Conform luju.ro, Negulescu, cunoscut şi ca „procurorul Portocală” a fabricat prejudiciile în trei mari dosare: Lukoil, Chiliman şi Cosma. Primul dintre acestea a fost restituit de instanţă pentru „nedescrierea modului de calcul al prejudiciului”. Cel mai ghinionist a fost Andrei Chiliman, fostul primar al Sectorului 1, căruia i s-au adăugat patru zerouri în prejudiciul calculat în dosarul său. Astfel, cifra imputată acestuia a ajuns la incredibila sumă de 670 milioane euro.
„La Mircea Cosma invenţia se vede din avion, Curtea de Conturi şi experţii au stabilit „0” prejudiciu.
Fostul procuror DNA Ploieşti, Mircea Negulescu (foto) vestit pentru instrumentarea dosarelor penale ale unor personalităţi de prim rang (Victor Ponta, Vasile Blaga, Sebastian Ghiţă, Andrei Chiliman, Mircea Cosma şi alţii) a jonglat cu prejudiciile în dosarele pe care le-a instrumentat într-o manieră greu de înţeles. Nu singur, ci împreună cu specialiştii din parchet, sau alţi procurori care i-au preluat dosarele capacităţii în stabilirea arbitrară a prejudiciilor fără de care infracţiunilor le-ar fi lipsit unul din elementele esenţiale pentru a putea exista.
Lumeajustitiei.ro va prezintă trei cazuri etalon din activitatea vestitului Mircea Negulescu (apreciat în mod deosebit de Laura Kovesi, care a intervenit pentru apărarea reputaţiei lui la CSM), care a fost izgonit anul acesta din DNA la presiunea opiniei publice (că altfel nu l-ar fi dat nimeni afară), şi care în prezent face obiectul mai multor acţiuni disciplinare şi plângeri penale. Mircea Negulescu stă azi la fereală, ca procuror la Parchetul Câmpina, sperând că lumea îl va uita. Faptele sale de bravadă sunt însă de neuitat. Mai ales felul în care în dosarele sale de răsunet a folosit arma prejudiciului pentru a-şi justifica inculpările.
Iată trei cazuri etalon din activitatea procurorului Mircea Negulescu, de la PCA Ploieşti şi DNA Ploieşti, care demonstrează că modul de calcul al prejudiciilor la nivelul parchetelor este unul mai mult decât îndoielnic şi că, în lipsa unei răspunderi profesionale, prejudiciul poate fi întins oricât de către procurori, că nu mai contează. Totul e să iasă bine la palmares indiferent dacă distrugi destine şi activităţi comerciale. Nu întâmplător se caracteriza singur Mircea Negulescu în confesiunile către apropiaţii săi: „Am ajuns un vânător de oameni!”… „Sunt periculos!”
Actualmente, procurorii in Romania sunt un fel de „stat in stat” . Mai bine Romania s-ar numi Republica „procurista” … sau poate ” magistraturista” … nicidecum parlamentara de tip semiprezidential .
Bine-nteles ca nu le convin modificarile legii privind desfiintzarea institutiei „inamovibilitatii” , sa raspunda ca si oricare „civil” de faptele comise in actele si faptele pe care le fac cu ocazia instrumentarii dosarelor ce cad in competentza lor .
Pana cand statul roman, sa tot plateasca la CEDO pentru abuzurile , incompetentzele ori neglijentele comise de unii dintre domniile lor ? De ce sa nu se supuna domniile lor unui „control profesional ” , facut de Parlament si/sau Ministerul de resort prin Comisiile de specialitate ale acestor institutii constitutionale ? Doar pe cei abuzivi ii deranjeaza asta …
Sa nu inteleaga „lumea” ca toti comit tot felul de abuzuri… , nici vorba de asa ceva !
Din cati procurori cunosc personal, absolut toti sunt seriosi ( poate excesiv de seriosi ) , harnici, competenti si isi fac constiincios si cu mult efort fizic si psihic datoria , potrivi competentelor materiale si teritoriale legale , cu credintza si frica de Dumnezeu , dar daca s-ar desfiintza aceasta „inamovibilitate ” , cu siguranta vor fi mult mai atenti in a-si face datoria de serviciu in mod corespunzator si in a „selecta ” mai atent persoanele care acced la aceasta calitate ( ca magistrati in parchete si instante de judecata mai exact ) si bine a propus actualul ministru ca este imperios necesar a avea o anumita varsta si o anumita maturitate, experienta si competenta profesionala pentru aceste functii .
Ce este rau in asta ?