Noul Cod Civil, un pumn în gura presei

Prevederile noului Cod Civil, adoptat deja de Guvern, vor ucide literalmente jurnalismul de investigaţii. Conform prevederilor Titlului V, intitulat “Apărarea drepturilor nepatrimoniale”, se reglementează într-o manieră extrem de restrictivă, activitatea viitoare a instituţiilor de presă. Astfel, articolele de presă pot fi interzise, publicaţiile pot fi retrase de pe piaţă, iar bunurile instituţiilor media pot fi confiscate, sechestrate sau chiar distruse!  

Guvernul Boc reuşeşte ceea ce guvernele anterioare nu au reuşit, mai exact limitarea dreptului la exprimare, a dreptului la informare şi îngrădirea libertăţii presei. Noul Cod Civil dă undă verde abuzurilor împotriva instituţiilor de presă, prin prevederi formulate foarte vag, aplicarea acestora rămânând la latitudinea magistraţilor. Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, susţine aceste modificări legislative, dând astfel o satisfacţie unor politicieni care au dorit cu orice preţ o lege care să îngrădească libertatea presei.

Atentat la libertatea de exprimare

Noul Cod Civil a fost votat deja de către Guvern pe data de 13 martie a.c., fiind trimis de urgenţă şi către Senat, însă Ministerul de Justiţie a omis în cadrul procedurii un demers pe cât de important pe atât de obligatoriu. Înainte ca proiectul pentru modificarea Codului Civil să fie adoptat de către Guvern, acesta trebuia să fie pus într-o discuţie publică, demers care revenea chiar Ministerului Justiţiei. Discuţia publică nu a avut însă loc, proiectul legislativ fiind supus dezbaterii directe în cadrul Guvernului, care l-a şi votat.

Presa pusă la zid

Noul Cod civil acordă un întreg titlu presei prin care se lezează dreptul la libera exprimare, iar interesul public este ignorat cu desăvârşire. Titlul V al actului legislativ , intitulat “Apărarea drepturilor nepatrimoniale”, ascunde de fapt pumnul ce se vrea pus în gura presei. Conform articolului 262, alin.2: „Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieţii private, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică, precum şi a oricăror altor drepturi nepatrimoniale.” O iniţiativă „lăudabilă”, care atrage după sine multiple căi de atac asupra instituţiilor media din partea celor care se simt lezaţi în drepturile lor nepatrimoniale. Astfel, conform articolului 263 „Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori sunt ameninţate poate cere oricând instanţei: interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă sau constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.” Conform acestui articol de lege, dacă un politician află că într-un ziar se pregăteşte o anchetă despre el acesta poate cere instanţei de judecată să dea o hotărâre prin care să oprească tipărirea respectivului articol de presă. Iar dacă ziarul publică totuşi acel articol, actul de publicare devine ilicit. Articolul de lege specifică şi următoarele: „Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să-l oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) sechestrarea, distrugerea, confiscarea sau retragerea din circulaţie a bunurilor ori a mijloacelor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea faptei prejudiciabile; b) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare sau la plata unei sume de bani în folosul unei persoane juridice fără scop patrimonial care desfăşoară o activitate de binefacere; c) orice alte măsuri necesare pentru repararea prejudiciului cauzat şi încetarea atingerilor ilicite aduse personalităţii”. Cu alte cuvinte un judecător poate dispune la orice oră sechestrarea, distrugerea sau confiscarea a unui număr de ziar care conţine un articol incomod pentru un politician, de exemplu. Mai mult decât atât, articolul de lege în cauză nu specifică ce anume se poate sechestra, distruge sau confisca, acest lucru rămânând la latitudinea judecătorului. Formularea este extrem de vagă, astfel încât se poate ajunge ca judecătorul să dispună de exemplu confiscarea sau distrugerea agendei jurnalistului, a calculatorului de serviciu, a aparatului foto şi video sau a reportofonului!

