Toate actele intenţionate prin care rezultă producerea vătămării corporale, tulburări psiho – emoţionale şi expuneri la situaţii periculoase sau percepute ca fiind periculoase de către copil constituie abuz.

Copilul poate fi supus mai multor tipuri de abuzuri, abuzul fizic, care constă în folosirea forţei fizice asupra copilului şi supunerea acestuia la diferite munci, ce depăşesc posibilităţile lui, abuzul sexual, care a înregistrat multe victime la nivel naţional şi mondial, acest tip de abuz presupune obligarea minorului de a participa la activităţi sexuale cu scopul de a satisface adultul.
Acestea nu sunt singurele tipuri de abuz aspra copiilor, există numeroase cazuri de abuz emoţional, astfel comportamentul inadecvat al adultului faţă de copil, are efecte negative asupra echilibrului emoţional şi a dezvoltării psihice a copilului. Respingerea, neglijarea, izolarea şi terorizarea sentimentelor sale îşi pun amprenta pe viitoarea personalitate a minorului, pe comportamentul său care va fi tulburat de amintiri şi suferinţe prin care acesta a trecut.

Anual, două milioane de copii, folosiţi în industria pornografică

Două milioane de copii sunt folosiţi în industria pornografică în fiecare an, iar o fetiţă din trei şi un băiat din patru suferă o formă de abuz sexual înainte de a împlini vârsta de 18 ani, în Europa, potrivit studiului “Abuzul copiilor în Europa”.
Lucrarea ştiinţifică “Abuzul copiilor în Europa” estimează faptul că între 10% şi 20% dintre copiii europeni sunt abuzaţi sexual în copilărie. Iar ceea ce este de-a dreptul şocant, este faptul că de cele mai multe ori, copiii sunt în pericol de a fi abuzaţi chiar de către membri ai familiei sau îngrijitori.

Astfel, abuzul sexual include şi exploatarea sexuală a minorului, supunerea copilului la activităţi sexuale, în schimbul unor gratificaţii, precum bani, cadouri şi promisiuni. Acest tip de abuz poate fi săvârşit de părinţi, bunici, rude apropiate sau persoane care îngrijesc copilul.
În majoritatea cazurilor, abuzatorul stabileşte relaţii pozitive cu părinţii şi cu victima, prezentându-i acestuia activitatea sexuală ca pe ceva special, convingându-l că trebuie să se simtă norocos ca are „ şansa” de a participa la ea.

40 de milioane de copii cad anual victime ale violenţei

La nivel global, doar 16 state au interzis aplicarea pedepselor corporale, în timp ce 153 încă permit acest tip de pedeapsă. Ceea ce înseamnă că peste 1,5 miliarde de copii trăiesc în ţări în care această formă de violenţă este legală. 106 ţări nu interzic aplicarea pedepselor corporale în şcoli, 147 de ţări nu interzic aplicarea acestora în instituţii de îngrijire alternativă, astfel că peste 1.25 miliarde de copii riscă bătaie în şcoală.

Potrivit Studiului Global al Naţiunilor Unite privind violenţa asupra copiilor, 40 de milioane de copii sub 15 ani sunt anual victime ale violenţei, iar martori ai violenţei domestice, la nivel mondial, anual sunt între 133 şi 275 de milioane de copii. Mai mult decât atât, în cel puţin 77 de ţări, pedepsele fizice şi alte pedepse violente sunt acceptate ca măsuri disciplinare legale în instituţiile penale.
În ţara noastră, în urma propunerii lansate de organizaţia Salvaţi Copiii România în 2003, s-a obţinut interzicerea prin lege – Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, articolele 28 şi 90 – a oricăror forme de abuz împotriva copilului, atât în spaţiul public, la şcoală cât şi acasă, România devenind astfel una dintre cele 16 ţări din lume care au interzis aplicarea pedepselor fizice asupra copiilor. Totuşi, această lege nu este cunoscută, iar abuzurile împotriva copiilor sunt frecvente.
Deşi avem aceste legi care interzic pedeapsa fizică şi tratamentul umilitor, 84% dintre copii susţin că sunt bătuţi de către părinţi, 47,2% părinţi declară că utilizează bătaia ca metodă de disciplinare a copilului, în 75% din unităţile de învăţământ se înregistrează fenomene de violenţă, iar 48,1% din copiii din instituţii afirmă că sunt pedepsiţi prin bătaie de către personalul din instituţii.
În judeţul Bistriţa – Năsăud există cunoscute doar trei cazuri de copii abuzaţi sexual anul trecut şi unul anul acesta. Toţi cei patru, cu vârste cuprinse între 12 şi 16 ani, se află internaţi în subordinea direcţiei DGASPC, a declarat pentru Gazeta de Bistriţa, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Marin Rus. Acesta susţine că cei mai vulnerabili la acest capitol sunt copiii de sex feminin şi cei care trăiesc în sărăcie, aceştia fiind defavorizaţi în privinţa accesului la servicii sociale. Totodată, Marin Rus a mai adăugat că este necesar să se creeze un centru specializat pentru victimele violenţei şi abuzului, acesta să prevadă inclusiv recuperarea şi reintegrarea victimelor acestor abuzuri.

