Bistrita-Nasaud, ultimul judet vizitat de Nicolae Ceausescu

„Gazeta de Bistriţa" continuă seria dezvăluirilor culiselor unor evenimente care au marcat, într-un fel sau altul, viaţa locuitorilor judeţului Bistriţa-Năsăud înainte de decembrie 1989.
În 14 octombrie 2009 s-au împlinit fix 20 de ani de când în Bistriţa a avut loc ultima vizită a cuplului prezidenţial, Nicolae şi Elena Ceauşescu, într-un judeţ al României.

Desigur, data de 14 octombrie 2009 a trecut neobservată pentru mulţi dintre noi, fiindcă puţini poate şi-au mai amintit că în ziua respectivă, în urmă cu 20 de ani, în judeţul nostru a avut loc vizita preşedintelui de atunci al României, Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu. A fost ultima vizită a cuplului prezidenţial din perioada respectivă, într-un judeţ al României. După o lună şi 10 zile, cei doi conducători absoluţi ai României, în urma unui simulacru de proces, care a ridicat încă de atunci nenumărate semne de întrebare, au fost executaţi într-o cazarmă din Târgovişte.

Para şi micşuneaua

Judeţul Bistriţa-Năsăud a fost ultimul judeţ pe care Nicolae şi Elena Ceauşescu l-au vizitat în lunga lor perioadă cât s-au aflat la conducerea României. Vizita celor doi a mai rămas celebră şi pentru discursul rostit de Nicolae Ceauşescu, din balconul sediului Comitetului Judeţean al PCR Bistriţa-Năsăud, actualul Palat Administrativ al judeţului, când referindu-se la imposibilitate reîntoarcerii la capitalism, a spus că aceasta se va întâmpla atunci „când va face plopul mere şi răchita micşunele". Respectând adevărul, de fapt această frază a fost o reluare a unei cuvântări rostite de Nicolae Ceauşescu la Plenara CC a PCR din data de 13 iulie 1989. Reluând o teză mai veche, pe tema imposibilităţii întoarcerii la capitalism, într-un discurs condimentat cu câteva replici ironice la adresa celor care presau România să urmeze calea reformelor, după modelul celorlalte ţări socialiste din Europa de Est, secretarul general al PCR a spus: „… aşa se prezintă lumea la care unii domni ne îndeamnă să revenim, o lume a inechităţii, a jafului, a asupririi. Am cunoscut-o sute de ani, din care o sută de capitalism. De aceea am declarat că pentru noi au apus pentru întotdeauna perspectivele unei asemenea căi. Poporul nostru spune, câteodată, că aceasta se va întâmpla când va face plopul mere şi răchita micşunele. Da, nu vă grăbiţi să aplaudaţi, genetica modernă a făcut progrese uriaşe. S-ar putea să ne întâlnim, cândva, şi cu plopi şi cu răchite care să facă mere şi micşunele. Dar nici atuncea nu vom admite întoarcerea înapoi. Capitalismul în România a apus pentru întotdeauna. La noi poporul este stăpân şi va rămâne veşnic stăpân pe destinele sale, pe bogăţiile sale".
După câteva zile de la cuvântarea respectivă, pe nişte plopi din zona Grozăveşti din Bucureşti au apărut mere de plastic agăţate pe crengi, opera fiind pusă pe umerii unor studenţi bucureşteni.
Tabloul sub care a început vizita de lucru de la Bistriţa se arăta sumbru. În jurul României, comunismul se prăbuşea vertiginos, liderii ţărilor respective predând puterea în mod paşnic. România, se izolase pe plan internaţional, Nicolae Ceauşescu nu mai avea niciun prieten sau aliat. Reluarea la mitingul de la Bistriţa, a poveştii cu plopul, merele şi micşunelele, arăta cât de închistat devenise Ceauşescu, în momentul când totul se prăbuşea în jurul nostru.

