat și pentru care nici măcar nu știau că figurează ca titulari ai împrumuturilor. La început au încercat să soluționeze conflictul pe cale amiabilă, însă nu au găsit deloc înțelegere la CEC Bank, ba mai mult au fost tratați ca niște rău platnici și infractori.

Drept urmare, năsăudenii au luat calea instanțelor de judecată și au făcut tot ce le-a stat în putere să scape de datoria care nu era a lor. Mai mult, aproape timp de 2 ani, au protestat mut, atât în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud, cât și a CEC Bank, în speranța că li se va face dreptate. Fiindcă atât voiau: DREPTATE!

Pentru Simion Rus, războiul s-a terminat ceva mai devreme, dosarul său înaintând cu o viteză mai mare. Sentința a devenit definitivă astfel că bărbatul este acum liniștit.

În luna ianuarie, Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat și în cazul soției sale – Saveta Rus, CEC Bank atacând în apel sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în favoarea femeii, anulând contractul de credit.

În urmă cu câteva zile magistrații clujeni au motivat hotărârea, astfel că avem posibilitatea să v-o prezentăm.

Au ținut una și bună, că femeia ar fi știut ce semnează

Mai întâi însă vom trece în revistă motivele invocate de CEC Bank în dosar, care a considerat hotărârea Tribunalului Bistrița-Năsăud ca neîntemeiată.

Astfel, potrivit CEC Bank, hotărârea primei instanțe a fost întemeiată pe interpretarea eronată și pe ignorarea unora dintre considerentele sentinței penale pronunțată în dosarul în care au fost inculpați cei trei Carșai. Cei de la CEC au susținut că instanța penală a dispus doar anularea actelor întocmite de inculpații Carșai, acte care au stat la baza acordării creditului intimatei, valabilitatea contractului de credit nefiind pusă în discuție în niciun moment. Mai mult, reprezentanții instituției bancare au susținut că de fapt Saveta Rus ar fi știut că Irina Carșai ar fi contractat creditul pe numele ei, însă fiind angajata acesteia ar fi fost convinsă că șefa va plăti datoria, iar pentru acest motiv “a nesocotit orice obligație diligentă”.

De asemenea, reprezentanții CEC Bank au pus accent și pe faptul că instanțele penale nu s-au pronunțat asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune săvârșite asupra Savetei Rus.

În acest punct suntem obligați să facem o paranteză: instanțele penale nu au luat în discuție într-adevăr înșelăciunea comisă de Irina Carșai față de cei care au devenit titularii de credite (fiecare credit în valoare a 250.000 lei), fiindcă procurorii DIICOT Cluj, cei care au anchetat cauza, nu au pus deloc accent pe aceste aspecte, deși interpușii au fost și ei înșelați la rândul lor. Pe procurori i-a interesat doar să îi vadă condamnați pe cei trei Carșai doar pentru înșelăciunea comisă în raport cu banca, deși, în afara ofițerului de credite, au existat complici chiar din interiorul instituției bancare, iar pe amărâții duși de nas i-au lăsat pe dinafară. Mai târziu, pe cei care au avut ceva venituri, cât de mici, CEC a început să îi execute fără milă.

Revenind la motivele de apel invocate în dosarul în care Saveta Rus a cerut anularea contractului de credit, CEC Bank a invocat o acțiune din alt dosar deschis de năsăudeancă, de dare în plată, instituția bancară susținând că prin aceasta femeia și-ar recunoaște de fapt datoria. Numai că Saveta Rus a apelat la această acțiune în disperare de cauză, după ce a aflat că bunul imobil cu care s-a girat creditul luat pe numele său, dar și pentru alte două credite ce figurau pe numele a altor doi interpuși a fost scos de executor la licitație și vândut. Însă suma obținută pentru bunul respectiv a fost pusă în contul datoriei doar a unuia dintre cei trei interpuși, o bărbat din Șieu Măgheruș,pentru care garanția era de rangul I, suma obținută neacoperind în final nici măcar creditul pentru care respectivul figurează ca titular. Asta cu toate că bunul imobil fusese evaluat în 2007 la 750.000 lei cât să acopere trei credite.

Totodată, CEC Bank a contestat și declarațiile martorilor prezentați de Saveta Rus în procesul pe fond.

