Cum a dat criza şi foamea în români, de ceva vreme am început să ne hrănim mai mult cu poezii, cântecele sau mai nou cu …balade. Cum se întâmplă ceva mai deosebit, cum hopa că te trezeşti primind pe mess o „chestie” care circulă deja peste tot. În versiunea „Baladă pentru Adeline”, cu influenţe tragico – comico – de tăiat venele ( să scuzaţi cacofonia), cea mai nouă apariţie este „Baladă pentru mama lui Dan Diaconescu”, în care se relatează povestea recentă a cunoscutului patron OTV –ist, cel care pe mulţi români i-a obişnuit cu nopţi albe şi piperate, dar acum şi-a luat liber, pardon, i s-a dat puţin liber.
„Vino mamă să mă vezi/ N-am să mai prezint senzaţii/ Astăzi, dacă poţi să crezi/ M-au săltat subit mascaţii. Cred că mi-au făcut filaj/ E nasol, miroase-a stârv/ M-au închis pentru şantaj/ Alături de Doru Pârv./Am trăit o tragedie/Pe dos lumea s-a întors/Azi m-au dus la puşcărie/ Cu Cielo – n loc de Rolls./ M-am temut de la-nceput co s-ajung după zăbrele/Încă de când Tolea – vrut/Să mă-nchidă în pubele”.
Mai departe, balada continuă lacrimogen, într-un stil de miştocăreală, care să ne facă să uităm… în ce ţară trăim!
