In Bistrita, satanistii sunt copii teribilisti

Satanismul reprezintă o mişcare mistico-religioasă anticreştină al cărei scop declarat este negarea religiei creştine şi a valorilor promovate de aceasta, alegând în schimb cultul răului şi, în speţă, închinarea la Diavol. Această alegere reprezintă o formă de soluţionare a paradoxului teleologic existent între esenţa benefică a divinităţii creatoare creştine şi suferinţa cotidiană ce se manifestă în universul creat de aceasta.

De când lumea şi pământul

Închinarea la Diavol este practicată din timpuri imemoriale, însă nu întotdeauna Satana este asociat cu ideea de rău absolut; de multe ori, acesta personifică forţele regeneratoare şi aparent haotice ale lumii materiale, aflate în antiteză cu simetria şi desăvârşirea planului celest, reprezentat de Dumnezeu. În această abordare, cultul satanic se circumscrie venerării unor divinităţi arhaice, dionisiace – demoni şi spirite ale naturii – şi constituie forma în care manifestări religioase precreştine au supravieţuit şi s-au perpetuat după extinderea şi impunerea creştinismului în spaţiul european. Manifestările sale specifice aparţin aşa-numitului „ocultism popular”, fiind asociate cu magia şi animismul şi supravieţuind până în prezent în colectivităţi restrânse sau chiar ca tradiţii de clan, pe tot cuprinsul Europei.

Biblia satanică

Satanismul modern, ca mişcare extrem de radicală, a fost întemeiat în 1969 când Anton Szandor La Vey – fost artist de circ, devenit inapt pentru această meserie în urma consumului de stupefiante – a redactat „Biblia Satanică”.

 

În această religie Satan devine un simbol pozitiv, arhetip al sinelui şi al egoismului. Deşi este asociată în cultura populară cu ritualuri ce au în prim plan violenţa şi cruzimea, filozofia Bisericii Satanice are la bază individualismul fundamental, bazat pe conceptul nietzschean că individul este singurul responsabil pentru viaţa sa şi că trebuie să se ridice peste perceputa conformitate a maselor pentru a găsi o cale în viaţă. În acest sens, satanismul fiind influenţat de libertarianism, LaVey declară că "sataniştii sunt născuţi nu făcuţi… au o boală numită independenţă". De asemenea, sataniştii desconsideră religiile ce au o "servilitate" spre un zeu (precum creştinismul, islamul, iudaismul etc.).

Această lucrare nu are pretenţia de a constitui un text original sau „revelat”, limitându-se la a parafraza Biblia creştină şi de a adapta formulele rituale caracteristice acesteia la sistemul satanist propriu (unele fragmente constituind chiar parodieri antitetice grosolane ale textelor creştine, cum este cazul „rugăciunii” fundamentale: „Tatăl nostru care eşti în infern, mărească-se numele tău, precum în infern, aşa şi pe pământ. Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă azi şi du-ne pe noi în ispită şi învaţă-ne de rău. Ave Satan!”).
În ceea ce priveşte conţinutul doctrinar, „Biblia satanică” realizează o compilaţie a concepţiilor anterioare despre forţele haotice şi incomprehensibile ale naturii, răul fiind considerat axiomatic drept principiu director al lumii.

 

Concluzia autorului este necesitatea şi justeţea venerării lui Satan, ca exponent şi chintesenţă a principiului malefic universal.
Deşi demersurile lui La Vey au fost încununate de succes şi stau la baza satanismului modern, iniţiativa sa, în absenţa unui conţinut teologic coerent şi a unei dogmatici corespunzătoare, nu poate fi asimilată unui „cult” sau definită drept „sectă”, constituind mai degrabă un curent spiritualist (în sens larg), ce abundă în elemente mistice precreştine şi dezvoltă o orientare generală de factură anomică şi nihilistă.

Situaţia în România

Satanismul a apărut în ţara noastră prin anii ′80, când grupuri răzleţe de tineri teribilişti se duceau prin cimitire şi aprindeau focuri.

După 1990, grupurile de satanişti s-au înmulţit, dar s-au manifestat tot pueril, prin beţii pe muzică rock în urma cărora erau dărâmate „subversiv” crucile prin cimitire. După 1995, în ţara noastră a pătruns masiv „Biblia Satanistă” a lui Anton Szandor LaVey, iar unii tineri s-au apucat de magie satanistă. Există o prejudecată destul de răspândită şi anume că majoritatea rockerilor ar fi satanişti. E adevărat că unele trupe de rock îşi asumă o imagine satanică, dar aceasta poate fi şi o strategie de marketing.

Am discutat cu un grup de aşa zis satanişti, adolescenţi îmbrăcaţi în negru, putenic machiaţi cu tatuaje din simbolistica satanistă, care, sincer par mai degrabă un grup de copii teribilişti , care vor să atragă atenţia şi să fie diferiţi, admiraţi sau chiar să stârnească frică. Unul din ei cunoştea idelogia satanică a citit „biblia” lui LaVey şi avea cunoştinţe vaste în domeniul, în ceea ce priveşte modul de venerare a diavolului, ideologia promovată şi istoricul. Dar niciunul din ei nu a putut răspunde concret de ce a devenit „satanist”, care este motivul pentru care crede că această aşa zisă „religie” i se potriveşte. Sunt mai de grabă un grup de tineri rockeri care vor să atragă atenţia prin îmbrăcămintea excentrică şi afirmaţii şocante. Această concluzie e susţinută şi de declaraţiile purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud (IPJ BN), Claudia Creţa, care a afirmat că din 2004 nu s-au mai semnalat cazuri de vandalism sau manifestări satanice pe teritoriul judeţului nostru.

Noemi Constantin