Pentru Răducan Vasile, un bărbat din comuna Bărhășești, județul Galați, ziua de 18 decembrie 2019 părea o ocazie banală de a face niște bani rapizi. Fără loc de muncă, cu doar patru clase și fără ocupație stabilă, Răducan s-a prezentat în parcarea magazinului Altex din Bistrița cu un „lot” de 13 parfumuri contrafăcute, inscripționate cu nume mari din industria luxului: Chanel, Tom Ford, Christian Dior, Hugo Boss și altele.
Nu era prima oară când vindea astfel de produse, iar după propriile declarații, știa foarte bine că sunt false. Le cumpărase cu o zi înainte din parcarea centrului comercial Vivo din Cluj-Napoca, de la o persoană necunoscută, cu 25 de lei bucata. Le scosese la vânzare pentru 40–50 de lei, mizând pe naivitatea trecătorilor și pe magia brandurilor cunoscute.
Numai că, la ora 13:00, „afacerea” lui a fost întreruptă de un echipaj de jandarmi care l-a prins în flagrant. Au urmat audieri, un dosar penal și o anchetă desfășurată pe parcursul a patru ani. Până în 2023, Răducan Vasile a fost oficial inculpat într-un dosar deschis la Judecătoria Bistrița, sub acuzația de punere în circulație a unor produse purtând mărci identice sau similare cu cele înregistrate.
Când sărăcia ajunge în instanță alături de luxul mondial
În procesul deschis împotriva lui, patru dintre cele mai mari case de modă și parfumuri din lume s-au constituit părți civile: Chanel, Parfums Christian Dior, Hugo Boss Trade Mark Management GmbH & Co. KG și Thomas C. Ford, toate reprezentate legal de prestigioasa Societate de Avocați Turcu & Turcu. Fiecare a cerut daune materiale și morale – sume modeste, dar principiale: de la 50 la aproape 600 de euro.
Totuși, instanța a respins toate pretențiile civile, motivând că marile branduri nu au dovedit în mod concret niciun prejudiciu: nici material, nici de imagine. De altfel, inculpatul nici măcar nu a apucat să vândă vreun parfum. Produsele au fost ridicate imediat și, potrivit instanței, prejudiciul invocat nu poate fi asimilat cu „pierderi ipotetice” ale firmelor, mai ales în lipsa unor documente justificative.
Amânare, muncă în folosul comunității și un avertisment penal
Pe 28 noiembrie 2024, Judecătoria Bistrița a pronunțat sentința: 8 luni de închisoare, dar cu amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani. În acest timp, inculpatul va trebui să respecte mai multe măsuri – să se prezinte la Serviciul de Probațiune, să anunțe orice deplasare de peste 5 zile și, mai ales, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei din Bărhășești.
Instanța a reținut că bărbatul nu avea antecedente penale în România (deși fusese condamnat anterior în străinătate pentru fapte similare), a colaborat cu autoritățile, a recunoscut tot și a solicitat judecarea în procedură simplificată. Deși nu s-a renunțat complet la pedeapsă, judecătorul a considerat că scopul sancțiunii poate fi atins și fără trimiterea lui în detenție.
În schimb, parfumurile contrafăcute, 13 la număr, cu ambalaje imitând la perfecție designul original, au fost confiscate definitiv și urmează să fie distruse.
Un proces cât o lecție de drepturi de autor
Cazul lui Răducan Vasile este, în esență, o radiografie a lumii în care trăim: una în care produsele de lux pot fi găsite la colț de stradă, iar vânzătorii sunt, de cele mai multe ori, doar pionii mici ai unei piețe negre mult mai largi. Dar este și o lecție despre cum dreptul la marcă, imagine și proprietate intelectuală se protejează – chiar și când valoarea totală a prejudiciului este mai mică decât o factură la supermarket. Iar pentru bistrițeanul cu parfumuri „de firmă” la 50 de lei bucata, întâlnirea cu Chanel, Dior și Hugo Boss s-a încheiat cu o condamnare și o supraveghere de doi ani.
Justiția miroase a Chanel, micii „revânzători” de lux, vânați de giganți internaționali
Cazul lui Răducan Vasile, prins cu parfumuri contrafăcute în parcarea unui magazin și condamnat la opt luni de închisoare cu amânare, nu este nici pe departe o excepție. De fapt, România pare să devină tot mai des scena unor ciocniri juridice între persoane fizice cu venituri modeste și giganți ai industriei luxului.
Un exemplu elocvent este dosarul Lovas Fortiş Georgiana, manichiuristă și antreprenoare din Șimleu Silvaniei, care a ajuns în fața instanței pentru punerea în circulație a unor produse contrafăcute. De la genți și portofele până la parfumuri, toate purtau mărci celebre precum Dior, Chanel, Versace, Louis Vuitton, Armani, Michael Kors sau Bvlgari. Lovas, care administra un salon de înfrumusețare și o firmă de comerț cu îmbrăcăminte, a fost condamnată la 1 an și 3 luni de închisoare cu suspendare, fiind obligată să presteze 101 zile de muncă în folosul comunității și să plătească daune morale în valoare de aproximativ 15.000 de euro către marile branduri.
Dincolo de proporțiile acestor cazuri, devine clar un fapt: autoritățile tratează cu maximă seriozitate încălcările drepturilor de marcă, indiferent de dimensiunea afacerii sau de profitul real obținut. Indivizi care au crezut că vânzarea de produse de „firmă” la prețuri mici este o sursă inofensivă de venit se trezesc implicați în procese penale cu multinaționale care dispun de avocați, expertiză și o protecție juridică solidă.
Este o lecție scumpă despre proprietatea intelectuală, dar și un semnal că justiția nu face diferență între un parfum vândut în parcare și unul vândut în boutique, dacă marca este folosită fără drept. În fond, când vine vorba de Chanel, Dior sau Hugo Boss, nici măcar o etichetă ușor greșită nu scapă neobservată. Iar pentru cei care cred că luxul poate fi reprodus la imprimantă, finalul e aproape întotdeauna același: un dosar penal și o condamnare „cu esență juridică persistentă”.