Pregătiri pentru vizită

Vizita în judeţul Bistriţa-Năsăud a început în data de 14 octombrie 1989, la ora 14.10, când elicopterul prezidenţial, un DAUPHIN, a aterizat pe platforma de la cabana de la Dealul Negru.
Ziua pentru cei doi Ceauşeşti a început în jurul orei 09.30, când la Cabinetul 1, Nicolae Ceauşescu şi-a rezolvat corespondenţa zilnică, iar la Cabinetul 2, Elena Ceauşescu l-a primit pe şeful cancelariei CC al PCR, Silviu Curticeanu, pentru stabilirea detaliilor vizitei din judeţul Bistriţa-Năsăud. Era o vizită combinată – îmbinarea muncii cu destinderea. La ora 10.30, cei doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu, însoţiţi de conducerea de partid şi de stat, au participat la deschiderea oficială a TIB (Târgul Internaţional Bucureşti). Ziarele şi televiziunea au mediatizat evenimentul, prezentând vizita celor doi pe la diferite pavilioane, primirea călduroasă care li s-a făcut etc.
Deplasarea de la Bucureşti, de la reşedinţa din Primăverii, la cabana de la Dealul Negru s-a făcut cu elicopterul. Vizita a fost planificată şi organizată din timp. Cu o săptămână înainte, la Bistriţa au sosit primele elemente ale Direcţiei a V-a (Direcţia de Securitate şi Gardă, din cadrul DSS), actualul SPP de astăzi, dar şi cadre de la Secretariatul Comitetului Central, pentru pregătirea vizitei, fiecare pe palierul lui de activitate – siguranţa şi securitatea vizitei înaltelor personalităţi, vizitarea diferitelor obiective industriale de pe platforma municipiului Bistriţa, mitingul din faţa Comitetului Judeţean al PCR şi „Coroana de Aur", vânătoarea de la Dealul Negru.

Securitatea, cu ochii-n patru

O vizită la un asemenea nivel, mai ales din punctul de vedere al organelor de securitate judeţene, dar nu numai, presupunea luarea unor măsuri deosebite. Practic, întreaga răspundere pentru desfăşurarea vizitei la nivel înalt în condiţii bune, pe linia siguranţei şi pazei celor doi, revenea organelor de securitate locale. Astfel, a început verificarea şi evaluarea tuturor informaţiilor pe profil, în special antiterorist, persoane cunoscute cu intenţii de deţinere ilegală sau confecţionarea artizanală de armament şi elemente de muniţie, în scopul folosirii acestora, a celor cunoscuţi cu intenţii de a adresa scrisori, reclamaţii, conducerii de partid şi de stat, nemulţumiţii din varii motive şi cu intenţii de a se adresa direct lui Ceauşescu.
La vremea respectivă, numitul G.I, fost merceolog, acum pensionar, era în atenţia securităţii, cunoscut cu intenţii de a se adresa pe căi care eludau regulile regimului lui Ceauşescu. Refugiat din Basarabia, a fost membru PCR, ulterior a fost exclus din partid şi din armată în 1952, pentru vina că a fugit din URSS. Încercările repetate de a fi reîncadrat în armată sau în alt loc de muncă au sporit nemulţumirea acestuia faţă de regimul comunist. În 1968, reuşeşte să fie angajat într-un loc de muncă, dar nu pe un post şi cu un salariu la care se aştepta. Din 1970, bărbatul intră în vizorul organelor de securitate, din cauza faptului că a început să facă reclamaţii pe la diferite foruri, pe motiv că este persecutat. În 1972, este dat afară din serviciu, apoi evacuat din locuinţă. Face nenumărate reclamaţii, iar în disperare de cauză cere plecarea din ţară. În data de 29 iulie 1976, ca urmare a aplicării unor măsuri luate de către autorităţi, este ridicat de către organele de miliţie locale şi internat la Spitalul de Psihiatrie din Bistriţa, cu recomandarea de a se aplica Decretul 12 din 1965, fiind diagnosticat cu „sindrom interpretativ reactiv". Actul legislativ respectiv, practic prevedea ca bolnavii psihici periculoşi să fie internaţi pentru tratament obligatoriu. Acest decret a fost folosit în nenumărate cazuri de organele de stat pentru izolarea unor persoane considerate indezirabile sau periculoase pentru ordinea şi liniştea publică din vremea respectivă. Medicii refuză încadrarea în prevederile Decretului 12, dar Procuratura Judeţeană Bistriţa-Năsăud decide internarea forţată a lui G.I la o clinică de specialitate din Cluj-Napoca, pentru efectuarea unei noi expertize, dar nici de această dat nu i se aplică Decretul 12. A fost supravegheat continuu de organele de securitate şi, de câte ori venea Ceauşescu în vizită în judeţul Bistriţa-Năsăud, era internat la „nebuni" sau supravegheat strict de către Securitate. Şi cu ocazia ultimei vizite a lui Ceauşescu la Bistriţa, G.I a fost supus unei monitorizări atente de către organele de securitate locale.

