Bancile, casele de schimb valutar si de amanet, in pericol extrem

Viteza şi rapiditatea acestor jafuri, reclamă adoptarea unor norme şi măsuri de către autorităţile abilitate, care să ducă la contracararea acestui fenomen şi de reducere a riscului la care sunt supuse persoanele care gestionează asemenea valori.

În Bistriţa-Năsăud au existat tentative

Judeţul Bistriţa-Năsăud, din fericire, a fost ferit de comiterea unui asemenea gen de infracţiuni. Cazuistica relevă faptul că prin anii ’90 au existat anumite tendinţe de comitere a unor acte criminale violente, atacuri cu mâna armată, tâlhării şi jafuri, însă, fie măsurile luate la nivel general de către autorităţile abilitate, dar şi locale, au dus la înăbuşirea din faşă a acestui gen de infracţiuni. Au fost câteva tentative de comitere a unor jafuri cu mână armată, în special pe DN 17, Suceava – Vatra-Dornei – Bistriţa.

Imediat, în anii tulburi de după evenimentele din decembrie 1989, deschiderea totală a graniţelor dar şi a altor măsuri total neinspirate şi neadecvate luate de autorităţile statului, au facilitat pătrunderea în România a unui adevărat val de persoane provenite din spaţiul fostei URSS. Cred că sunt încă în memoria unora mai în vârstă, acţiunile de o extremă violenţă, care au şocat opinia publică românească neobişnuită cu asemenea gen de fapte, comise de aşa-zişi "rakeţi", proveniţi din militarii fostei armate sovietice care au luptat în Afganistan. Aceştia, puşi pe liber în ţările de origine, rămaşi fără ocupaţie, în special din trupele OMON sau SPENATZ, sau dedat la atacuri cu mână armată şi jafuri în România, şi nu numai.

Au existat asemenea tentative, în mare parte ratate, comise pe porţiunea DN 17 dintre Piatra-Fântânele şi Valea Străjii. Au fost semnalate la vremea respectivă mai multe tentative de atacuri cu mâna armată asupra unor autocare cu turişti proveniţi de asemenea din ţările fostei URSS. A fost o particularitate a acestui gen de atacuri – toate au avut loc numai asupra propriilor conaţionali, veniţi în România în grupuri organizate pentru a face comerţ, o activitate extrem de intensă la vremea respectivă. Câteva din aceste acţiuni au reuşit, dar cele mai multe au fost dejucate de către organele de poliţie şi de către primele nuclee ale structurii de mai târziu, Serviciul de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, bineînţeles şi cu largul concurs al serviciilor de informaţii. Multe dintre astfel de atacuri nu au fost raportate autorităţilor, probabil şi din cauza faptului că se petreceau între cetăţenii aceleiaşi ţări.

Caz rezolvat

Unul dintre cazurile de succes rezolvate la vremea respectivă, s-a petrecut în ajunul Crăciunului din 1997. O familie de turişti din Franţa, soţia originară fiind din România, se grăbeau să ajungă la rudele din Reghin. În jurul orei 17.00, când se lăsase deja întunericul şi o ceaţă extrem de deasă, veneau dinspre judeţul Cluj înspre Silivaşu de Câmpie – Urmeniş, urmând să iasă din judeţ înspre Reghin. Undeva pe o porţiune a şoselei între Silivaş şi Urmeniş, au observat un om întins pe şosea, iar în apropiere o maşină cu farurile aprinse şi încă doi indivizi care făceau semne disperate de ajutor. De bună credinţă, cetăţeanul francez a oprit autoturismul, cu intenţia de a acorda primul ajutor. În secundele următoare s-a trezit cu o armă proptită în tâmplă şi o voce care într-o română stricată i-a cerut banii. Soţia, care a înţeles despre ce este vorba, i-a tradus soţului ce vroia individul cu arma. Neavând încotro, i-au dat acestuia banii pe care îi aveau asupra lor, câteva mii de franci francezi şi elveţieni. Fiind în ajunul Crăciunului, francezii au reuşit cu greu să alerteze organele de poliţie, iar atacatorii dispăruseră. Dosarul poveştii respective părea să fie uitat şi acoperit de praf, conform unei practici întâlnită şi astăzi, catalogată cu AN (autori necunoscuţi). Întâmplarea a făcut ca cei patru "rakeţi", prin metode specifice, să fie semnalaţi de către un serviciu secret, în Bistriţa, în "Piaţa Ruşilor" din Calea Moldovei. Ulterior, acţionând cu profesionalism şi în cooperare şi cu alte structuri, grupul de "rackeţi" a fost identificat şi capturat în Iaşi. Cazul a fost unul dintre puţinele infracţiuni violente, cu mâna armată comis pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud.

