Fără îndoială, alegerea lui Victor Ponta ca preşedinte al PSD-ului este evenimentul lunii februarie. Nu sunt PSD-ist, nu am votat niciodată cu PSD şi nici nu intenţionez s-o fac, dar trebuie să recunosc că modul în care s-au desfăşurat lucrările congresului extraordinar şi mai ales luările de cuvânt ale majorităţii vorbitorilor au fost excepţionale. Habar nu aveam că Miron Mitrea este un atât de bun orator. Mutra îl recomandă mai mult să conducă o garnitură de metrou sau un tir, decât să ţină cu sufletul la gură o sală întreagă cu discursul său. Mi-a plăcut până şi discursul bătrânului Ion Iliescu, care a refuzat soluţia de avarie propusă, de a prelua conducerea PSD pentru un an de zile. A fost extrem de prudent în discursul său, evitând să declare ce candidat sprijină – Geoană sau Ponta. Desigur, Iliescu nu i-a iertat pe cei ce astăzi îi cereau soluţia salvatoare – preluarea partidului – cei care acum 5 ani, tot la congres, l-au trădat, făcându-l preşedintele partidului pe Geoană. Cât noroc a avut PDL cu trădarea pesediştilor de acum 5 ani! Altfel ar fi arătat un PSD condus de Ion Iliescu.
Mircea Geoană a fost beneficiarul trădării, iar Victor Ponta, în calitate de şef al organizaţiei de tineret, a fost una din principalele unelte ale lui Geoană. Acum amândoi i-au implorat sprijinul lui Iliescu, singurul dintre liderii pesedişti aplaudat şi ovaţionat în picioare de participanţii la congres. Probabil din acest motiv, Ion Iliescu nu a vrut să aleagă între doi trădători, lăsând sala să facă asta în locul lui. Sunt convins însă că cel al cărui nume ar fi fost rostit de Iliescu ar fi câştigat. Nu a fost să fie aşa. Victor Ponta a câştigat în dauna ridicolului Geoană. Oricum, alegerea lui Victor Ponta dă, în sfârşit, o şansă PSD-ului şi opoziţiei din România. Nu este normal, în nici o ţară din lume, şi cu atât mai mult în România, cu trecutul ei totalitar şi cu o democraţie de operetă, ca un partid sau o persoană să aibă prea multă putere. De la alegerile prezidenţiale, nimic nu se mai opunea PDL-ului şi cercului său de interese. PSD mergea din rău în mai rău sub conducerea lui Geoană cel atacat de flacara violetă, cel ce s-a umplut de ridicol clamând o victorie ce nu exista, cel care la 50 de ani nu are o casă proprie şi trăieşte la soacră, cel ce ar fi trebuit demn să-şi dea demisia, dar nu a făcut-o. Aşa cum Geoană nu şi-a ţinut în frâu familia, nu a putut ţine în frâu nici partidul. De luni de zile numeroşi parlamentari PSD au plecat din partid, fie motivaţi de propunerile PDL-ului, fie sătui de impotentul Geoană. Odată cu apariţia lui Ponta lucrurile s-au schimbat. Este ambiţios, extrem de tânăr, inteligent şi un polemist redutabil. Mi-a plăcut că în primele apariţii televizate n-a bătut câmpii şi a spus lucrurilor pe nume. Cred cu tărie că Ponta va face istorie şi va oferi, prin partidul său, o alternativă serioasă actualei puteri. Întrebat concret ce va susţine PSD-ul în viitoarea perioadă, Ponta a arătat că este liderul unui partid de stânga, susţinând astfel de măsuri: renunţarea la cota unică de impozitare de 16% şi impozitarea progresivă a veniturilor, aşa încât cei ce câştigă mai mult să plătească un procent mult mai mare statului, renunţarea la legea unică a pensiilor şi renunţarea la diminuarea alocaţiilor pentru copii. În sfârşit măsuri de stânga, auzite de la un partid de stânga, nu doar demagogie pură a la Geoană. Dacă acest mesaj va fi auzit şi popularizat, într-un an economic extrem de dificil, e foarte posibil ca popularitatea PSD şi a lui Victor Ponta să crească semnificativ. Doar noi , electoratul, am avea de câştigat dacă PSD se va transforma într-un partid modern de stânga, o alternativă la o dreaptă ce are acum cea mai grea misiune: să conduca ţara în cea mai gravă criză economică de la al doilea război mondial încoace.
Mircea Geoană a fost beneficiarul trădării, iar Victor Ponta, în calitate de şef al organizaţiei de tineret, a fost una din principalele unelte ale lui Geoană. Acum amândoi i-au implorat sprijinul lui Iliescu, singurul dintre liderii pesedişti aplaudat şi ovaţionat în picioare de participanţii la congres. Probabil din acest motiv, Ion Iliescu nu a vrut să aleagă între doi trădători, lăsând sala să facă asta în locul lui. Sunt convins însă că cel al cărui nume ar fi fost rostit de Iliescu ar fi câştigat. Nu a fost să fie aşa. Victor Ponta a câştigat în dauna ridicolului Geoană. Oricum, alegerea lui Victor Ponta dă, în sfârşit, o şansă PSD-ului şi opoziţiei din România. Nu este normal, în nici o ţară din lume, şi cu atât mai mult în România, cu trecutul ei totalitar şi cu o democraţie de operetă, ca un partid sau o persoană să aibă prea multă putere. De la alegerile prezidenţiale, nimic nu se mai opunea PDL-ului şi cercului său de interese. PSD mergea din rău în mai rău sub conducerea lui Geoană cel atacat de flacara violetă, cel ce s-a umplut de ridicol clamând o victorie ce nu exista, cel care la 50 de ani nu are o casă proprie şi trăieşte la soacră, cel ce ar fi trebuit demn să-şi dea demisia, dar nu a făcut-o. Aşa cum Geoană nu şi-a ţinut în frâu familia, nu a putut ţine în frâu nici partidul. De luni de zile numeroşi parlamentari PSD au plecat din partid, fie motivaţi de propunerile PDL-ului, fie sătui de impotentul Geoană. Odată cu apariţia lui Ponta lucrurile s-au schimbat. Este ambiţios, extrem de tânăr, inteligent şi un polemist redutabil. Mi-a plăcut că în primele apariţii televizate n-a bătut câmpii şi a spus lucrurilor pe nume. Cred cu tărie că Ponta va face istorie şi va oferi, prin partidul său, o alternativă serioasă actualei puteri. Întrebat concret ce va susţine PSD-ul în viitoarea perioadă, Ponta a arătat că este liderul unui partid de stânga, susţinând astfel de măsuri: renunţarea la cota unică de impozitare de 16% şi impozitarea progresivă a veniturilor, aşa încât cei ce câştigă mai mult să plătească un procent mult mai mare statului, renunţarea la legea unică a pensiilor şi renunţarea la diminuarea alocaţiilor pentru copii. În sfârşit măsuri de stânga, auzite de la un partid de stânga, nu doar demagogie pură a la Geoană. Dacă acest mesaj va fi auzit şi popularizat, într-un an economic extrem de dificil, e foarte posibil ca popularitatea PSD şi a lui Victor Ponta să crească semnificativ. Doar noi , electoratul, am avea de câştigat dacă PSD se va transforma într-un partid modern de stânga, o alternativă la o dreaptă ce are acum cea mai grea misiune: să conduca ţara în cea mai gravă criză economică de la al doilea război mondial încoace.
Liviu Man