Familia păzeşte cu stricteţe secretul

Frecvenţa abuzului sexual în societatea modernă este greu de evaluat, având în vedere rigurozitatea cu care familia păstrează secretul, în loc să se gândească la binele victimei, la îngrijirile sale medicale şi la depăşirea momentului acestuia. Familia maschează cele petrecute, deseori sub scuza: e un copil cuminte, e mai timid, nu se exteriorizează, toate astea dintr-un egoism nemărginit de care dau dovadă, de teama condamnărilor oamenilor. Nu doar aceste persoane sunt abuzatorii, ci toată familia, care îl acoperă pe vinovat şi astfel îi marchează viaţa, viitorul şi îi spulberă puterea de a învinge celui abuzat.
Fapta este condamnată de morala societăţii şi, evident, de legea penală.

Abuzul sexual al minorilor poate să îmbrace mai multe forme cum ar fi: incestul, pornografia, prostituţia, traficul de persoane şi asaltul sexual. Toate acestea pot afecta foarte serios sănătatea mentală a copiilor abuzaţi, probleme care îi vor urmări apoi, pe tot parcursul vieţii.
E inutil să ne mai întrebăm în ce lume trăim, se întâmplă cu adevărat aceste lucruri, căci în fiecare zi aflăm de la televizor de existenţa multor abuzuri sexuale, de mame plecate la munca în străinătate care şi-au lăsat copilele în grija unchilor, taţilor, care ce fac oare? Abuzează ca nişte animale de copiii lăsaţi în grija lor.

Copiii trebuie învăţaţi cum să opună rezistenţă

Autorităţile bistriţene au discutat această problemă de mare amploare săptămâna trecută, în cadrul Colegiului prefectural. Acestea au propus acordarea unei mari priorităţi acţiunilor împotriva exploatării sexuale în scopuri comerciale a copiilor şi alocarea resurselor adecvate în acest scop, mobilizarea socială şi activităţi de dezvoltare prin educaţie, instituirea unui climat care să garanteze faptul că părinţii şi alte persoane care răspund de copii au posibilitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile şi responsabilităţile de a proteja copiii împotriva explorării sexuale în scopuri comerciale.

Alte propuneri care au venit din partea Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, sunt promovarea unei cooperări mai strânse între toate sectoarele societăţii pentru a preveni implicarea copiilor în comerţul sexual şi pentru a întări rolul familiilor în protejarea acestora împotriva acestui fenomen negativ, desfăşurarea unor campanii de informare în şcoli cât şi de conştientizare a părinţilor referitor la drepturile şi obligaţiile acestora în ceea e priveşte protecţia copiilor împotriva abuzului sexual, şi să fie prevăzută în Codul penal şi obligaţia de raportare a cazurilor de abuz, pentru cei care lucrează direct cu copii( de la vecini, profesori, medici până la cai care se ocupă cu forme de petrecere a timpului liber). Aceştia trebuie să fie informaţi, astfel încât să poată identifica eventualele semnale transmise de un minor abuzat sexual.
Programele de asistenţă trebuie să aibă menirea să-l facă pe copil să capete încredere în sine, să fie informat despre asemenea situaţii şi asupra pericolelor sexuale. Copii trebuie învăţaţi cum să recunoască, să opună rezistenţă şi să relateze un abuz sexual, precum învaţă să fie prudenţi când circulă pe străzi.

Delia Hriţuleac

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.