În 20 și 21 ianuarie au loc primele procese intentate de instanțe din România la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind secția specială și obligativitatea respectării recomandărilor din rapoartele MCV, atunci când părțile implicate își vor susține pledoariile.Avocatul clujean Radu Chiriță va susține punctul de vedere al CSM.

În 2019, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a înregistrat mai multe solicitări ale instanțelor din România, între care Curțile de Apel Pitești, București și Tribunalul Olt, care au contestat modul în care a fost înfiintată și funcționează secția de anchetare a magistraților și cer, printre altele, și să explice dacă România este obligată să respecte recomandările din rapoartele privind Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) al Comisiei Europene. Demersul la Curtea Europeană a fost inițiat de Forumul Judecătorilor din România, iar o parte din dosarele înregistrate au fost conexate.

Autoritățile române vor fi reprezentate de noul agent guvernamental pentru CJUE Emilia Ganea, de magistratul Horațiu Radu din partea Parchetul General, în timp ce CSM, va fi reprezentat de avocatul clujean Radu Chiriță.

Va susține pledoarie pe două dintre dosare și procurorul Bogdan Pîrlog, președinte al Asociației „Inițiativa pentru Justiție”. Își vor susține punctele de vedere în fața CJUE și reprezentanții Comisiei Europene și ai unor state care au intervenit în procedură, precum Belgia, Danemarca, Suedia.


După susținerea pledoariilor și sesiunea de întrebări din partea judecătorilor din complet și din partea avocatului general, se declară închise dezbaterile, iar Curtea va anunța termenul în care avocatul general va face publice concluziile. Din practică, acest termen ar fi în jur de o lună. După concluzii, urmează pronunțarea CJUE.

Principalele argumente susținute de CSM în punctul de vedere trimis CJUE

  • „Cu privire la utilitatea înființării Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, Curtea Constituţională, prin Decizia 33/2018, a reținut, în controlul a priori al legii de înfiinţare, că această structură specializată constituie o garanţie legaiă a principiului independenţei justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului. S-a mai reținut că se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraților împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunţuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire ia efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârşite de magistrați.
  • De altfel, Curtea a reținut că este constituțional şi aspectul privind stabilirea unor reguli speciale de competenţă cu privire la o anumită categorie de persoane, acest aspect nereprezentând un element de noutate în actualul cadru normativ procesual penal.
  • În ceea ce priveşte Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, din reglementarea legală a acestei secții reiese cu claritate faptul că nu doar independența judecătorilor este asigurată, cât şi cea a procurorilor care funcționează în cadrul său.
  • Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale enumerate mai sus (…) privind înfiinţarea, organizarea şi funcționarea Secţiei pentru investigarea infracțiunilor din justiţie, procurorul-şef al acesteia este numit în funcţie de Plenul CSM, spre deosebire de procurorii de la marile parchete (spre exemplu, procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ, procurorul-şef DNA, procurorul-șef DIICOT) care sunt numiţi în funcţie în urma unui concurs organizat de Ministerul Justiției, CSM emițând doar un aviz consultativ în această procedură.
  • Mai mult, prin analiza cadrului legal care guvernează înființarea, organizarea şi funcţionarea Secţiei, suntem de părere că legiuitorul a avut în vedere crearea unui structuri de parchet care prin particularităţile sale, în ceea ce priveşte numirea în funcție a procurorilor, să asigure o independenţă a acestora prin eliminarea din procedura de selecție a Ministerului Justiţiei.
  • Regulile privitoare la competența personală, ca o derogare de la competența după materie, ţin de tradiţia dreptului românesc și nu au fost niciodată contestate sau considerate o încălcare a principiului statului de drept. Prin urmare, principiul independenţei judecătorilor, consacrat de art. 19 alin. (1) al doilea paragraf din TUE şi de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum acestea au fost interpretate prin jurisprudența CJUE, nu se opune înființării Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la modalitatea de numire/revocare din funcţie a procurorilor care fac parte din această Secţie. Dimpotrivă, înființarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie constituie o garanție legală a principiului independenţei justiţiei în general şi a independenţei judecătorului în special.
  • (…) Organizarea judiciară nu cade în competența exclusivă a Uniunii Europene. Aşadar, statele membre pot să îşi organizeze sistemele de justiţie în mod autonom, ținând seama de tradiţiile juridice extreme de eterogene la nivel european, cu respectarea însă a principiului statului de drept şi a tuturor celorlalte principii care, de altfel, fac parte din tradiţia comună a statelor membre.
  • În ceea ce priveşte instituirea unei secţii specializate în investigarea infracţiunilor din justiţie, nici principiul statului de drept şi nici cel al egalităţii cetăţenilor în faţa legii nu se opun unei astfel de măsuri adoptate la nivel intern, într-un domeniu care nu a făcut şi nu poate să facă obiectul uniformizării la nivelul UE. Este de tradiţia dreptului penal românesc existența unor diferite forme de competenţă, respectiv materială (după tipul infracţiunii comise), personală (după calitatea persoanei suspectate că a comis o infracţiune) şi teritorială (după, prin altele, locul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală).
  • Rațiunea instituirii unei competențe personale, deși nu se impune a fi justificată întrucât ține de autonomia fiecărui stat membru de a hotărî în materia organizării judiciare proprii, rezidă, pe de o parte, în necesitatea de a asigura garanții suplimentare anumitor persoane acuzate de comiterea unor infracţiuni, prin prisma rolului important ocupat în societate şi a importanţei funcţiei lor (de pildă, deputaţi, senatori, magistrați care sunt judecaţi, în primă instanţă, de curțile de apel, indiferent de gradul profesional deţinut ori, mai ales, de natura infracţiunii comise) şi, pe de altă parte, de necesitatea de a asigura un grad sporit de profesionalism al judecătorilor învestiți cu soluţionarea cauzelor, mai ales că existența unei competențe personale, presupune, de cele mai multe ori, săvârşirea faptei în cadrul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.
  • În concluzie, în raport de cele în precedent inserate, în subsidiar, apreciem că dreptul european invocat nu se opune emiterii de către subscrisul a unor regulamente privind înființarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, subscrisul îndeplinindu-şi obligaţiile în temeiul legii şi în limitele competenţelor”.

