Bugetarii, tromboniti de Boc

 

Problema este însă alta. Emil Boc a promis, doar ca să se afle în treabă se pare, majorarea salariilor mici şi îngheţarea doar a celor mari. Acum spune că se va strădui să plătească salariile şi pensiile. Ne dă, deci, de înţeles că nu prea are de unde să mai dea pentru că sacul e pe terminate. În ajutorul premierului a sărit şi preşedintele Băsescu, care şi el a afirmat acelaşi lucru ca şi premierul – că obiectivul major al României a ajuns plata la timp a salariilor şi pensiilor. În concluzie, bugetarii, şi nu numai ei, ci întreaga populaţie care munceşte în România, deci şi cei din sectorul privat, că şi acolo s-au cam îngheţat salariile, e nevoită să meargă la slujbă pentru salvarea economiei noastre. Măcar în sectorul privat lucrurile sunt destul de clare. În sectorul bugetar, angajaţilor ba li s-au dat bani, ba li s-au luat, iar oamenii s-au ales doar cu promisiuni deşarte, iar Guvernul se ascunde doar în spatele crizei, fără să îşi recunoască câtuşi de puţin incompetenţa.
România se pregăteşte serios de proteste. Au început ceferiştii, urmează cadrele didactice, cărora bugetul li s-a diminuat cu 8%, şi care au fost minţiţi în campania electorală de ambele partide aflate acum la guvernare că li se vor mări salariile şi o vor duce mai bine. Şi apropo de învăţământ, aici situaţia mi se pare şi mai gravă, cu atât mai mult cu cât se cere reducerea personalului. Dar vorba lui Mihai Mureşan, generalul ISJ BN – şi ce să faci, pui doi învăţători la trei clase? Abramburica şefă de la Învăţământ a dovedit, încă o dată, ca şi până în 2004 când s-a mai aflat în fruntea bucatelor, că nu ştie pe ce lume trăieşte şi face un talmeş-balmeş din Educaţie.

Clar, vor urma proteste, unul după altul, ca într-un joc de domino. Nu sunt bani, iar şomajul creşte de pe o zi pe alta, din cauză că sute de firme îşi închid porţile şi asta tot din cauza guvernului pus pe căpătuială cu forfetarul mult trâmbiţat. Astfel, în loc să facă bani, statul pierde şi mai mult şi rămâne cu praful de pe tobă. Şi în loc să se ocupe de găsirea unor soluţii reale pentru rezolvarea acestor probleme grave pentru ţară, cei din fruntea ţării se bat, încă, pentru funcţii. Că doar clientela politică trebuie satisfăcută! Altfel pentru ce s-au zbătut în campanie? În niciun caz pentru propăşirea neamului.

Guvernanţii aşteaptă FMI-ul, da’ de, da’ de îi salvează de la faliment. Dar lung e drumul până departe, iar românul trebuie până una, alta să se descurce singur. Sigura certitudine este aceea că în România este, pe zi ce trece, un haos tot mai mare. Până când vor mai trebui românii să suporte prostiile celor aflaţi vremelnic la guvernare, numai Dumnezeu ştie.

Liana Mureşan