Nu demult mă întrebam cum ar arăta o alianţă între PSD şi PD-L. După toate aparenţele întrebarea mea va primi un răspuns foarte curând şi uite aşa am trăit să o vedem şi pe asta – FSN mort şi apoi înviat!

 
Dar, ce concluzii putem trage din tot acest joc politic? Ceea ce este foarte clar, cel puţin pentru mine, social-democraţii s-au săturat de stat în banca opoziţiei. Patru ani de flâmânzeală continuă le-a ajuns până peste cap. Unii spun că au forţat oarecum nota şi au preferat să se alieze cu democrat-liberalii din teamă să nu-şi piardă electoratul. Oare? Nu cred că aici este vorba de aşa ceva. Puteau ajunge la guvernare şi dacă alegeau formula PSD – PNL. E adevărat, puterea lor în acest caz era una ceva mai fragilă, dar tot putere se cheamă. Numai că marea lor durere este alta. În cazul în care ar fi ales pe liberali drept aliaţi, în mod clar nu mai aveau linişte dinspre Cotroceni. Şi asta pentru că Băsescu şi-ar fi asmuţit câinii credincioşi din DNA spre anumite nume din PSD. Oricum, chiar şi avându-i pe democrat-liberali drept aliaţi, social-democraţii nu au vreo garanţie că vor fi lăsaţi în pace. Şi un prim semnal au primit deja prin zguduirea lui Mitrea, care este unul dintre nominalizaţii pentru Ministerul Economiei în variantă PSD. Deci, celor ce nu convin lui Băsescu li se arată scurt un dosărel. Şi nu degeaba Băsescu împreună cu oamenii lui Boc ţin cu tot dinadinsul ca Justiţia să fie a lor, prin Monica Macovei, aşa-zisa independentă, tocmai pentru a putea coordona mai bine anumite dosărele de acest gen.
Geoană a ţinut să fie musai pe val şi nu vrea nicidecum să stea deoparte. Aşa că, şi-a convins acoliţii că asta e cea mai bună soluţie şi au trecut peste înjurăturile din campanie. În ceea ce priveşte excluderea UDMR de către pesedişti, acest aspect vine tot din lăcomia lor. Pentru că dacă i-ar fi acceptat, normal că ar fi fost nevoiţi să cedeze câteva scaune ministeriale. Aşa, au spus „pas”.
Cât despre Boc, putem spune că a scăpat să-şi mai dea demisa în secunda doi, aşa cum a promis în cazul în care partidul său nu va ajunge la guvernare. Alianţa cu PSD îi va da bătăi de cap şi lui şi comandantului său suprem, dar asta e viaţa, uneori extrem de parşivă. PSD va fi o vreme coşmarul democrat-liberalilor, dar se vor strădui să-i scoată pe cât posibil din joc. Ceea ce nu le-a reuşit cu liberalii în 2006. Chiar şi acum ar fi preferat o alianţă cu oamenii lui Tăriceanu, numai că acesta i-a privit de pe poziţie de învingător, încercând să-şi impună punctele de vedere. Adică să se impună ca premier, ceea ce Băsescu nu a putut înghiţi, şi să îşi impună planul anticriză, care dacă ar fi fost benefic pentru români, i-ar fi tranformat în salvatorii neamului, ceea ce iar nu ar fi dat bine pentru PD-L.
Un alt aspect la fel de important în acestă alianţă a PD-L cu PSD şi nu cu PNL, este şi faptul că Băsescu îşi doreşte din tot sufletul o republică prezidenţială. Şi cu asta a dat-o în bară alături de liberali. În plus, alianţa cu PSD îi mai aduce, cel puţin teoretic, încă un avantaj major – eliminarea contracandidatului cel mai puternic având în vedere numărul de voturi pe care acesta le-ar putea obţine, la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Toate astea în ideea în care PD-L va rezista cu PSD şi invers. Dacă va fi aşa, Trăiască FSN!

Liana Mureşan

2 COMENTARII

  1. Toate scandalurile media sunt planuite sau mai bine zis, sunt de „fatada”.Ne agitam, facem comentarii, scriem editoriale, dar la „coarda sensibila” nu ii mai atingem de mult.Vot uninominal pe „naiba”…o tara in care opozitia este sub 20%…va aduce aminte cumva de Nea’ Nicu???

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.