Radu Chiriță: ”Mă gândesc că CSM-ul a vrut să îşi ia avocat bun, iar din punctul ăsta de vedere nu cred că le pasă dacă îmi place mie de Kovesi sau nu”

După ce jurnalista Ioana Ene Dogioiu de la ziare.com l-a atacat pe Radu Chiriță ca urmare a faptului că avocatul va reprezenta CSM la CJUE, Radu Chiriță i-a dat o replică jurnalistei. Textul scris de Radu Chiriță pe blogul personal – www.raduchirita.com:

”Replici, corecturi şi ce fac eu când sunt avocat

Scriu acest text în urma a două articole publicate de ziare.com ieri (n.r. 15 ianuarie) şi azi (n.r. 16 ianuarie) (…).

Primul articol e cât de cât decent. Începe însă cu o eroare, datorată profesionalismului autorului, materializat prin documentarea serioasă a articolului publicat. Nu sunt profesor universitar, ci doar conferenţiar. Mi-ar fi plăcut să fiu prof, dar nu am reuşit să încă să îmi scriu nenorocita aia teză de abilitare. De aceea, dacă domnu’ Ionel citeşte ce acest text, l-aş ruga să îl modifice, ca să respecte realitatea.

Mai scrie în acest articol că am apăr VIP-uri acuzate de infracţiuni de corupţie. Mulţumesc pentru reclama gratuită şi conformă cu standardele pure ale statului profesiei de avocat, dau o bere când ne-om întâlni. Deşi pe standardele pure ale ziare.com berea asta ar putea fi calificată şi mită, mi-o asum. Mi-ar fi plăcut un pic mai mult şi poate mă întindeam la două beri, dacă ar fi scris şi că, spre exemplu, dl. Căncescu a fost achitat în singurul dosar judecat în fond până acum, iar pe dosarul de urmărire al dlui. Moloţ zace un praf de 4 ani grosime, probabil de corupt ce e. Mi-ar fi plăcut şi mai mult să amintească de alţi clienţi ai firmei mele de avocatură, dar probabil că nu sunt VIP-uri şi de aia au fost excluşi din enumerare.

De exemplu, dl. judecător Galea, achitat definitiv, şi care a fost suspendat fără salariu din magistrtură vreo câţiva ani pe vremea când nu existau structuri de parchet speciale pentru magistraţi, iar independenţa acestora nu era afectată. Sau dna. judecător Roman, trimisă şi ea în judecată fără a se pune presiune pe judecători, pentru ca după restituirea dosarului în cameră preliminară să primească clasare pe motiv că fapta nu există. Aş mai spune, da’ după aia mă beleşte unebereu că scrie la statut că nu am voie să divulg numele clienţilor în scop de reclamă.