Riposta reclamantei

În întâmpinarea depusă la instanță, Saveta Rus a solicitat respingerea apelului și a arătat faptul că, criticile invocate vizează motive de netemeinicie ale hotărârii judecătorești, care nu pot conduce la modificarea hotărârii instanței de fond, întrucât ceea ce se analizează este legalitatea hotărârii.

„Apelanta susține că sentința apelată este întemeiată pe interpretarea eronată și ignorarea unor considerente ale sentinței penale nr. 80/F/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud.

În concret, instanța de fond a reținut că „din declarațiile lui Carsai Irina din dosar penal nr. 2075/112/2012, a numitei Fustoș Viorica (n. r. – ofițerul de credite) coroborate cu virarea sumei în contul numitei Carsai Irina, chiar în ziua obținerii creditului, rezultă că reclamanta a semnat contractul de credit din cauza având convingerea ca semnează în calitate de girant și nu de titular de credit”, reținând că doar semnătura îi aparține, scrisul de completare a actelor bancare nefiind executat de către intimată abordarea instanței de fond este atât legală, cât și temeinică, incident fiind în cauza principiul de drept potrivit căruia resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis – principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial – datorită legăturii lor juridice (actele care au stat la baza creditului intimate fiind anulate de către instanța penală).

Se invocă faptul că hotărârea instanței de fond se bazează pe interpretarea greșită a sentinței penale nr. 80/F/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, întrucât CEC Bank a avut calitatea de parte vătămata și civilă – nu se precizează care este interpretarea eronată pe care instanța de fond o da sentinței penale.

Nu există o interpretare a sentinței penale, ci instanța de fond face trimitere la piesele din dosarul penal; depoziția martorei angajata băncii Fustoș Viorica este cât se poate de clară și lămurește faptul că „conducerea băncii” cunoștea situația contractării creditelor prin persoane interpuse, induse în eroare și prezentate de către Carșai Irina, situație acceptată de către bancă.

De asemenea, se invocă înlăturarea depozițiilor martorilor audiați de către instanță, cu motivarea că declarațiile acestora au fost pregătite.

Această critică nu poate fi reținută întrucât apelanta a fost reprezentată, reprezentantul acesteia având posibilitatea să interogheze martorii în scopul aflării adevărului juridic, să solicite proba contrară.

Se invocă de către apelantă că instanța de fond nu a cercetat că intimata a dispus de întreaga sumă împrumutată.

Critica nu poate fi reținută, întrucât instanța de fond a analizat toate detaliile speței – a reținut ca intimata nu a ridicat nicio sumă de bani în ziua semnării contractului. Se invocă faptul că instanța de fond nu a analizat cauza ilicită, însă instanța de fond a arătat de ce nu se impune o astfel de analiză.

Se mai invocă faptul că intimata a formulat o notificare privind darea în plata și ca astfel a recunoscut în mod expres calitatea sa de împrumutată.

O astfel de ipoteză nu poate fi reținută, întrucât presiunea executării silite și situația dificilă a intimatei de a plăti bani fără să-i datoreze a fost uriașă, astfel încât darea în plată nu era decât un remediu procesual (dacă urmărim cu atenție, intimata nu a dat în plată vreun bun al sau, ci un bun al altei persoane).

Solicit a se avea în vedere și principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă, adagiu latin potrivit căruia nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vina, incorectitudine, necinste, și nici să se apere valorificând un asemenea temei – sub acest aspect, relevantă este depoziția numitei Fustoș Viorica din carte rezultă că conducerea sucursalei băncii cu care intimatul reclamant a încheiat contractul de credit, cunoștea că intimatul reclamant nu contractează creditul pentru el, ci pentru numita Carșai Irina, sumele de bani obținute fiind transferate în contul numitei Carșai Irina imediat după aprobare”, s-a menționat în întâmpinare.

Instanță: Reclamanta s-a aflat în eroare! Susținerile CEC, nefondate

Magistrații clujeni au ajuns însă la concluzia că Saveta Rus a fost în eroare atunci când a devenit titular al contractului de credit, astfel că a menținut hotărârea instanței de fond de la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Iată și motivarea:

“În speță, Curtea constată că ipoteza normei legale enunțate prin art.1207 Cod civil este întrunită, reclamanta fiind îndrituită a solicita anularea contractului care la momentul încheierii sale s-a aflat în eroare, eroare a fiind una esențială.