La nivel naţional, creşte numărul de infracţiuni

În ultima perioadă de timp, însă, asemenea gen de infracţiuni s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Atacuri cu mâna armată asupra unor bănci şi case de schimb valutar au avut loc la Braşov, Cluj, Constanţa, unele din ele soldate cu victime omeneşti.

În urma integrării României în UE, un efect imediat a fost eliminarea controlului şi înregistrării persoanelor care tranzitează graniţele, ca urmare harta criminogenă a suferit mutaţii importante, infractorii au început să circule mai uşor.

Prima jumătate a anului 2009 a cunoscut o creştere spectaculoasă a atacurilor cu mâna armată asupra băncilor. Numai în primele cinci luni ale anului au fost înregistrate două jafuri armate în Cluj-Napoca şi Constanţa, ai căror autori nu au fost identificaţi până în prezent. Pe fondul creşterii numărului de bănci, implicit a numărului de bancomate şi a operaţionalizării acestora în locuri izolate, neadecvate, s-a constatat o evoluţie spectaculoasă a infracţiunilor din acest domeniu.

Deficienţe constatate

Toate evenimentele care au avut loc au demonstrat că infractorii acţionează cu profesionalism, că obiectivele atacate au fost studiate anterior, iar atacul propriu-zis s-a derulat în câteva secunde sau zeci de secunde. Toate măsurile de protecţie s-au dovedit tardive – camere de supraveghere video, societăţi de pază, poliţie, care de fiecare dată au ajuns după ce atacatori dispăruseră cu banii. Nu mai vorbim de calitatea agenţilor de pază, care de fiecare dată au fost anihilaţi din start. Oamenii respectivi, deşi unii dintre ei foşti militari de carieră, nu au pregătirea necesară pentru a face faţă unui asemenea gen de acţiune. Situaţia este gravă, toate atacurile care au avut loc au reuşit, reacţia societăţilor de pază şi ale poliţiei fiind zero. Norocul este că nu se petrec multe asemenea atacuri, altfel lucrurile ar fi cu adevărat îngrijorătoare.
Desigur, s-au elaborat strategii şi se elaborează şi în prezent pentru combaterea tâlhăriilor comise asupra băncilor, caselor de schimb valutar şi de amanet, a mijloacelor de transport valori şi a altor deţinători de valori, precum şi a furturilor de şi din bancomate. Se are în vedere în primul rând, eficientizarea modalităţilor de reacţie. Este nevoie ca autorităţile abilitate – poliţia, serviciile secrete – să identifice vulnerabilităţile şi riscurile potenţiale, grupurile infracţionale ocazionale, dar şi persoanele pretabile la asemenea gen de infracţiuni, cetăţeni români sau străini. Cooperarea se impune mai mult decât oricând, într-o zonă unde graniţele sunt tot mai permisive, iar circulaţia devine tot mai liberă.

Controalele făcute de către organele de poliţie la bănci, la casele de schimb valutar şi de amanet au scos la iveală o serie de deficienţe, care parcă invită infractorii să acţioneze. Sistemele de alarmare antiefracţie nu sunt avizate, nu există sisteme de televiziune cu circuit închis, imaginile arhivate de aparatele de înregistrare video nu au calitatea necesară identificării unor persoane. Toate aceste deficienţe constatate demonstrează că, atât autorităţile, dar şi băncile, patronii unor firme de schimb valutar şi de amanet nu realizează pericolul potenţial la care se expun. Orice întârziere în luarea unor măsuri adecvate sau tratarea cu superficialitate a acestor probleme, pe fondul recesiunii în care se afundă România, pot duce la surprize cu efecte deosebit de tragice.

Zaharia Cotoc