Drept la replică forţat

Noul Cod civil acordă un spaţiu întins şi dreptului la replică, care va fi publicat obligatoriu şi fără a putea fi comentat în vreun fel. Articolul 268 specifică exact cum trebuie redat dreptul la replică a persoanei care se simte lezată „Răspunsul trebuie să fie publicat sau difuzat în aşa fel încât să atingă într-o măsură cât este posibil de mare publicul care a luat cunoştinţă de prezentarea ce este contestată. În acest scop, răspunsul se publică ori difuzează în acelaşi mod şi în acelaşi loc cu prezentarea contestată, de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la data aprobării publicării ori difuzării lui (…) Răspunsul trebuie publicat sau difuzat integral şi fără să fie alterat, trunchiat, reformulat ori modificat. Instituţia de presă sesizată nu poate să adauge ori să facă imediat vreun comentariu, în afara unei declaraţii prin care indică dacă îşi menţine prezentarea faptelor ori anunţă sursele care au stat la baza întocmirii sau difuzării acestuia”. Această prevedere este vădit un atac la confidenţialitatea surselor jurnaliştilor, asta în condiţiile în care regula de aur în presă este aceea că sursele sunt confidenţiale şi nu pot fi publicate sub nicio formă, decât în cazul în care sursa îşi dă acordul în acest sens. Mai mult decât atât, conform articolului 296, persoana care se simte lezată poate obţine prin hotărâre judecătorească, înainte să se stabilească dacă dreptul la replică este întemeiat sau nu, publicarea acestuia! „Dacă cel sesizat împiedică exercitarea acestor drepturi, refuză publicarea ori difuzarea sau nu o realizează în mod corect, persoana ce se consideră lezată se poate adresa instanţei judecătoreşti competente. Instanţa se va pronunţa de îndată pe baza probelor administrate, prin ordonanţă preşedinţială.”
De asemenea, jurnaliştii nu vor fi însă exoneraţi de plata unor daune, chiar dacă se publică dreptul la replică a persoanei lezate în drepturile sale nepatrimoniale. Cu alte cuvinte chiar dacă i se publică sau difuzează dreptul la replică, omul poate da jurnalistul în judecată pentru a cere despăgubiri băneşti pentru o reparaţie echitabilă a prejudiciului suferit.

Exemplu concludent

Pentru o mai bună înţelegere a prevederilor actului legislativ expuse la Titlul V, oferim un exemplu pe cât se poate de concludent. De exemplu persoana A află că săptămânalul nostru pregăteşte o anchetă jurnalistică care o vizează şi care ar putea atrage atenţia organelor de cercetare penală. Acesta, pe baza noului Cod civil, adresează o reclamaţie instanţei de judecată prin care susţine că îi sunt încălcare drepturile nepatrimoniale şi cere instanţei de judecată blocarea respectivei anchete jurnalistice, prin interzicerea tipăririi în paginile săptămânalului nostru. Mai mult decât atât, cum legea nu este foarte clară, rămâne la latitudinea judecătorului modul în care se va face reabilitarea dreptului atins. Aşadar, instanţa poate decide chiar confiscarea calculatorului, aparatului foto şi a reportofonului folosit de redactor în ancheta jurnalistică care viza persoana A.

Discriminare

Incredibil, dar adevărat! Prevederile noul Cod Civil au efecte însă numai în ceea ce priveşte mass media, nu se face nicio referire la atingerile care le pot aduce drepturilor patrimoniale sau nepatrimoniale de către alte instituţii. Discriminarea este pe cât se poate de evidentă! Nu se face nicio referire la efectele pe care le pot avea de exemplu avocaţii, medicii sau cadrele didactice la încălcarea acestor drepturi. Mai mult, în articolele 263 – 274 din noul Cod civil, ce reglementează activitatea de presă, nu se regăseşte elementul de bună-credinţă. Jurnaliştii pot fi condamnaţi dacă publică informaţii greşite, fără să se distingă între o informaţie preluată cu bună-credinţă dintr-o sursă oficială sau o informaţie publicată cu rea-credinţă. Jurnaliştii vor fi obligaţi să demonstreze adevărul absolut, însă aceasta este o prevedere abuzivă care intră în conflict cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Predoiu criticat de jurnalişti