Probele administrate în cauză [declarațiile lui Carșai Irina din dosarul penal nr. 2075/112/2012, a numitei Fustoș Viorica, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 746336/2008/2008 coroborate cu declarațiile martorilor audiați  relevă faptul că la momentul încheierii contractului a cărui anulare se solicită angajata apelantei nu a prezentat reclamantei care este conținutul contractului pe care i s-a cerut să îl semneze, nu a devoalat calitatea în care urma să încheie contractul, considerând că toate aceste detalii i-au fost prezentate de către o altă persoană, numita Carșai. De asemenea, probele amintite relevă și faptul că managementul societății bancare cu care reclamanta a încheiat contractul în litigiu cunoștea faptul că reclamanta nu contractează creditul în nume propriu ci pentru o altă persoană (numita Carșai).

În acest context, se poate susține cu temei că pe de-o parte, societatea bancară, prin prepusul acesteia, a acceptat eventuala eroare a reclamantei asupra obiectului contractului dar și a calității în care reclamanta a semnat această convenție. Pe de altă parte, situația concretă a reclamantei care a fost angajata numitei Carșai, căreia i s-a prezentat în mod constant faptul că i se solicită să încheie un contract de fidejusiune (n. r. – de girant) iar nu de credit, permit instanței de judecată să conchidă că reclamanta s-a aflat în eroare la momentul încheierii contractului, cu privire la calitatea în care aceasta a semnat contractul în litigiu, iar eroarea este una esențială aptă să determine desființarea contractului de credit nr. RQ07xxx din 28.09.2007.

Împrejurarea că reclamanta anterior formulării prezentei acțiuni a solicitat în temeiul Legii nr.77/2016, stingerea datoriei născute în temeiul contractului de credit amintit mai sus nu face ca eroarea asupra substanței contractului încheiat să fie justificată. Astfel, pe de-o parte, notificarea înregistrată la CEC Bank SA sub nr. BN/B xxx/12.10.2016 prin care intimata arată că deține calitatea de împrumutat este un eveniment ulterior încheierii contractului în litigiu iar, pe de altă parte, acesta nu reprezintă o recunoaștere a pretențiilor deduse judecății în sensul legii procesual civile.

Cât privesc probele testimoniale administrate în cauză, Curtea reține că susținerile apelantei sunt nefondate. Pe de-o parte, nu există elemente care să justifice eventualul subiectivism al martorilor audiați astfel încât aceste probe să fie înlăturate iar, pe de altă parte, aceste probe se corelează cu întreaga probațiune administrată în cauză (înscrisuri, constatări tehnice, hotărâri judecătorești, etc.), susținerile contrare fiind nefondate.

De altfel, se poate constat a și faptul că prin sentința penală nr. 80/F/2012, definitivă, pronunțată în dosarul penal nr. 2075/112/2012, numita Carșai Irina a fost condamnată penal pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța de judecată dispunând și anularea actelor ce au stat la baza încheierii contractului de credit în litigiu. Mai mult, considerentele sentinței penale amintite subliniază faptul că numita Carșai Irina a indus în eroare persoanele interpuse prin care a luat credite de la unitatea bancară, referitor la calitatea în care au semnat actele din dosarele de creditare, folosindu-se de proprii angajați astfel încât aceștia să nu conștientizeze faptul că creditele vor fi luate pe numele lor, expunându-le în mod mincinos împrejurarea că titulara creditelor va fi Carșai Irina, care va garanta cu imobilele sale sumele împrumutate și tot ea va fi responsabilă cu rambursarea tuturor sumelor împrumutate, interpușii fiind doar giranți i obligației sale de plată .

Nu în ultimul rând, se poate observa că angajatul apelantei, numita Fustoș Viorica, persoană ce avea sarcina analizei formale a documentelor depuse în vederea acordării unui credit a declarat în etapa cercetării penale că nu i s-a explicat reclamantei care este contractul pe care îl semnează și că nu le-a explicat persoanelor interpuse că vor fi titularii contractului de credit, considerând că acest lucru i s-a spus de către o altă persoană ( Carșai Irina), ce nu avea nicio calitate în unitatea bancară.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază apelul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.480 CPC îl va respinge și va menține în întregime hotărârea apelată”, a arătat instanța clujeană în motivare.