Bruxelles, Babilonul modern

Primul sentiment care te încearcă în momentul în care ai pus piciorul în Bruxelles este acela de linişte, de pace interioară. Frumuseţea oraşului, felul în care se îmbină vechiul cu modernul, te face să uiţi pur şi simplu de toate grijile cotidiene. Centrul administrativ al Europei, oraşul Bruxelles surprinde prin arhitectura clădirilor în stil Baroc, a muzeelor şi cultura, dar şi prin eleganţa şi varietatea localurilor.

Răspântie europeană

Bruxelles este o răspântie belgiană şi europeană, oraş xenofil şi primitor, locul de întâlnire între culturile romanică – valonă şi germanică. Simbolul oraşului este „puştiul” (local: „ketje„), adică locuitorul de baştină din Bruxelles, închipuit îndeosebi prin Manneken Pis, alături de care se afla „zinneke”, simbol al amestecului de cultură.

Întins pe o suprafaţă de 32,6 kilometri pătraţi, Bruxelles sau Brussel este atât capitala Belgiei, cât şi a Flandrei. Împreună cu regiunea din jur are 162 kilometri pătraţi şi in jur de un milion de locuitori.

De la castru la oraş cosmopolit

În secolul al VII-lea, pe locul unde astăzi se află catedrala St. Michel şi Ste Gudule era doar o capelă. Prima menţionare a oraşului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. Primele atestări documentare datează, însă, din anul 979, când Charles al Franţei a ordonat construirea unui castru pe locul unde astăzi se afla oraşul.
În secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărţit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg, situat pe drumul comercial de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al Brabantului.

În anul 1229, Bruxelles a primit drepturi orăşeneşti de la Henric I de Brabant, dobândind totodată şi dreptul de a avea conducere proprie, iar industria ţesutului a devenit importantă. În secolele al XIV-lea şi al XV-lea acesta devine un oraş al artelor, din acea perioada datând şi magnifica clădire a primăriei, înconjurată azi de un alt punct de atracţie Grand Place, aflată în inima capitalei.

Către sfârşitul dominaţiei austriece, s-au stabilit la Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al oraşului Bruxelles s-a mărit.
La naşterea Belgiei, în 1830, oraşul era populat de flamanzii autohtoni, dar şi de valoni, germanofoni, precum şi de francofoni de origine pariziană. În acelaşi an, Bruxelles devine capitală a Belgiei, atunci fiind încoronat şi primul rege Leopold I.

Sub Leopold II-lea al Belgiei oraşul a cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor clădiri moderne construite pentru administraţia naţională. În această perioadă s-au amenajat numeroase parcuri şi şoselele importante, iar o serie de noi cartiere moderne au fost realizate.

Bruxelles a devenit cu încetul oraş cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit aici multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum şi din Africa de Nord. În anii 1980-1990, cosmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii, un mare val de imigraţie venind din Europa Centrală.

Magnet pentru turişti

Bruxelles este un oraş deosebit de generos în ceea ce priveşte punctele de atracţie, începând cu celebrul Manneken Pis, Palatul Regal, Grande Place şi Primăria, Palatul de Justiţie, aflat acum în renovare, Muzeul Regal de arte frumoase, până la Atomium.
Dacă Bruxellesul este centrul Europei, atunci se poate spune că Grand Place este centrul Bruxellesul, considerată una dintre cele mai frumoase pieţe din lume. Grand Place este în fiecare zi un furnicar de turişti care, chiar dacă nu mai văd nimic altceva din Bruxelles, pleacă cu imaginea unei splendori în stil baroc, cu faţade filigranate şi poleite cu aur şi cu un caldarâm îngrijit. În 1695, Piaţa a fost aproape în întregime distrusă de francezi, dar apoi a fost reconstruită de către breslele oraşului în mai puţin de cinci ani şi, în scurt timp a devenit inima oraşului.
Câteva dintre clădirile din Grand Place au fost transformate în clădiri administrative de-a lungul timpului, dar casa breslelor a rămas neschimbată. Fiecare breaslă şi-a lăsat amprenta proprie asupra fiecărei case, dându-i un nume distinct în funcţie de faţadă. Una dintre clădiri, pompos denumită "Maison du Roi", care acum adăposteşte Muzeul Oraşului, este cunoscută de cei mai mulţi sub denumirea din flamandă Broodhuis, pentru că fusese proprietatea brutarilor şi niciodată a vreunui rege. Cea de la nr. 1-3, a "Regelui Spaniei", fusese tot a brutarilor, dar pe faţadă se găseşte un bust al regelui Carlos al II-lea. La numărul 3 este " La Broutte" – roaba -, cea a breslei băcanilor, iar la nr. 4, "Le Sac" – a tâmplarilor şi dogarilor. Breasla arcaşilor era la nr. 5, în "La Louve" – Lupoaica -, iar alături cea a luntraşilor în "Le Cornet". Cea a negustorilor de mărunţişuri era în "Le Renard" – Vulpea, iar "Le Cygne" – Lebăda – adăpostise breasla măcelarilor, "L'Arbre d'Or" – Arborele de aur – pe cea a berarilor, şi continuă cu "La Chaloupe d'Or" – Galionul de Aur -, La Rose – Trandafirul -, Le Chene – Stejarul-, Le Paon -Păunul, şi bineînţeles, cele şapte case ale Ducilor de Brabant, în care nu a locuit nici un duce.

Atomium este o construcţie modernă din oţel şi aluminiu realizată în1958 pentru The Universal Exhibition. E un atom de fier mărit de 165 milioane ori, în care poţi intra în bile şi poţi urca pe scările rulante, scările normale sau cu liftul. Construcţia, ceva mai înaltă de 100 de metri, îţi oferă o panoramă incredibilă din sfera cea mai de sus.

Evident, nu poţi să nu îi faci o vizită faimosului Manneken Pis. Sunt multe legende în jurul acestei statui, cea mai cunoscută fiind cea a incendiului care ar fi transformat oraşul în cenuşă dacă legendarul băieţel nu ar fi stins primele flăcări făcând un pipi mic pe ele.

Ceea ce face acest oraş şi mai frumos şi mai atrăgător este verdeaţa, care inundă Bruxelles-ul. Dacă tendinţa este acum de a construi cât mai mult şi betonul să ia locul spaţiilor verzi, din acest punct de vedere bruxellesii se pare că şi-au învăţat lecţia. Mii de arbori sau arbuşti mărginesc străzile şi bulevardele largi, iar parcurile sunt la ele acasă, fiind adevărate oaze de relaxare pentru localnici după o zi de muncă ori pentru miile de turişti veniţi să admire frumuseţile capitalei belgiene. Acest aspect, nu poate să nu te facă să te gândeşti la România, la Bistriţa în special, unde spaţiul verde dispare încetul cu încetul.