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a susţinut aceste modificări legislative în cadrul unei conferinţe de presă, iar reacţiile jurnaliştilor nu au întârziat să apară. Prima care a aluat atitudine a fost chiar Federaţia Română a Jurnaliştilor care a criticat, pe bună dreptate, articolele noului Cod Civil, care vizează o îngrădire a dreptului de exprimare şi libertatea presei. Ziariştii prezenţi la conferinţa de presă susţinută de ministrul Justiţiei i-au reproşat acestuia că îngrădeşte libertatea presei. Cu o nonşalanţă ieşită din comun acesta şi-a susţinut proiectul noului Cod Civil replicând astfel „Dacă dumneavoastră consideraţi că un anumit articol este întemeiat sau nu, este dreptul dumneavoastră. Puteţi formula observaţii, aveţi chiar un avantaj, pe care noi nu-l avem: să scrieţi ceea ce doriţi, în ziar, fără ca noi să putem răspunde. Sau chiar dacă răspundem, o putem face tardiv. (…) Dacă aveţi propuneri de făcut, veţi găsi aici o uşă deschisă. Amendamentul dumneavoastră va ajunge în Parlament, vă garantez.” – a declarat Predoiu.

Norica Nicolai susţine presa

Norica Nicolai, vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal, şi fosta şefă a Comisiei juridice din Camera Deputaţilor a criticat dur modificările aduse Codului civil în ceea ce priveşte instituţiile de mass media. Nicolai a arătat că nu puţine au fost cazurile în care organele de urmărire penală s-au autosesizat după publicarea unor anchete jurnalistice. „Este o măsură excesivă, care limitează libertatea de expresie. Şi asta în condiţiile în care orice statistică a Ministerului Public poate dovedi cât de mare este numărul dosarelor penale care au plecat de la autosesizări ale organelor de urmărire penală, după unele materiale, anchete şi documente publicate de presă. Acum toate acestea se pot bloca” a declarat Norica Nicolai. Fosta şefă a Comisiei juridice şi-a mai arătat indignarea vis-a-vis de faptul că prevederile noului Cod Civil au efecte doar asupra mass mediei. „Este absurd ca prevederi care să aibă efect doar în ceea ce priveşte mass-media să fie incluse în Codul civil. Dacă se urmărea reglementarea în domeniu, normal era să se conceapă o lege organică specială. Va fi greu până la momentul în care printr-o ordonanţă preşedinţială, emisă de un judecător, va fi interzisă publicarea unei anchete. Din acel moment încolo, practic jurnalismul de investigaţii va fi un domeniu închis, mort, inexistent, pentru că oricine va clama prevederile Codului civil pentru a bloca apariţia unui text care poate prezenta detalii ce ţin de domeniul penal, sub pretextul garantării vieţii private.” – a mai adăugat vicepreşedintele PNL, Norica Nicolai.

Sursă de inspiraţie în afara UE

Conferenţiarul Marian Nicolae, unul dintre cei 18 membri ai comisiei care au participat la elaborarea acestui act legislativ, susţine că s-au inspirat din legislaţia provinciei Quebec şi a Elveţiei. Însă nici una dintre cele două nu sunt membre ale Uniunii Europene, iar prevederile acestora se bat cap în cap cu cele stipulate de legislaţia UE. Atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în legislaţia Uniunii Europene, ziaristul este apărat în cazul în care a acţionat cu bună credinţă. Însă aceste prevederi nu sunt sub nicio formă stipulate în noul Cod Civil. Proiectul de modificare a Codului civil este un demers care a început în cursul anului 2004. În anul 2006, printr-un ordin al ministrului de justiţie s-a constituit Comisia pentru revizuirea proiectului noului Cod civil, formată din 18 membri, printre care cadre didactice a Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti şi personalul din cadrul Serviciului de drept privat al Direcţiei Elaborare Acte Normative, Studii şi Documentare a Ministerul Justiţiei. Proiectul noului Cod Civil a primit votul Guvernului şi a fost trimis mai departe spre Senatul României. Acesta poate intra în vigoare în aproximativ un an şi jumătate – doi ani, dacă va fi votat în forma actuală de către Parlament.
În această situaţie numeroase prevederi ale noului Cod civil se îmbină perfect cu cele ale noului Cod penal, care împreună anulează jurnalismul de investigaţii.

Iulia Balazs