Transformările prin care trece candidatul electoral după ce a fost ales parlamentar face negociabil statutul lui de reprezentant. Asta dovedeşte că nu sunt partide pure, nici unul astăzi; excepţie făcând, în actuala legislatură, Partidul Salvării României (aşa ar trebui să simbolizeze sigla, PSR, nu USR). Însă nici tradiţionalistele nu sunt adevărate, pure, cinstite, că PSD are începuturile în partidul comunist vechi, ALDE în fracţiunea liberală Tăriceanu; doar PNL porneşte din a lui Brătianu, însă alcătuit, azi, şi din foşti comunişti; PNŢCD cel mai pur, dar, practic, dispărut; iar poligamul UDMR este ce îl caracterizează, colaborarea cu toate partidele la guvernare de când este. Restul partidelor sunt versiuni în acelaşi son.
În ce priveşte pregătirea profesională de bază, politică, economică şi juridică a parlamentarilor, sunt de o slabă calitate culturală şi total neselectaţi cine îi propune pe candidaţi. Oameni politici noi, cinstiţi şi afirmaţi aproape că nu sunt nici pentru propunerea pe listă pentru preşedinţia ţării (iar pentru aceasta nu e stabilită forma în Constituţie nici astăzi). Cei care sunt mai vechi în Parlament şi experimentaţi în for, provin dintre comuniştii şi activiştii de ieri, şi chiar foşti securişti şi turnători zeloşi. Unul care este ales a şaptea oară, când senator – când deputat şi ştie puţin drept, bine cunoscut din mass-media, deţinând recordul, se numeşte Eugen Nicolicea. Recordul pregătirii parlamentare mai bune îl deţine, de la început, guvernarea UDMR. Pentru că li se cere să fie buni profesionişti, să vorbească corect limba română şi literar maghiara. Constat că au foarte buni jurişti în frunte şi au scos pentru ei legi cu cap şi bătaie lungă.
Au fost necesare precizări, că parlamentarii abia au fost aleşi în decembrie, adesea nu realizează că cvorumul ca să adopte legi importante. Sunt şi acum convocaţi în sesiune extraordinară, dar nu reuşesc să constituie numărul legal, confirmând slabă conştiinţă de reprezentanţi ai alegătorilor. În acest timp, Guvernul scoate ordonanţă după ordonanţă şi, din decembrie până la zi, sunt mai multe decât numărul legilor; neuitate vor rămâne unele, ca nr. 13, pentru comitere de ilegalităţi. Sesizat ministrul de Justiţie, el întreabă Curtea Constituţională, aceasta decide că e bine ce a scris Guvernul, ministrul argumentează cu ce s-a constituţionalizat, astfel cercul s-a închis.
Dintr-un colţ lipsit de acustică, opoziţia liberală ameninţă cu o virtuală moţiune de cenzură a Guvernului, astfel a trecut şi vara aceasta fără tunete politice; dar şi fără reformarea Justiţiei.
Schiţată aproximativ baza socială şi politică a Parlamentului, nu mai e cazul de mirare pentru slaba lui activitate şi grija mare care şi-o acordă cu privire la veniturile personale financiare. Fiindcă tot el a legiferat ca durata mandatului de reprezentant să fie remunerată nu printr-o indemnizaţie fixă, ci o sumă salarială lunară mare şi considerată vechime în profesie, că el este „tribun” ales al poporului; şi-au minimalizat misiunea coborând-o la nivel de salariat de stat, de angajat contractual la salariul cel mai mare, contând la vechime şi la cuantumul pensionării. Iar pentru câteva mandate să se acorde o pensie de parlamentar; bunăoară d-lui Nicolicea şi pensionabililor. În circumscripţie s-a asigurat fiecăruia un birou electoral, cu un spaţiu de două camere şi câţiva angajaţi, contractaţi de Parlament şi nu cu mici salarii. Ei îi întrec cu gratuităţile pe orice mijloc de transport ş.a. În aceste condiţii, mai au aleşii timp pentru legiferări istorice şi constituţionale? Abia şi le împlinesc pe ale lor nevoi, că au plătit mult pentru mandat. Acum se află în binemeritata vacanţă de vară două luni; o parte s-a simţit în concediu până la vacanţă.
Opinia publică şi-a mutat atenţia de la reformarea aparatului de stat şi în special a Justiţiei. Toată lumea e cu ochii pe salarizări şi pensionări. După ce partidul de la putere şi-a doborât propriul guvern, cu noul guvern a adoptat Ordonanţa de salarizare unică, recent a elaborat legea pensiilor, favorizând unele categorii să le fie mult mai mari. Justiţia are de mult pensia egală cu salariul; tot acesteia anul trecut i-a mărit-o. Toate acestea s-au produs sub suveranitatea Parlamentului României.
Ţara a pierdut bune prilejuri de a avea înfăptuită reforma în Justiţie. Climatul conflictual al celor trei puteri era favorabil susţinerii unei democratizări de conţinut.
Teodor Tanco
