Autodenunţul lui Nelu BENŢA:„Împreună cu doi bistriţeni am modificat dosarele”

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat un decret în toamna anului trecut, conform ordonanţei 95 privind conferirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant” unui număr de 505 revoluţionari, la propunerea Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor. Însă Nelu Benţa este primul dintre cei incluşi pe listă care demască această mafie din spatele decretului. Potrivit revoluţionarului, motivarea şi dosarele celor înscrişi s-au făcut prin fals şi alte metode ilegale

Cele 505 persoane au obţinut astfel avizul Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989.
Potrivit unei decizii a Guvernului de la finalul anului 2014, revoluţionarii care, în decembrie 1989, au mobilizat şi condus grupuri de oameni, construind şi menţinând baricade împotriva forţelor regimului comunist, vor fi obligaţi să obţină noi certificate prin care să ateste că au avut „un rol determinant” la Revoluţie, pentru indemnizaţii.
Astfel, Guvernul a stabilit că persoanelor care deţin în prezent titlul de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” (atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989) li se vor elibera noi certificate pentru obţinerea calităţilor şi titlului de „Luptător cu Rol Determinant”, dar numai dacă îndeplinesc condiţiile stabilite de lege şi cu avizul unei comisii parlamentare care va înainta preşedintelui ţării propuneri de atribuire a titlului.
Acest nou titlu, care stă şi la baza condiţiilor de acordare şi care va fi atribuit sub sancţiune penală pentru date false, este definit acum de Guvern ca fiind acordat celor care, în perioada 14-22 decembrie 1989, au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, dar „doar în localităţile” în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Din această categorie de persoane cu rol determinant vor face parte şi eroii-martiri, ai căror urmaşi beneficiază de indemnizaţii şi facilităţi.
În sprijinirea noului titlu de revoluţionar, Guvernul a decis să modifice şi modul de prezentare a Revoluţiei, din primul articol din Legea revoluţionarilor, şi să nu mai fie utilizată sintagma” Revoluţia română din decembrie 1989, declanşată prin revolta populară de la Timişoara, continuată în Bucureşti şi în alte localităţi ale ţării şi transformată în revoluţie antitotalitară, sprijinită de armată, care a condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, constituie un moment crucial în istoria României”, ci o altă sintagmă potrivit căreia „Revoluţia Română din Decembrie 1989, declanşată prin revolta populară de la Timişoara, continuată în municipiul Bucureşti şi în alte localităţi ale României, unde revoltele cetăţenilor români au fost reprimate de forţele de ordine şi s-au soldat cu morţi, răniţi sau arestaţi, a condus la dobândirea libertăţii şi la instaurarea democraţiei în România, constituie un moment crucial în istoria ţării”.

Falşii revoluţionari

Revoluţionarul care în 1989 scotea Bistriţa în stradă a încercat să îl dea în judecată pe secretarul de stat Adrian Sanda pentru ordonanţa de guvern mai sus menţionată.

„A apărut un decret semnat de preşedintele României cu privire la certificatele cu rol determinant. Pe acea listă au apărut indivizi care nu au nici o treabă cu revoluţia. În momentul în care aceste liste au apărut, propaganda de serviciu a început să lovească în Iohannis cum că ar fi decorat oameni ce nu se încadrau proiectului. Erau falşi revoluţionari. Însă ce trebuie ştiut este că aceste liste au fost făcute de către Guvernul României şi avizate şi completate de către o comisie parlamentară. Aleg acum să fac un autodenunţ prin care explic obţinerea frauduloasă de către mine a certificatului de determinant” anunţă Nelu Benţa.

Ordonanţa de Guvern fabricată cu ştampilă din Bistriţa

Povestea halucinantă din autodenunţul lui Nelu Benţa conţine detalii despreo casă de conspiraţie din apropierea Capitalei şi reţeta cum se modificau dosarele revoluţionarilor, de la ştampile identice la sfori de sigiliu învechite şi declaraţii contrafăcute.

„Conform Ordonanţei 95, nu meritam. Conform ceea ce am făcut în Revoluţie, eu spun că dacă în România sunt 1.000 de revoluţionari, corect ar fi să mă număr printre primii 500, raportat la ceea ce am făcut eu în concret în Bistriţa anului ’89. Însă repet, chestiunea asta cu apariţia mea pe lista determinanţilor are o poveste de început.

Odată cu publicarea Ordonanţei 95 la sfârşitul lui 2014, citind atent ordonanţa am observat că se doreşte astuparea a tot ce era murdar, de alţii înainte şi care şi acum conduc instituţii sau asociaţii de revoluţionari.