În fine, primul articol se termină apoteotic citând nişte fraze scrise pe blogul ăsta cu privire la unele întrebări lansate de ICCJ către CJUE. Mi-ar fi plăcut şi un link, creşteam pe google, dar nu o fost să fie.

Azi dimineaţă (n.r. 16 ianuarie), ziare.com au scos artileria grea şi au publicat al doilea articol. Pe scurt, duamna autor (n.r. Ioana Ene Dogioiu) se întreabă cu mult subînţeles cum de m-o angajat CSM-ul fix pe mine care am trei defecte majore: scriu pe blogul propriu folosind expresii şi cuvinte neacademice; nu îmi place de Kovesi şi de DNA, în schimb îmi place corupţia; apăr infractori. O să le iau pe rând.

Înjur. Nu mă laud cu asta, nu mi se pare o calitate a mea, dar înjur destul de frecvent. de multe ori, de nervi, alteori ca să mă descarc, alteori ca să mă amuz, alteori de bucurie. Foarte rar, in personam, de cele mai multe ori in rem. Ăsta sunt, cui nu îi place să nu se uite. Pe blogul ăsta scriu din când în când ce îmi trece prin cap. Uneori, mai ales când scriu de nervi, prin cap îmi trec multe înjurături. Nu le scriu pe toate, dintr-un sentiment de pudoare. Uneori, scriu şi fără să înjur. De exemplu, aici. (…) Nu înjur nici când vorbesc în faţa instanţelor, nici când scriu acte către instanţă.

Nu am înjurat în niciuna dintre cărţile scrise şi nici în articolele publicate în reviste de drept. Înjur pe blogul ăsta de căcat, pentru că dacă aş scrie în alt limbaj decât gândesc aş fi ipocrit. Atât şi nimic mai mult. Nu mă face asta nici avocat mai bun şi nici mai slab.

Nu ştiu de ce fix pe mine m-o ales CSM-ul să îl reprezint la Luxembourg. Sper că nu pentru că înjur uneori pe blog, că ar fi trist. Sper că mai degrabă m-or fi ales pentru că mă pricep cât de cât la drept constituţional, că am experienţă practică în penal şi că or auzit că oi fi bun. Probabil nu or citit articolele în care pizduiam CSM-ul. Înţeleg că dna. jurnalist e supărată pe alegerea CSM-ului. E dreptul său şi e liberă să îşi exprime părerea.

Sunt fanul neţărmurit al libertăţii de exprimare, al dreptului la critică şi al dreptului mega fundamental de a nu fi de acord cu mine. Blogul ăsta este o dovadă. Articolul îmi dă însă senzaţia că are ca scop, între altele să arunce cu rahat în mine. Dacă singurul lucru pe care l-o găsit pentru a băga căcatu’ în ventilator o fost faptul că înjur când scriu pe blog, e bine, tati, sunt fără păcat.

Pentru articolele viitoare, mai am nişte sugestii: îs gras, ochelarist, fumez, înjur din start imediat ce intru într-un oficiu poştal şi nu ştiu unde este registratura instanţelor, că nu am fost niciodată. Dacă mă sună, îi mai spun şi din alea mai “secrete”. În rest, dacă citeşte textul ăsta, trebe să transmit că am şoricu extrem de gros şi mă doare în cur de altfel de critici.

Apoi, sunt atacat pe motiv că nu îmi place de Kovesi şi de DNA. Recunosc: e adevărat. Nu îmi place DNA, dacă aş fi dictator aş desfiinţa această instituţie, eu cred că a fost înfiinţată nu pentru a lupta cu corupţia, ci pentru a controla lupta şi a-i beli pe corupţii lor, nu pe ai noştri. Sunt fanul competenţei materiale pe fapte de corupţie pentru toţi cei două mii şi ceva de procurori din ţară şi nu doar pentru vreo sută dintre ei. E părerea mea şi cred că am dreptul la ea. Şi încerc să mi-o susţin atunci când pot.