Cu 35 de zile înainte de final

Primirea oficială a lui Ceauşescu a avut loc pe stadionul echipei „Gloria", care a fost arhiplin, fiind aduşi oameni din toate întreprinderile şi instituţiile bistriţene. Nicolae Ceauşescu, însoţit de Elena, au sosit cu elicopterul de la cabana Dealul Negru, fiind întâmpinaţi de organele de partid şi de stat locale cu protocolul oficial valabil la data respectivă, gardă de onoare, drapelul de luptă şi fanfara militară a Garnizoanei Bistriţa. După îmbarcarea în autoturisme, coloana oficială s-a deplasat pe itinerariul, stadionul Gloria – str. Bistricioarei – Apollo – zona industrială. Martori oculari ai evenimentului povestesc că Elena Ceauşescu, în momentul trecerii coloanei oficiale prin apropierea complexului de locuinţe din Piaţa Morii, a făcu mai multe observaţii răutăcioase privind aşa-zisul lux al zonei respective. După vizitarea unor obiective industriale, a avut loc mitingul şi cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu din balconul Comitetului Judeţean al PCR. Cu ocazia respectivă, în cuvântarea sa, Nicolae Ceauşescu a reluat cele spuse la Plenara CC al PCR din 13 iulie 1989, privind imposibilitatea întoarcerii la capitalism şi că acest lucru se va întâmpla atunci când „plopul va face mere şi răchita micşunele". Din momentul respectiv, Nicolae şi Elena Ceauşescu mai aveau de trăit foarte puţine zile.
A doua zi, la Dealul Negru, a avut loc ultima vânătoare, ca de altfel şi vizita în judeţul Bistriţa-Năsăud, a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu. Peste doar 35 de zile cei doi aveau să sfârşească în faţa plutonului de execuţie, la o cazarmă a MApN din Târgovişte.

Mistreţii buclucaşi

După cum este cunoscut, Nicolae Ceauşescu atinsese o limită a suspiciunii şi neîncrederii în toţi cei din jurul său, iar un episod petrecut cu ocazia vânătorii demonstrează acest lucru. Cu o zi înainte, Silviu Curticeanu a coborât de la cabană împreună cu Letiţia Ionaş, prim-secretarul PCR al judeţului Bistriţa-Năsăud, pentru a pune la punct ultimele detalii ale vizitei lui Ceauşescu în Bistriţa. În apropiere de Dorolea, la un cot al drumului, într-o poieniţă, a văzut mai mulţii mistreţii. Vânătoarea se pare că nu a fost una reuşită, fiindcă Ceauşescu nu s-a putut lăuda cu nici un trofeu mai acătării, un porc mistreţ sau un urs împuşcat. La întoarcere, Silviu Curticeanu, deşi între timp vânătoarea se încheiase, nu a avut ce face şi i-a povestit lui Ceauşescu cum a văzut el turma de porci mistreţi în poieniţa respectivă. Nu după mult timp, secretarul personal a lui Ceauşescu, din ordinul acestuia, i-a convocat la o şedinţă ad-hoc pe primul secretar, Letiţia Ionaş şi pe responsabilii centrali şi locali cu vânătoarea şi le-a spus ceea ce i-a povestit Silviu Curticeanu. Deşi acesta nu i-a precizat numărul de mistreţi pe care i-a văzut, Ceauşescu le-a reproşat celor de faţă, că deşi Curticeanu a văzut 50 de mistreţi, el nu a reuşit să împuşte nimic. De menţionat că a fost o vânătoare organizată la „goană", iar faptul că nu a împuşcat nimic nu a fost din vina organizatorilor. Toţi cei de faţă au ascultat cu capetele plecate reproşurile lui Ceauşescu, nimeni necutezând să scoată o vorbă. Silviu Curticeanu a fost singurul care şi-a reproşat că nu a putut să-şi ţină gura şi că i-a pus într-o postură neplăcută pe organizatori.

Incident pe stadion

Încheierea vizitei şi ceremonialul de plecare au avut loc tot pe stadionul „Gloria", cu garda de onoare, fanfara militară şi un stadion arhiplin. Cu ocazia respectivă, a avut loc un mic incident, care după finalul evenimentelor din decembrie 1989 a fost interpretat în fel şi chip, ca un semn al destinului. Maşina de teren cu care s-a deplasat de la „Dealul Negru" la stadion, cuplul prezidenţial, un ARO de fabricaţie specială, la intrarea pe stadion s-a împotmolit cu roata din stânga, în groapa de nisip folosită pentru săritura în lungime, din spatele porţii, unde este instalată tabla de afişaj a stadionului, aceasta fiind scoasă cu greu din locul respectiv.

A dispărut în zare…

În aplauzele şi uralele mulţimii declanşate la ordin, elicopterul prezidenţial, condus de colonelul Vasile Măluţan, s-a pierdut în zare, undeva peste pădurea Codrişor.
Peste fix 35 de zile, Nicolae şi Elena Ceauşescu erau deja istorie, iar cele rostite la mitingul de la Comitetul Judeţean al PCR Bistriţa-Năsăud, că socialismul va cădea atunci când plopul va face mere şi răchita micşunele, s-au adeverit, în sensul că nu a fost nevoie de nicio mutaţie genetică pentru ca acest lucru să se întâmple cu adevărat.

ZAHARIA COTOC