Urmele celui de-al Doilea Război Mondial se găsesc în Transilvania

Într-un studiu destul de complex, Nicolae Cristian Bădescu dezvăluie parte din secretele sistemului fortificat „Linia Arpad”, ce poartă numele fostei dinastii maghiare amenajat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta se întindea pe mai bine de 600 de kilometri, o treime pe teritoriul României, iar restul pe teritoriul Ucrainei, Slovaciei şi Poloniei.
Buncărele din Carpați erau făcute în pământ, cu beton de calitate superioară, singurul din acea vreme care rezista la temperaturi de sub -5 grade Celsius, cu pietriş adus din nordul Ungariei şi piatră obţinută chiar la faţa locului. Când totul era gata, buncărele erau acoperite cu un strat de 30-40 de centimetri de pământ în scop de camuflare.
Betonul era preparat manual de către muncitorii silnici, materialul fiind urcat pe versanţi fie cu ajutorul unui sistem bazat pe troliuri, fie cu vagonetele pe căile ferate miniere. Buncărele aveau şi uşi blindate, iar odată ce acestea se închideau, fiecare soldat dispunea de 4 metri cubi de aer, suficient pentru patru ore de staţionare.
În amonte de aceste buncăre, pe coridoarele de trecere, erau amenajate şi un soi de piramide din beton, numite „dinţi de dragon”, ce aveau rolul să blocheze înaintarea tancurilor.

Sistemul defensiv horthyst din Transilvania a fost planificat să aibă 5 tipuri de cazemate, în funcţie de rolul lor.
Astfel de amenajări pot fi întâlnite pe teritoriile localităţilor Rodna, Ilva Mică, Ilva Mare şi Mureşenii Bârgăului.

Doar pe teritoriul localităţii Ilva Mare au existat 18 astfel de fortificaţii, majoritatea cu rol defensiv. În această zonă a fost amenajat şi un buncăr cu rol tactic. Adăposturile subterane urmau să fie folosite drept refugiu doar dacă exista o ameninţare.