Bruxelles, una dintre cele trei capitale ale Europei moderne alături de Strasbourg şi Luxemburg, este un amestec de oameni şi culturi. Capitala Belgiei este ca un Babilon modern, pentru ca oraşul este plin de străini, veniţi aici să facă lobby pentru ţările lor pe lângă forurile Uniunii Europene sau pur şi simplu să îi admire frumuseţea.
Răspântie europeană
Bruxelles este o răspântie belgiană şi europeană, oraş xenofil şi primitor, locul de întâlnire între culturile romanică – valonă şi germanică. Simbolul oraşului este „puştiul” (local: „ketje„), adică locuitorul de baştină din Bruxelles, închipuit îndeosebi prin Manneken Pis, alături de care se afla „zinneke”, simbol al amestecului de cultură.
De la castru la oraş cosmopolit
În secolul al VII-lea, pe locul unde astăzi se află catedrala St. Michel şi Ste Gudule era doar o capelă. Prima menţionare a oraşului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. Primele atestări documentare datează, însă, din anul 979, când Charles al Franţei a ordonat construirea unui castru pe locul unde astăzi se afla oraşul.
În secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărţit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg, situat pe drumul comercial de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al Brabantului.
La naşterea Belgiei, în 1830, oraşul era populat de flamanzii autohtoni, dar şi de valoni, germanofoni, precum şi de francofoni de origine pariziană. În acelaşi an, Bruxelles devine capitală a Belgiei, atunci fiind încoronat şi primul rege Leopold I.
Magnet pentru turişti
Bruxelles este un oraş deosebit de generos în ceea ce priveşte punctele de atracţie, începând cu celebrul Manneken Pis, Palatul Regal, Grande Place şi Primăria, Palatul de Justiţie, aflat acum în renovare, Muzeul Regal de arte frumoase, până la Atomium.
Dacă Bruxellesul este centrul Europei, atunci se poate spune că Grand Place este centrul Bruxellesul, considerată una dintre cele mai frumoase pieţe din lume. Grand Place este în fiecare zi un furnicar de turişti care, chiar dacă nu mai văd nimic altceva din Bruxelles, pleacă cu imaginea unei splendori în stil baroc, cu faţade filigranate şi poleite cu aur şi cu un caldarâm îngrijit. În 1695, Piaţa a fost aproape în întregime distrusă de francezi, dar apoi a fost reconstruită de către breslele oraşului în mai puţin de cinci ani şi, în scurt timp a devenit inima oraşului.
Câteva dintre clădirile din Grand Place au fost transformate în clădiri administrative de-a lungul timpului, dar casa breslelor a rămas neschimbată. Fiecare breaslă şi-a lăsat amprenta proprie asupra fiecărei case, dându-i un nume distinct în funcţie de faţadă. Una dintre clădiri, pompos denumită "Maison du Roi", care acum adăposteşte Muzeul Oraşului, este cunoscută de cei mai mulţi sub denumirea din flamandă Broodhuis, pentru că fusese proprietatea brutarilor şi niciodată a vreunui rege. Cea de la nr. 1-3, a "Regelui Spaniei", fusese tot a brutarilor, dar pe faţadă se găseşte un bust al regelui Carlos al II-lea. La numărul 3 este " La Broutte" – roaba -, cea a breslei băcanilor, iar la nr. 4, "Le Sac" – a tâmplarilor şi dogarilor. Breasla arcaşilor era la nr. 5, în "La Louve" – Lupoaica -, iar alături cea a luntraşilor în "Le Cornet". Cea a negustorilor de mărunţişuri era în "Le Renard" – Vulpea, iar "Le Cygne" – Lebăda – adăpostise breasla măcelarilor, "L'Arbre d'Or" – Arborele de aur – pe cea a berarilor, şi continuă cu "La Chaloupe d'Or" – Galionul de Aur -, La Rose – Trandafirul -, Le Chene – Stejarul-, Le Paon -Păunul, şi bineînţeles, cele şapte case ale Ducilor de Brabant, în care nu a locuit nici un duce.