Sunt, prin vocaţie şi prin profesie cu atât mai puţin fanul abuzurilor pe care DNA le-a comis în special în ultimii ani. Profesia de avocat te aduce aproape de oameni, nu de cifre, şi e greu să rămâi neatins atunci când vezi oameni a căror viaţă e distrusă de abuzul de putere, manageriat şi cel puţin tolerat de madame Kovesi. Nu am nicio problemă cu mulţi dintre procurorii DNA, pe mulţi îi respect şi cred că sentimentul e reciproc. Dar mi-e greu să respect şi să nu lupt împotriva a ceea ce s-a întâmplat la Oradea sau la Braşov. Odată o să intru şi în detalii.

Pe scurt, nu îmi place DNA ca instituţie şi o consider lipsită de legitimitate, consider că o parte din procurorii săi sunt autori a unor infracţiuni şi consider că dna. Kovesi a tolerat şi a promovat fix aceşti procurori, deci nu îmi place nici de ea. Nu îmi place însă corupţia, nu dau şi nu primesc şpagă, nu pun şi nu primesc pile, firma mea de avocatură nu face chestii lipsite de etică, nu lucrează decât în mod excepţional cu statul etc. Sunt un om cinstit. Faptul că nu îmi place de DNA, de Kovesi sau de gaşca de la Oradea nu înseamnă altceva. Este exact dovada că sunt cinstit şi nu îmi folosesc principiile doar când îmi convine. Aşa cum ziare.com o face, că haştagmuiepsd o devenit poezie, în timp ce “căcatul” meu mă face om de nimic. Săracu Arghezi, dacă tot vorbim de poezie.

Oricum, asta nu are vreo legătură cu cât de bun avocat sunt. Mă gândesc din nou că CSM-ul a vrut să îşi ia avocat bun, iar din punctul ăsta de vedere nu cred că le pasă dacă îmi place mie de Kovesi sau nu, dacă ascult rock, manele sau propriul freamăt interior, dacă mănând quinoa sau nu ori dacă îmi tund părul din urechi ori ba.

Astea de mai sus nu m-or supărat în articol. E dreptul autorului ca astea să fie relevante pentru el, bănuiesc că pe motivul ăsta nu o să mă angajeze ca avocat dacă va avea nevoie vreodată. Pot trăi liniştit cu asta. Ce m-o supărat e afirmaţie: Chiriţă apără infractori, ca toţi avocaţii de altfel. Pentru asta, într-o ţară în avocaţii ar fi sărti în sus de cinci metri. Ai noştri sunt prea ocupaţi cu ghidul bunelor maniere în instanţă ca să o facă, aşa că o fac eu. Stimată doamnă (vorba vine), nu apăr infractori.

Treaba mea este ca tuturor, inclusiv infractorilor, să le fie repectate acele drepturi care încă nu au devenit un lux pe care nu ni-l permitem. Poate că nu realizaţi, dar oricine, inclusiv infractorii, au o sumă de drepturi, alea de la art. 21 până la 53 din Constituţie. Şi alea din codul de procedură penală. Şi alea din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Pe alea le apăr eu, duamnă! Inclusiv prezumţia de nevinovăţie, pe care dv. o ignoraţi. Iar, în ciuda libertăţii de exprimare, asta nu aveţi voie să faceţi. Scrie în art. 57 din Constituţie, că aveţi obligaţia fundamentală faţă de ţară să o faceţi. Iar ca jurnalist care scrie frecvent despre justiţie, trebuie să o ştiţi. La fel cum ştiţi că nu apăr numai persoane acuzate în materie penală.

În rest, sănătate maximă la toată lumea.

PS. Textul întreabă cum s-a atribuit contractul către firma mea, care e onorariul etc. Bănuiesc că CSM va răspunde acestor întrebări, pe care le consider legitime din partea presei. Nu cred că am căderea să răspund decât la una dintre ele, cea legată de onorariu. Contractul nu este pro bono. Firma mea oferă şi servicii pro bono, dar pentru cei aflaţi în nevoie. CSM-ul are bani să îşi plătească avocaţii, atunci când alege să îi angajeze. Nu este un onorariu mare, din contră. Pentru mine, legal, el e confidenţial nu pot să îl comunic, probabil îl va comunica CSM-ul.

PS2. În loc să îmi pregătesc pledoaria pentru CJUE, stau şi scriu prostii pe blog. Pentru asta, aş putea fi tras de urechi, nu pentru că scriu semi-birjăreşte”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here