I-au înscenat o crimă în Irlanda, iar în prezent se află la Penitenciarul Gherla cu o sentinţă de 15 ani de închisoare

România a apărut o perioadă îndelungată în topul internaţional al infractorilor. Mai exact, statisticile erau formate din conaţionali ce au decis ca după revoluţie să plece în diferite ţări din Europa şi să se îmbogăţească prin furt. Acesta este şi povestea unui grup plecat în Irlanda care se ocupa cu clonarea de carduri şi copierea datelor personale ale utilizatorilor conturilor bancare. Însă, în acest caz, unul dintre infractori a fost omorât ”din greşeală”, iar pentru această crimă un sălăjean stă în penitenciar de aproape patru ani, în 2016 a primit o sentinţă de 15 ani închisoare cu executare, iar în prezent încearcă să convingă Curtea de Apel Cluj că totul i-a fost înscenat.

Un rechizitoriu cu cântec, declaraţii în contradictoriu, refuzuri repetate pronunţate de Tribunalul Sălaj, audieri prin telefonul mobil şi schimbare calitate procesuală din martor în inculpat sunt câteva dintre argumentele ce îl ţin pe Stoica Rostaş în Penitenciarul Gherla.

Data de 13, zi cu ghinion la mâţă

În urmă cu 10 ani, în vara anului 2007 în Irlanda, patru români şi un cetăţean din Polonia se ocupau cu ”skimming”, o activitate ilegală prin care o persoană sau mai multe obţin în mod fraudulos datele stocate pe banda magnetică a unui card bancar. Informaţiile respective sunt folosite mai departe pentru producerea de carduri contrafăcute.

Din grupul respectiv făceau parte Constantin Olariu, Radu Maxim, cetăţeanul polonez Jaroslaw Tomasz-Bialezak, persona ucisă- Ilie Laurenţiu-Duţu şi Rostaş Stoica, un sălăjean care ulterior a fost acuzat de omor calificat.

Pe 13 iulie 2007, aceştia s-au întâlnit în apropierea unui bancomat pe care era montată ”mâţa”( dispozitivul de decriptare a informaţiilor de pe cardurile bancare). Cu toate că era o zi ca oricare alta, în care românii aşteptau să se adune cât mai multe identităţi ale persoanelor ce foloseau bancomatul respectiv, lucrurile au luat o întorsătură diferită. Rostaş Stoica a acceptat să vorbească despre modul în care s-au derulat evenimentele în acea zi.

„Fiecare avea rolul lui. Eu eram şoferul, Olariu era coordonatorul şi totodată cel care făcea rost de aparatura din America, necesară pentru clonarea cardurilor, iar Maxim avea ca sarcină supravegherea bancomatului. Iniţial, cu Olariu eram în relaţii de duşmănie şi cu câteva luni înainte, am renunţat să mai colaborez cu ei în derularea acestor acţiuni. Însă, în acea zi, Olariu m-a contactat chemându-mă să facem pace la cazinoul din apropierea bancomatului pe care era montată mâţa. Am acceptat deoarece spunea el că banii obţinuţi în acea zi îi vom face para-para. Aflat în incinta cazinoului, la un moment dat, Maxim ne transmite că trebuie să facem o intervenţie. Acest lucru însemna că dispozitivul montat de noi a fost descoperit şi trebuia să îl recuperăm înainte ca autorităţile să ajungă la ATM. Însă când am ajuns noi la bancomat lucrurile au degenerat, poliţia a venit şi a trebuit să ne împrăştiem. Eu am fugit intrând în casa unui localnic pentru a nu fi descoperit de poliţie. Olariu a fugit şi el cu una dintre maşinile noastre parcate în zonă, iar Duţu, Maxim şi polonezul au luat maşina mea şi au plecat spre locuinţa mea, pe care de altfel o împărţeam cu Jaroslaw”, declară Stoica.