Nu vreau doar să dovedesc că se fac dosare false de determinant. Ştampila asociaţiei de revoluţionari din Bistriţa apare pe protocolul încheiat între SSPR şi asociaţiile revoluţionare. Aceeaşi stampilă face parte şi din expunerea de motive a ordonanţei către Parlament prin care secretarul de stat Adrian Sanda la promovat. Acolo se motiva că e vorba de voinţa celor 70 de semnatari ai protocolului. Ştampila era pusă în fals pe document.

Nu vom găsi nicăieri aspecte despre determinanţi şi plăţi acordate adevăraţilor revoluţionari, conform celor stipulate în motivare.

Eu, descoperind chestiunea cu ştampila,m-am adresat către ParlamentulRomânieişi Parlamentul European. Am trimis Senatului petiţii pe site-ul oficial prin care arătam că sunt duşi în eroare şi că sunt puşi să voteze o ordonanţă a cărei motivare vine cu falsuri”, a mărturisit Benta.

Tentativă de demolare a ordonanţei

Acelaşi Benţa continuă să explice cum a încercat să îl dea în judecată pe Adrian Sanda, şi împreună cu cei de la Asociaţia de Revoluţionari să prezinte dovada că pentru motivarea de la baza legii s-au contrafăcut ştampile.

„Demersul meu era de a demola ordonanţa. Nu pot să accept ca la 26 de ani după revoluţie, Parlamentul pe care noi l-am adus, prin ceea ce a însemnat revoluţia, să fie pus în situaţia de a legifera lucruri neadevărate.

Prima dată s-a întâmplat să merg la Bistriţa să le cer colegilor din asociaţie să îl dăm în judecată pe secretarul de stat Adrian Sanda pentru că a folosit ştampila noastră pentru a apărea o categorie nouă de determinanţi. Colegii îmi spuneau:„Cum să ne batem noi cei de la Bistriţa cu dulăii din Bucureşti, că au Serviciile şi Parlamentul în spate”.

Împreună cu actualul preşedinte al asociaţiei şi un alt membru, am făcut dosare pe care le-am depus la Bucureşti cu împuternicire adecvată. În tot timpul acesta, deşi trimisesem dosarul cu solicitarea de a primit statutul de luptător determinat, mi-am continuat lupta împotriva ordonanţei.

Refabricarea dosarului lui Benţa: „Să zic că eram în 21 decembrie la Bucureşti, nu la Bistriţa”

După ce şi-a depus dosarul pentru a beneficia de ordonanţă, Benţa a fost chemat înCapitală, alături de ceilalţi doi bistriţeni, de către omul care era împuternicit să administreze dosarele acestora.

„Ulterior am fost chemaţi toţi trei la Bucureşti. Nu ni s-a spus clar despre ce era vorba, ci doar că are legătură cu dosarele depuse pentru a primi titulatura de determinant. Astfel că, împreună cu ceilalţi doi bistriţeni, nu o să le dau numele pentru că e alegerea lor dacă vor să se autodenunţe şi ei, am mers la şedinţa de la Bucureşti. Când ne-am oprit la Ploieşti mi-au spus că trebuie să modificăm prima pagină din memoriu zicând că singura modalitate prin care noi putem să ajungem revoluţionari cu un statut de determinat. Trebuia să scriem că în 1989 am pornit din Bistriţa în 21 decembrie şi nu în 22, cum era într-adevăr. Mi s-a mai spus să ne legăm de un oraş precum Bucureşti. Gen că în 21 eram în Bucureşti şi în 22 în Bistriţa”, mai spune revoluţionarul.

De asemenea Nelu Benţa spune că după oprirea de la Ploieşti s-au întâlnit în Capitală cu Ionel Iosif, cel căruia cei trei i-au semnat o împuternicire pentru a susţine dosarele în faţa SSPR-ului(Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989).

Casa conspirativă în care existau dosarele ce au fost modificate

După întâlnirea din Capitală, cei trei au fost duşi la o locuinţă conspirativă. Nu se ştie exact dacă aparţinea lui Ionel Iosif, însă conform celor relatate de Benţa casa se afla în afara Bucureştiului, pe un drum lăturalnic ferită de activitate de orice tip. Acolo s-a petrecut falsul în declaraţii, conspiraţia împotriva sistemului şi tot acolo existau dosare odată depuse la Guvern, ulterior sustrase pentru a se interveni pe ele.