În cele ce a urmat, potrivit lui Stoica, Olariu l-a sunat pentru a-l recupera înainte să fie descoperit de poliţişti şi i-a spus că l-a văzut pe Duţu luând mâţa în momentul în care a fugit şi aruncând-o pe proprietatea cuiva, totodată exprimându-şi bănuielile că acest gest însemna o trădare faţă de grup şi că Duţu ar fi vrut să păstreze dispozitivul pentru el, recuperându-l mai târziu.

„De la locuinţa unde mă ascunsesem am ajuns la o benzinărie, am pus-o pe vânzătoarea de acolo să îi explice lui Olariu unde eram şi acesta a venit după mine. De acolo trebuia să mergem spre locuinţa mea pe care o împărţeam cu polonezul şi în care locuiam cu soţia şi fetiţa mea. Însă, Olariu a insistat să ne întoarcem în centru pentru a recupera skimmer-ul aruncat de Duţu. Tot el zicea că de fapt Duţu a făcut acest gest pentru a ne spune nouă ce a pierdut dispozitivul, iar ulterior să se întoarcă şi să îl recupereze păstrându-l pentru el. Un astfel de dispozitiv este foarte scump şi greu de obţinut. Astfel că, Olariu a condus până în zona unde l-a văzut pe Duţu că s-a debarasat de dispozitiv, s-a dat jos din maşină ridicând capota autovehiculului şi prefăcându-se că are o defecţiune la motor. Apoi a sărit gardul unei proprietăţi din zonă şi a recuperat skimmer-ul. După aceasta, amândoi am mers spre locuinţa mea ”, mai arată acesta.

O înţepătură de cuţit fatală

De aici, lucrurile sunt prezentate diferit de către aproape toate părţile implicate, dar şi de către rechizitoriul construit împotriva lui Rostaş Stoica. Lucru deloc anormal, având în vedere că în continuare este relatat momentul în care Duţu a fost înjunghiat, a pierdut mult sânge şi ulterior la spital s-a constatat decesul său.

„Am intrat în casă cu Olariu Constantin, iar Maxim ne-a spus că în urma incidentului de la bancomat, polonezul a primit câteva lovituri în timp ce încerca să fugă. Duţu ne-a spus că a pierdut skimmer-ul, moment în care Olariu s-a înfuriat şi a scos din buzunar dispozitivul punându-l pe masă şi dezvăluind că l-a văzut când s-a descotorosit de mâţă. Acest lucru l-a enervat pe polonez care automat i-a aplicat un pumn în faţă lui Duţu pentru că a minţit. Am încercat împreună cu Maxim să îl imobilizăm pe Jaroslaw pentru ca Duţu să nu fie bătut, moment în care Olariu a luat un cuţit din apropiere şi l-a înjunghiat pe acesta în picior. Cu toţii am fost şocaţi pentru că nu ne aşteptam la aceasta. Olariu a continuat pe un ton superior să îl mustre pe Duţu, şi-a scos telefonul din buzunar şi a sunat pe cineva în România, căruia i-a replicat ”Duţu a pierdut un obiect foarte valoros, dacă nu îmi daţi 10.000 de euro îl mierlesc”. I-am spus atunci lui Olariu să-l ducă la spital pe Duţu, pentru că noi nu aveam decât acte false, iar dacă ne întrebau medicii cine suntem şi ce s-a întâmplat cu victima riscam să fim arestaţi. Olariu a refuzat şi l-a sunat pe un alt român ce se afla într-un oraş din apropiere unde desfăşura împreuna cu echipa sa acţiuni similare de clonare a cardurilor. De fapt, acel român, Silviu Olaru locuia în aceeaşi casă cu victima. L-a chemat ca să îl ducă pe Duţu la spital, iar după mai bine de 40 de minute acesta şi-a făcut apariţia fiind însoţit de un alt tip ce îl aştepta în maşină. Între timp, pe Duţu l-am spălat de sânge şi l-am îmbrăcat cu haine curate. Maxim şi polonezul s-au debarasat de cuţit şi de hainele cu sânge precum şi de prosopul cu care i-am legat piciorul lui Duţu pentru a opri hemoragia. Atunci a fost ultima dată când l-am văzut pe Olaru şi Duţu. În schimb, în următoarea zi, eu împreună cu polonezul ne-am întâlnit cu Constantin Olariu stabilind împreună cu acesta că ar fi mai bine, pentru o perioadă de timp să ne împrăştiem ca să nu ne găsească autorităţile şi să ne aresteze pentru incidentul de la bancomat. Din 2007 şi până în 2013 când am fost reţinut de autorităţile poloneze eu nu am ştiut deloc despre faptul că Duţu a decedat în acea zi” susţine Stoica Rostaş.

În rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, procurorul Adrian Claudiu Olar prezintă derularea evenimentelor într-o altă manieră.

Potrivit documentului întocmit de procuror, Rostaş ar fi fost cel care l-ar fi transportat de la bancomat spre domiciliul său pe Duţu, unde l-ar fi legat cu un cablu de prelungitor electric, l-ar fi imobilizat şi lovit în repetate rânduri. Când ceilalţi membri din echipă ar fi ajuns în apartament, Rostaş l-ar fi înjunghiat pe Duţu şi torturat pentru a afla locaţia dispozitivului, apoi ar fi descoperit că victima avea dispozitivul asupra sa.

„În momentul în care martorii Maxim Radu-Iulian, Olariu Constantin şi cetăţeanul polonez Jaroslaw Tomasz-Bialczak au intrat în apartamentul inculpatului Rostaş Stoica, au constatat că deja inculpatul îl agresase pe partea vătămată, deoarece avea sânge pe faţă şi pe gât. Partea vătămată Ilie Laurenţiu Duţu era legat de mâini cu cablul unui prelungitor electric, întins pe jos în camera de zi, între picioarele inculpatului Rostaş, care stătea pe un scaun în spatele lui(…)Inculpatul i-a cerut martorului Ioan Anghel să-i aducă un cuţit din bucătărie, iar acesta s-a conformat şi i-a adus un cuţit cu mâner negru. Cu cuţitul în mâna dreaptă Rostaş i-a cerut lui Duţu să recunoască că a sustras dispozitivul, spunându-i că-l înjunghie dacă nu spune adevărul. Partea vătămată i-a răspuns că nu are dispozitivul asupra sa, moment în care inculpatul Rostaş Stoica l-a înjunghiat provocându-i o hemoragie abundentă” se arată în aspectele prezentate de procurorul Adrian-Claudiu Olar.

Tribunalul Sălaj i-a dat 15 ani de închisoare

Instanţa de fond, Tribunalul Sălaj a decis respingerea cererilor formulate de avocata lui Rostaş, inclusiv cele de audiere a anumitor persoane. În schimb, judecătorul a luat în considerare ca probă o declaraţie dată prin telefon de către o persoană ce pretindea a fi Olariu Constantin. Pe baza rechizitoriului, a constatărilor transmise de anchetatorii din Polonia şi a declaraţiei lui Olariu, magistratul l-a condamnat, în fond, pe Rostaş la 15 ani de închisoare cu executare. Instanţa a mai decis ca Rostaş, acum în vârstă de 36 de ani, să plătească mamei victimei despăgubiri civile în valoare de 10.000 de lei şi daune morale de aceeaşi valoare, iar celor doi copii ai decedatului, câte 50.000 de lei daune morale. Inculpatul va trebui să suporte şi 40.000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Sentinţa a fost pronunţată în toamna anului trecut, presa locală şi naţională scriind despre acest subiect, exclusiv din documentele acuzării şi fără a puncta varianta inculpatului.

În prezent, Rostaş Stoica este încarcerat la Penitenciarul Gherla, şi-a schimbat avocatul şi a contestat sentinţa dată de instanţa de la Sălaj la Curtea de Apel Cluj, unde speră el să îşi poată dovedi nevinovăţia.