„Apoi ne-am deplasat la o şedinţă unde ne-au pus să vizionăm nişte casete de la revoluţia din ’89. Filmări aleatorii. Totul se petrecea la ieşire din Bucureşti într-o zonă foarte retrasă. Pe lângă dosarele noastre ce nu aveau cum să fie scoase din arhivă. Nu ştiu cum s-a reuşit acest lucru. Era ilegal! Pe lângă acestea au scos pe masă câteva foi îngălbenite. Ştiind că trebuie să minţim şi să fabricăm documente, am încercat să trag de timp pentru că nu vroiam să facem aceste falsuri. Mai devreme sau mai târziu oricum se afla. Le-am spus că nu avem cum să relatăm fals faptele, pentru că noi nu eram în Bucureşti în 21 decembrie.

De exemplu în Bistriţa, profesorul şi directorul general al Centrului Cultural din oraşul respectiv, a scris o carte, ”Bistriţa la Revoluţie”. Acolo, în acea carte, eu spuneam ce am făcut în data de 21 în Bistriţa, nu în Bucureşti. De asemenea în dosarul meu apăreau copii după interviuri pe care eu le-am dat şi la care vorbeam de data 21, dată în care am scos bistriţenii în stradă. Nu aveam cum să demonstrez că am fost la Bucureşti atunci.

Eram nemulţumit pentru că trebuia să schimb mai mult de jumătate din dosar ca să coincidă cu ipoteza lor. Mi se spunea:”Lasă că stăm aici cât e nevoie, până le aranjăm pe toate”. Le spuneam că fiecare filă era ştampilată, iar ei au propus să le ştampilăm cu o altă ştampilă de-a lor, dar se vedea clar că era diferită dimensiunea dintre cele două. A trebui să scot orice dovadă din dosar prin care se atesta că în 21 decembrie eram în Bistriţa. Ulterior, toţi trei am ne-am dat câte o declaraţie că ne-am întâlnit în Bucureşti în 21 decembrie şi am modificat memoriul, inclusiv prima pagină.

Toate astea le-am făcut că nu puteam să ies din încurcătură. Şi, apoi,atât la dosarul meu cât şi la celorlalţi doi s-a folosit acelaşi tip de sfoară(similar cu cea iniţiată) cu care se legau dosarele, o maşină de găurit, şi s-au adăugat declaraţii lălăite şi pagini îngălbenite scrise, pentru ca să pară autentice. Să indice că noi am fost văzuţi atunci la baricadă”, declară Benţa.

A încercat să fugă, dar îi era teamă

Confuz de faptul că totul se petrecea foarte repede, Nelu Benţa a încercat să evadeze din acea casă, însă nu avea nici bani şi îi era frică de faptul că Iosif Ilie avea o armă la el cu care îi putea curma viaţa.

Potrivit celor declarate de el în autodenunţ, a încercat să se ceară la baie,însă ulterior i s-a făcut frică de câinii ce se aflau în curtea imobilului şi că i se va întâmpla ceva rău.

„Am vrut de două ori să fug cerându-mă la toaletă. În continuare mi se spunea că stăm aici cât e nevoie şi să nu îmi fie frică. Am scris ce era de scris şi la ora patru şi ceva, dimineaţa, am plecat din Bucureşti spre Bistriţa. La Sighişoara am făcut o oprire, mi-au dat o cafea şi 20-30 de lei să am de ocazie spre Sibiu şi am scăpat”, mai spune Nelu Benţa.

Ulterior s-a publicat lista, iar el a obţinut titulatura conform dosarului fabricat

Evenimentele relatate de Benţa s-au petrecut în perioada cu incendiul de la Clubul Colectiv din Bucureşti. De altfel, Benţa, odată ajuns la Sibiu a încercat să contacteze un om din Servicii, dar acela i-a spus că deşi mărturia bate cap la cap cu realitatea, nimeni nu o să îl ajute împotriva sistemului corupt.

Autodenunţul făcut de Benţa la un post de radio vine, conform spuselor sale, pentru ca nepoţii săi să aibă un bunic ce a încercat să îndrepte lucrurile şi să ştie o ţară întreagă despre mafia din asociaţiile de revoluţionari în raport cu Guvernul, Parlamentul şi Preşedintele României.

De reţinut este faptul că s-a dorit aplicarea unei Ordonanţe de Guvern, respectiv 95/2014, a cărei bază o constă o motivare ştampilată ilegal şi prin care se acoperă neregulile cu privire la persoane ce şi acum conduc ţara.